Cândva, cineva drag mi-a mărturisit că preţuieşte prezenţa mea pentru că nu o menajez deloc atunci când greşeste. M-a surprins, obişnuit cu oamenii care caută comoditatea unor prietenii superficiale. Sub marota amăgitoarei clipe de linişte este mai simplu să te înconjori de oameni care spun şi aud doar ceea ce vrei tu.
Poate că sunt eu defect, dar cred ca o persoană care nu reuşeste să te facă să-l urăşti pentru onestitatea lui, un om care nu răscoleşte cu adevărat tot ceea ce sti tu, nu-ţi poate fi niciodată un prieten.
Avem nevoie în viaţa noastră de oameni care să ne facă să zâmbim, dar avem nevoie şi de prieteni loiali care să ne zdruncine bine atunci când e cazul.
Cei de lângă noi, cei care contează, întotdeauna vor scoate gunoiul pe care noi l-am ascuns sub preş şi vor vorbi despre el. Pentru că asta fac prietenii.
Într-o lume în care reţelele de socializare fac ca oamenii să fie despărţiţi doar de un click, în care descoperim şi redescoperim prietenii, tindem să depreciem noţiunea de om apropiat.
Este mai simplu ca în spatele unei măşti să zâmbim fad, imbăindu-ne într-o călduţă superficialitate. Până când…
Până când întunericul ne mângâie parşiv pe frunte. Nu poţi înţelege până nu ajungi să-l priveşti în faţă.
Atunci, tot ceea ce ştiai despre oameni se schimbă. Înveţi valoarea unui umăr care este acolo când ai nevoie, iar asta e tot ce contează.
El devine – Cei de lângă noi.
Ratacit printre litere 
Caa dreptate ai, pentru ca fără zgaltaiala aia care sa te scoată din bula de confort în care ai tendința sa te așezi cât se comod poți, nu vei vedea niciodată cu adevărat ce e în fata ta. Și da, îți vine atunci sa tipi, sa invoci toate zeitatile lumii, chiar și pe cele de care nici nu aveai habar ca știi câte ceva, ii certi și ii alungi de lângă tine, și ei te lasă, dar rămân acolo, știind ca va veni clipa în care vei înțelege ca au dreptate. Și pentru asta ii vei aprecia și mai mult.
Asa ca nu, nu cred ca ești defect. Defecți sunt cei care nu înțeleg asta și se înconjoară doar deoameni care nu știu sa le spună niciodată nu. Dar asta e părerea mea.
Zi buna și frumoasa, Conty!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Fa-ti-L prieten pe Dumnezeul Cel Viu si Adevarat, si toti „zeii” din Olimp (dusmanii omului) te vor lingusi si îti vor deveni „prieteni”.
O seara binecuvântata, draga Albert !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Pământul cu o singură persoană (prin absurd…), tot n-ar fi singur!Omul caută companie, vorbeşte cu plantele, animalele şi chiar cu sine!Fără să fie nebun…Singurătate te face să-ţi construieşti prieteni.Dacă la ziua ta de naştere vin cu adevărat câţiva,eşti cel mai norocos om!💜
ApreciazăApreciat de 2 persoane