Clișee despre bărbați

 

Prins cu ceva probleme personale, câteva zile am intrat pe fugă pe blog. Am scris putin, mai mult republicând.
Și totuși…
Un text răsfoit în seara asta pe internet a reusit să scoată de sub televizor tastatura, împingându-mă de la spate să scriu câteva lucruri despre clisee.
Clisee despre bărbați.

1.Bărbații sunt niște vânatori de fuste, monocolori, insensibili, la fel de romantici ca un bătrân cimpanzeu de la zoo.
Bărbatul adevărat emană prin toți porii lui putere și duritate nu sentimentalism și slăbiciune.

Mi-ar lua o zi să scriu o listă întreagă de bărbați care au rămas în istorie prin operele lor de o sensibilitate desăvârșită.
Muzică, pictură, literatură.
Bărbații nu au fost doar niste vânători exceptionali. Ei au știut să îmbine latura lor dură, animalică, necesară în vremuri în care viața și moartea erau despărțite de un fir de nisip, cu parfumul unei sensibilități desăvârșite.
Apoi s-a întâmplat ceva.
Războiul, expedițiile, granița aceea fină între viață și moarte, au dispărut.
Așa a apărut bărbatul de sală.
Bărbatul frustrat, privind în urmă la strămosii lui, temător că-și pierde supremația ca parte dominantă a acestei specii.
Femeia, dintotdeauna mai puternică emoțional decât barbatul, nu a făcut altceva decât să se adapteze la noua realitate.
Ea poate vâna si cuceri singură, nu mai are nevoie de un barbat pentru asta, dar are nevoie de un partener care să o susțină și să o facă să tresare altfel decât cu sabia.

2.Un alt cliseu întalnit în seara asta:
“Eu ştiam că, în cazul bărbaţilor, dragostea la prima vedere se numeşte erecţie,”

Asta vine tot din trecut, din vremuri în care bărbații nu erau recunoscuți prin fidelitate.
Vreau să faceți un exercițiu de imaginație.
Speranța medie de viata a unui barbat era de până în 30-40 de ani. Războaiele, molima, expeditiile. O cruciadă până la Ierusalim, dus-întors, plus cafteala cu arabii, putea dura ani intregi. Un stagiu militar în armatele regulate era între 5 si 10 ani. Era firesc ca viața sexuală a unui bărbat să nu fie tocmai una monogamă.
Dar.
Ce legătură are asta cu bărbatul modern care cel mai lung drum îl face până la piață sau la mall?

Poate părea surprinzător pentru mulți, dar vă asigur că sunt extrem de mulți bărbați selectivi care nu au erecție la prima duduie vopsită și plastificată care-și unduie formele.
Da, unii din noi am evoluat. Ne dorim alături o femeie care să trezească în noi mai mult decât o banală erecție. Ne dorim mai mult decât o partidă de sex sub șaua calului.
Nu neg masa de bărbați ce-și măsoară penisul cu rigla dimineața și care după fiecare cucerire împarte cu ceilalți detaliile intime, eventual cu poze, despre noile cuceriri.
Bărbați cu mize mici în viață .

Ar mai fi multe clisee despre care as vrea sa vorbesc, dar timpul s-a cam scurs.
Poate alta data.

PS: Despre vulgaritatea gratuită, senzația stranie că toți suntem dealeri de droguri sau foști pușcăriași care folosesc organul sexual ca mod de a se face înțeleși, ar trebui sa vorbim sau acceptăm limbajul de spelucă insalubră ca un mod de a relaționa?

Publicitate