“Păi în cercul lui, puțini sunt cei care nu și-au inșelat nevestele…”
Discutam azi cu o prietenă extrem de apropiată și replica ei m-a zguduit putin. Nu pentru că nu anticipam acest raspuns, cât pentru că îmi dau seama că generația noastră asistă neputincioasă la moartea romantismului.
Toate ingredientele unice ce făceau din această stare una specială, au disparut. Pasiunea, încrederea, fidelitatea și onoarea s-au pierdut undeva în drumul nostru.
Nu mai există timp să iubim. Gonim nebuni să avem, să obținem, să prindem cu două mâini ce este și ce nu este al nostru. Iubirea cere timp și atunci am inlocuit-o cu sclipiri de moment.
Carpe Diem…și atat.
Suntem avizi de sex pentru că este o refulare evidentă a subconștientului care realizează că nu mai poate nici să iubească nici să primească iubire, iar prin sex, ca un narcotic, substituie iluzia iubirii, sărind toate treptele și savurând doar crema.
Doar că niciodată o prajitură nu este facută doar din crema.
Am invațat să trisăm și credem că suntem îndreptățiți să facem asta.
Suntem surprinși atunci când întâlnim oameni care nu o fac. Credem ca este in firea umană să trișezi și construim principii motivationale pentru a susține asta.
Adevărul este că nu omul de langă noi este înselat.
Încrederea este ceva ce vorbește despre tine, nu despre partener.
Într-un moment al vieții, deși puteam avea o aventură fizică cu cineva căsătorit, am preferat să pierd pe persoana la care tineam enorm decât să trișez.
Un câștig obținut asa, nu mai este castig.
Oamenii mor.
Dar înainte de a muri unui om îi moare sufletul. Poate că suntem ultima generație care a mai vazut oameni vi. Oameni care știau să mai picteze scrisori de dragoste. Ultima generație care adora sa fie sedusă cu ajutorul creierului și nu a ochilor.
Poate ca vom fi ultima generație care face dragoste și nu sex.
Apoi?
Fiecare îsi va trai clipa…și atat.
Morți.
„Ce lucru minunat să fii iubit! Nu există decât un singur lucru mai minunat: să iubeşti!
Inima, trecând prin iubire, devine eroică. Nu mai e alcătuită decât din puritate.Nu se mai reazimă decât pe ceea ce e mare şi înalt. În ea nu poate încolţi nici un gând nevrednic, cum nu pot creşte urzici pe un gheţar.
Sufletul înalt şi senin, neatins de patimi şi emoţii josnice, care domină viaţa şi umbrele lumii acesteia, nebuniile, minciunile, urile, vanităţile, mizeriile, locuieşte în albastrul cerului şi nu mai simte decât zguduirile adânci şi subterane ale destinului, aşa cum culmea munţilor simte cutremurele de pământ.” – Victor Hugo – Mizerabilii
Ratacit printre litere 
Cei vii traiesc vremuri de mari framântari sufletesti si spirituale,
si se întreaba zi de zi,încotro se îndreapta lumea oare ?
Cei morti sunt adormiti si îmbatati de competitiile aparente ale firii,,
sunt incapabili sa-nteleaga fericirea, libertatea si miracolul *IUBIRII* !
O noapte sublima si o viata plina de *IUBIRE* si Lumina Suflet drag !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
multumesc mult
ApreciazăApreciază
Asa se intrebau si bunicii nostri, la vremea lor. :)))) Astazi ai oportunitatea de a fi tu insuti. Inseland sau nu. Este cu adevarat o alegere personala, libera de constrangeri. Si cantareste mai greu decat odinioara pentru ca o faci din tine, nu din motive etice, impuse de societate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu am trait pe vremea bunicilor, dar fac parte din generația care inca mai aprecia o strangere de mana, o atingere timida, lipsita de voluptate. Chiar nu stiu cum era pe vremea bunicilor, dar din cartile citite despre acele vremuri nu parea deloc ca se scaldau in superficialitatea pe care o cautam noi. Sau cel putin o mare parte din noi. Textul, draga Arpeges, nu este un rechizitoriu, este doar o realitate. Nu stiu daca este bine sau rau ceea ce se intampla, dar cred ca nu ar trebui sa ne prefacem ca nu observam o realitate.
ApreciazăApreciază
Acest sentiment nu poate dispărea, este in ADN-ul nostru, ca iubirea. Poetii,scriitorii, artistii in general sunt persoane romantice.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate, dar cum va arata acea lume in care doar poetii si artisti vor ramane romantici?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si noi pe lângă ei. Citim,ascultam muzica, privim picturi si nu in ultimul rand, natura, este artistul desăvârșit.
Sentimentele de frumos, de iubire. Dragostea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu încă mai sper că o să primesc cândva o scrisoare de dragoste, scrisă cu mâna tremurândă, la o oră târzie din noapte, atunci când dragostea e atât de vie în cel ce-o scrie, încât nu-l lasă să adoarmă…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ceva din romantism s-a stins cu siguranță: până nici poștașii nu mai adus scrisori, ci doar facturi. Totuși… uite o scrisoare de demult: https://youtu.be/gmB7OTcRC-Q
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Noi ne-am stins. Cu totii. Iti poti imagina un barbat purtand un duel cu spadele pentru onoare in ziua de azi? Nici nu mai spun pentru iubire. Poate pentru un telefon de fite….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu cred că, în sufletele oamenilor, mai exista zbateri de iubire adevărată. Cum timpul nu ne mai este de ajuns, ni se comprimă și simțurile. Așa se ajunge de la prima privire în ochi, direct în dormitor. Compromisă este acea tandrete, acea dulceață, acel fior, tresărirea care sunt de neuitat și la care ne întoarcem în momentele de impas ale relației ca să putem repara ceva. Nu ne întoarcem nici la prima privire și nici la momentele din dormitor, ci la poteca ingustă dintre cele două momente pe care o parcurgeam odinioară îmbrățișați.
ApreciazăApreciat de 1 persoană