2018

2018

Sunt ultimele răsuflări ale unui an ce se ascunde în negura trecutului îmbrațișand timid răsăritul unui nou început, de care ne desparte doar câteva ore.
Întotdeauna privim noul cu speranță și încredere, dezbrăcând grabiți trecutul, ca pe o haină ponosită, sorbind balsamul noului, a proaspătului spălat.
Acum și aici voi face un scurt omagiu hainei ponosite, care a fost 2018, o tesătura care s-a impregnat în pielea mea, rămânand acolo pentru totdeauna.

2018 a fost în primul rând despre litere.
Undeva la începutul verii, un prieten vechi, mi-a cerut ajutorul. La început de drum, încercând să îmbine frumosul cu o mică afacere, cu două sticle de apă plată în fată, am reușit împreună, din nimic, să creăm o pagină unică, de care v-am tot vorbit.
A fost un succes la care nici unul dintre noi nici măcar nu am îndrăznit să visăm. În câteva săptămâni depășisem cu mult pagini similare ce aveau ani vechime.
Secretul?
Femeile iubesc frumosul, dar adoră felul în care-l prezinți.
Doi oameni, fără experiență, învățând unul de la celălalt, fără resurse financiare deosebite, reusind în doar câteva luni sa faca din pagina lor, din modul în care se promovează, lideri pe nisa lor, cred că este una din realizările mele pe 2018.

Rătăcit printre litere, pagina unde unicornii iși destăinuie amintirile, este o altă realizare. Dacă la începutul anului aveam câțiva abonați și maxim 10 aprecieri ale unui text, am terminat anul cu aproape 1200 de abonați și cu texte ce au peste 5000 de vizualizări si 300-400 de aprecieri.
Așa cum am spus de foarte multe ori.
Chiar dacă exista în mine această pasiune pentru scris, îi datorez totul unui om care a născut în mine magia cuvintelor.
Iți mulțumesc , Maitreyi! Iți mulțumesc, ghem de om drag.

2018 a fost despre oameni dragi.
Oameni ce au intrat în viața mea sau care erau deja acolo.
Despre o văpaie care mi-a fost duhovnic, psiholog, elev, partener de pahar, dar în primul rând prieten.
Prietenii nu sunt perfecti, dar sunt acolo atunci când contează. Te ascultă sau iți vorbesc fără sa-ți numere literele și cuvintele. Fac o glumă deocheata, dar în același timp nu se sfiesc să îti critice deciziile. Chiar dacă ti le respectă.
Prietenii reușesc de multe ori să te scoată din sărite. Pentru că sunt plini de defecte, la fel ca toți ceilalți oameni. Doar că le pasă de tine. Atât.

A fost anul în care am cunoscut un om deosebit. Pe Aurelia . Cei care intră pe pagina mea stiu de durerea ce-am avut-o când implicat în altă campanie umanitară, cea cu Ana, am pierdut. Ana este înger acum.
Atunci am simțit atât de bine nepăsarea oamenilor.
Asta m-a făcut să admir și mai mult pe cei care luptă cu morile de vânt.
Despre Aurelia ar fi multe de spus. O urmăream de ceva vreme pe internet, dar în momentul în care am întalnit-o, am descoperit un om care m-a surprins plăcut. Stăteam în spatele camerei, încercam să-i fac câteva poze și simțeam tremurul mâini, emoțiile copleșitoare ce nu puteau fi mimate.
Pune mult suflet în tot ceea ce face.
Unicul regret pe care-l am este că din motive ce nu au depins de mine nu am reusit să ajung și eu la Galați. Îmi doream atât de mult să le cunosc pe Adelina și Renata.

Dacă ar fi să aleg un moment din 2018 pe care aș vrea să-l retrăiesc din nou, ar fi ceva de o simplitate copleșitoare. Un cap lăsat pe umărul meu în tăcere, câteva zeci de minute pe care le-am așteptat o viață și un dres la care nu îndrăzneam să mă uit.
Fericirea, pentru mine, nu a fost niciodată un Everest.
Câteva lucruri simple ce s-au agățat de sufletul meu, au fost superbele rasărituri ce mi-au încălzit sufletul.

2018 a fost despre un nebun, care la -25 de grade, pe cod rosu de viscol și ger a mers 10 km pe jos, prin zăpadă pentru a duce o felicitare.(unica felicitare pe care am desenat-o vreodată cu mana mea)

Sunt multe amintiri ce-mi cutreieră gândurile.
Cu bune și rele, a fost un an bun.
Dar mă opresc aici. Obișnuiesc să mă pierd în cuvinte.
Așa că voi respira adanc și voi privi spre blândul 2019 ce ne zâmbește promițător.
La mulți ani, tuturor !

Publicitate