Simțea că este admirată și asta îi dătea o stăpânire de sine ce-o făcea să pășească încrezătoare, zâmbind amuzată de bâlbâielile bărbaților din jurul ei.
Lumina candelabrelor îi mângâia blând rochia de un albastru aproape perfect.
Modificată de ea, vaporoasă și senzuală, petecul acela de culoare se mula încântător pe trupul ei voluptos.
Într-o lume gri părea acel strop de culoare magic ce-ti schimbă viața.
Niciodată nu am știut dacă m-am îndrăgostit de ea sau de felul în care rochia albastră a reușit în seara aceea să-mi înăbușe fărâma de rațiune ce încă ardea în mine.
Creolă, cu un păr lung, șaten, ce-i trecea peste umeri goi, păstra atât de seducător parfumul vechii feminități.
Simplitate și culoare.
Machiaj discret, un colier straniu, atrăgător, ce-i scotea în evidență gâtul frumos.
Totul era atât de albastru la ea.
Mirosea a primăvară.
Poate că frumusețea unei femei vine din atitudine.
Dar…
Uneori, măcar uneori, diferența o face o rochie albastră.
Ratacit printre litere 
Nu stiu daca e ficțiune sau nu dar cand ne îndrăgosti raman si hainele”de atunci” in memorie!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Acum va intreb eu pe dumneavoastra: ce este fictiune si ce este realitate in viata noastra? :))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
In general oamenii consideră scornelile minții ficțiune,cat din real este cu adevarat real nu va pot spune!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Delicata. In primavara… 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
O primăvară frumoasă!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ca de obicei, ai adus frumosul în inima cititorului.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Femeile în alb, în mov, albastru, sau ori si ce culoare,
În rosu, galben, ori în brunul ruginiu al toamnelor târzii,
Sunt flori ce înfloresc, primind lumina alba de la Soare,
Muze pentru artisti geniali, si fluturi care zburda pe câmpii,
Fiinte, flacari de iubiri albastre, ce ard în jocurile inocente de copii.
Un Weekend învesmântat în albastrul cerului senin, draga Albert !
ApreciazăApreciat de 2 persoane