Ghem de om

Apăi, dragii moşului, în vremurile în care barbaţii nu scriau texte siropoase, pentru că stim cu toţii un bărbat adevărat nu-şi pierde timpul cu sensibilităţi inutile, atunci când încă purecii se potcoveau cu căteva rânduri de copite pentru a nu pişca, aşa cum o fac căpuşele din ziua de azi, când oamenii nu aveau nevoie de o zi anume pentru a fi fericiţi, e-he-hee, în vremurile acelea de demult am întâlnit un mic ghem de om.

Acum, ştiu că nu se face şi nu dă bine să te pierzi în complimente la adresa unei femei, dar azi, când se împlinesc 3 milenii şi câteva zeci de secole de tăcere (noi vorbim mai rar), vă rog să-mi permiteţi să-i spun câteva cuvinte frumoase, mogâldeţei aceleia încântătoare, pentru că din culcuşul ei ascuns în pălăria unei superbe floare a soarelui, cu siguranţă urmăreşte povestea noastră.

Ceva frumos…
Eşti cea mai căpoasă şi încăpăţânată persoană pe care am cunsocut-o vreodată (stiu că sunt sinonime, dar pentru tine modific si dexul, doar pentru a te descrie perfect). Ultimul dinozaur a murit pentru că îndăratnică cum eşti ai preferat să-l laşi să se prăbuşească în prăpastie, fără să-i spui un cuvant când se apropia de marginea ei, şi asta doar pentru că îţi mâncase cei câţiva grăunţi de maci plantaţi în primăvară.
Ambiţioasă eşti, suflete.

Îţi aminteşti când te-ai îndrăgostit de omul din neanderthal? Dumnezeule cât de amuzantă erai. Na, şi eu, puţin gelos, de ce să nu recunosc.
Era imposibil să nu adori felul în care iubeai tu. Întreg, fără jumătăţi de măsură, savurând fiecare clipă în care erai regina lumii.
Staţi pe bolovanul acela imens, împarţind un covrig aburind cu mac, iar eu mă întrebam ca prostul cum ai reusit să-l coci, pentru că pe vremea aceea încă nu se descoperise focul.

Cât a trecut, ghemule ? Cât praf s-a aşternut peste sufletele noastre…
Îmi amintesc, ca ieri, când am vorbit ultima data. Încă ploua în Atlantida iar noi visam la o lume nouă, un univers diferit.
Atunci ţi-am făcut o făgăduinţă. Voi rămâne aici atât cât va trebui pentru ca seminţele de maci să prindă rădăcini.
Chiar şi ca o umbră.
Mult timp nu mai e.

Ghem de om.
Eşti o pacoste, dar eşti cea mai minunată pacoste pe care am întâlnit-o vreodată.
La multi ani, M!

notă: fotografia nu-mi aparţine, este copiată de pe facebook.

Publicitate