Îl recunoști ușor după privirea pierdută, un anumit deficit de atenție, călătorind în lumi doar de el știute, uneori chiar și atunci când e doar la câțiva metri de tine.
Îmbrăcat fistichiu, foarte rar ținând cont de tendințe și trenduri, iese în evidență prin modul dezordonat, uneori chiar amuzant de a fi.
Naiv și imatur este incapabil să se adapteze la societatea pragmatică şi rigidă în care trăim și de cele mai multe ori sfârșește închizându-se într-o carapace, ca unic mod de protecţie.
Îl vezi privind a treia oară un film vechi și nu-l înțelegi. De ce ai privi de atâtea ori un film? Un film este doar un mod de a te relaxa, de ce atâta pasiune pentru nişte scene care printre altele nu au nici cine ştie ce efecte speciale?
Se bucură copilăreşte la un apus de soare şi dansează nebun printre primii fulgi de nea. De ce ai face asta, ca adult?
Poate cel mai de neînţeles lucru este obsesia lor de a privi în viitor, de a-şi imagina tot felul de bazaconii, când ar putea trăi clipa, ca noi toţi ceilalţi.
Visătorul este o relicvă. Acel bătrân din Balada de la Narayama care este dus pe un ultim drum, fără posibilitate de întoarcere.
Lumea lor, lumea noastră a visătorilor, s-a sfârşit demult. Dacă a existat vreodată.
Ai deja două joburi pentru a ţine pasul cu ceilalţi, poveştile lui siropoase nu ţin de foame şi nici nu bagă carburant la masină, iar despre iubire…
Să fim serioşi, nu mai suntem adolescenţi. Un sex bun, cu oricine, este tot ce-ţi poţi dori printre picături.
Voluptatea a evoluat, nu mai ţine de trăirile interioare, a redevenit ceva animalic, iar umanitatea a înteles asta.
Mai puţin arhaicii visători.
adica e bine ca e mult de tras la birou saptamanile astea, ca nu mai am nici timp si nu mai simt nici nevoia sa o ard in scrieri si filozoficareli ieftine.
Este urletul pierdut al unui visător resemnat.
Damnaţi, pierduţi într-un univers pragmatic, visătorii sunt ultimii dinozauri a unei lumi stranii, dispărută.
Unul cate unul cedează şi se incoloneaza mulţimii ce mărsăluiesc spre un Dumnezeu construit din propriul ego.
Nu trageţi în visători, dispar singuri, unul cate unul.
Ratacit printre litere 
Visatorii nu-s buni pentru societatea de consum in care traim – pe ei nu-i intereseaza ultimele modele de iphoane si nici ultimul racnet in materie de cizme cu svarowski. Nu-s buni nici pentru multinationale, ca-s incapabili sa se incadreze in coloanele de la office 2000 sau adobe reader, cu atat mai putin in deadline-uri. Nu-s buni nici pentru restaurante, pentru ei verbul „a manca” nu se conjuga in acelasi timp cu locutiunea „a te da in spectacol”. Ar fi buni la teatru….dar la ce dracu’ iti trebuie atata cultura cand tara e condusa de semianalfabeti si actorii mor de foame?
Te saluta blogerita cu cafeaua 🙂 … tare mult mi-a placut ce-ai scris 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La fel de mult rezonez cu randurile tale. Multumesc
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu dispar ci sunt înlocuiți de autisti, alți visători pe alt nivel…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Prefer să fiu arătată cu degetul. Dar nu pot intra-n categorii care nu mă definesc sub nicio formă. Nu mi-e ruşine deloc de faptul că-s cu capul în nori şi sunt extrem de fericită că sunt mulţi ca mine.
Frumos scris!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uneori in mintea noastra se reflecta o mulțime de lucruri, doar in mintea noastra, datorita perceptiilor gresite, conflicte pe care le purtam cu noi insine. Eu mereu ma trag de maneca, de stiletto,am vrut sa spun. zambesc. Viata e in mintea si sufletul nostrum.
As vrea sa pot spune : je ne regrette rien.
Seara magica,viata are magia ei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Niciodata nu vor putea fi ucisi visatorii,
Chiar daca-n ei s-ar trage cu rachete.
Caci ei renasc deapururi precum norii,
Purtati de „Vânt”, prin stari si agregari celeste…
Multa pace liniste si HAR, Suflet visator, hoinar ! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce este rau in a fi visator? De ce nu recunoastem ca toti suntem uneori niste visatori. Ce ar fi viata fara visare, fara uitare, sa nu ne bucuram ca niste copii de primii fulgi de zapada…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am văzut visători mai tineri decât mine. Așadar… visătoriada continuă. O seară de vis! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mai tineri ca tine ? :))))))) Adica bebelusi ? Hei, nimeni nu e mai tanar decat oamenii frumosi…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-ai făcut seara frumoasă. Mulțumesc. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stai ca nu ai vazut zapada de la noapte :))))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumos spus!
Imi pare rau ca trebuie sa te „dezamagesc”, dar eu sunt un visator incurabil.😄🤣 Si imi place cum sunt!👍☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Conty, nu vreau sa cred ca visatorii nu mai sunt, asa cu nu vreau sa fiu doar un marsaluitor anonim intr-o coloana pentru care o floare de camp nu are nici o valoare. Asta e, visez de cand ma stiu si am sa o fac in continuare, facandu-ma ca nu vad susotelile celor din jur cand, in genunchi, incerc sa surprind miracolul unei raze de soare odihnindu-se intr-un strop de roua pe un fir de iarba. Stii, fara visatori lumea nu ar fi asa de frumoasa.
O zi minunata, Albert, si lasa resemnarea pentru altii. Tu doar viseaza. Nici nu stii cati iti sunt alaturi, visand.
ApreciazăApreciat de 1 persoană