Mă pierdusem. Rătăcisem prea mult prin întuneric, obosisem să mai cred în toate rahaturile motivaționale, construisem o carapace de granit unde mă izolasem de tot și toți.
Apoi ai apărut tu.
Nici nu stiu de unde. Te așteptasem întreaga viață și atunci când aveam mai multă nevoie de cineva, când poate nici nu mai speram, te-ai apropiat, m-ai luat ușor de mână și m-ai ridicat, bland, redându-mi încrederea în mine cu dragostea ta.
-Te iubesc cum vreau eu pentru că ești al meu, și pentru că alături de tine m-am redescoperit pe mine, cea de altă dată.
Atât de simplu.
Uneori un om poate schimba un univers. Pentru că fiecare univers are propriul înger. Așa cum un medic aflat lângă un bolnav în stare terminală îi tot repetă nefericitului că o sa fie bine, că o sa fie bine, până ajunge să creadă în asta și să se vindece aproape miraculos, căldura și dragostea cu care ai reusit sa topești acea carapace, a construit în mine un lăstar de speranță în jurul căruia arborele încrederii, înmugurit, a rodit cele mai frumoase flori de cireș posibile.
-Candva la bătrânețe vom avea ce povesti, vei vedea. Povestea noastră se va termina altfel
Îmbrăcați în zămbetul tău perfect am îndrăznit să visez.
Niciodată nu ti-am mulțumit suficent pentru vara aceea.
Nici nu aș fi stiu cum.
Îmi pierdusem increderea în oameni, în dragoste și poate mai mult decât orice, în mine. Îmi era teamă de iubirea ta, stiam ca este una imposibilă, dar în același timp ea a născut în mine dorința de a dansa în ploaie.
Cu tine.
Visam la o unică șansă, la o întalnire ce-o așteptam de 20 de ani.
Doream să-ți demonstrez că sunt mai mult decât cel care mă așteaptă
În lumea mea, esti sufletul meu pereche, in lumea lor, esti cel mai drag si ascuns prieten pe care-l poate avea o femeie.
Și-am construit o lume în care amândoi ne-am dezbrăcat de măști, de temeri și goi, zâmbeam ca doi țăcăniți unul la celalalt.
Și-am început să scriu.
Zeci, sute de povești, căutând defapt să spun o singură propoziție:
-Îți multumesc, îngerul meu bun.
Ratacit printre litere 
Cu cata sensibilitate evoci intalnirea cu iubirea. Rar isi striga cineva iubirea in gura mare, dar ce frumos e sa fim curajosi. Multam ca o imparti si cu noi. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Minunat, natural, original, genial, magnifique l-ai pictat pe acest „înger”, în petale alb-stralucitoare,”din flori de cires”! Felicitari !
Al meu înger este din flori de mar, care desigur, înfloresc ceva mai târziu decât ciresii ! 🙂 )))
O noapte si o saptamâna, cu liniste, pace si Lumina în Suflet, draga Albert !
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Ai mare grija de înger ca nu cumva florile sa se faca … cires amare! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dar sunt atât de bune cireșele amare!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sublim! Ai descris atât de frumos, încât cuvintele nu-și mai au rostul! Felicitări și continuă să-ți așterni gândurile, inima! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană