Sărbători magice!

Sărbători fericite, prieteni dragi!

Eram un țânc, cu mucii siroind pe barbie, inotand prin zapada proaspata, incercand sa ajung la o alta casa din satul bunicilor mei. O „stea” pe care tataie o tot repara de la an la an si niste versuri repetate o saptamana intreaga, era tot arsenalul meu de copil.
Cele cateva bucati de sclipici lipite de bunica le pierdusem undeva printr-un sant, picioarele erau deja ude de la incaltamintea proasta, dar in sufletul meu era o fericire pe care nu am mai regasit-o niciodata ca adult.
Intram in curtile oamenilor, recitam pe nerasuflate aceleasi versuri, apoi indesam intr-o desaga facuta de bunica din carpe, cateva mere, uneori niste covrigi calzi.

Sunt amintiri de care am mai vorbit.
Am crescut preţuind lucruri simple. O biblie veche fără coperţi, cu foi tocite şi îngălbenite de vreme, a fost primul meu abecedar. Bunicii mei, Dumnezeu să-i ierte, au fost profesorii, psihologii şi eroii copilăriei mele. Am învăţat să preţuiesc oamenii, pentru că doar oamenii te definesc şi te ajută să creşti.

Pagina asta, rândurile, totul nu ar fi existat fără voi cei care le citiţi, fără acea persoană care mi-a inspirat fiecare literă. Fiecare apreciere m-a făcut să continui, fiecare abonat nou al paginii m-a responsabilizat să încerc să scriu mai bine, iar muza mea a fost tot timpul acolo, în sufletul meu, desenându-mi fiecare cuvânt pe care trebuia să-l tastez.
Fără voi, toţi, totul ar fi fost nimic.

Vă mulţumesc.
Unicornii, vă mulţumesc!
Sărbători fericite!

Publicitate