Pentru tine
Nu ai fost niciodată o prezență docilă.
Într-o societate prăfuită, plină de dogme și șabloane, cu trenduri și modele ridicate pe un piedestal, tu ai fost întotdeauna o umbră imperfectă, urând atât de mult normalitatea.
Îți mai amintești de câte ori ți s-a spus că nu te porți și nu arăți ca o femeie normală? Părul acela în n-spe mii de nuanțe, bluza transparentă, Dumnezeule, fără sutien! Prea provocatoare, prea…altfel. Iar glumițele acelea vulgare pe care le tot faci…
„Nu mai ești o puștoaică rebelă, maturizează-te!”
Priveam poza cu fusta ta, încercând să-ți răspund sincer. Apoi am zâmbit. Prin fața ochilor se derulau nebun, ca un film mut, imagini cu tine în papucii cu sclipici, în tricoul roșu pe care-l recroisei altfel, în sute de momente în care am învățat că daca pe tine te definește ceva, atunci nu poate exista decât un sigur cuvânt:
Diferit.
Da, era o fustă a naibi de ciudată, diferită de tot ceea ce am văzut vreodată, dar știind că este făcută de tine, parcă nu mai părea atât de stranie.
M-am îndrăgostit de tine pentru că tu nu ai avut niciodată nevoie ca cineva să îți țină pumnii să reușești. Pentru că ție nu-ți păsa de ceea ce cred ceilalți. Chiar și când te împiedicai, îți scuturai genuchii, stergeai praful îmbibat cu sânge, te ridicai si pentru că ești cea mai căpoasă persoană pe care am vazut-o vreodată, continuai până reușeai.
Pumnii strânși au fost întotdeauna doar ai tăi. Ca și zâmbetul și privirea aceea tăioasă care te fixa cu întârjirea ei.
Tu ești o nebună frumoasă, imperfectă, pentru că dacă nu ai fi așa, nu ai fi nimic
Cineva mi-a spus cândva că dacă un singur om crede în tine atunci ai în spatele tău tot universul.
Tu ai tot universul în spatele tau, iubito!
20.10.2019
Ratacit printre litere 
De-aceea lumea azi merge din rau, în rau, pentru ca omul a iubit femeia, mai mult decât pe Dumnezeu, itând ca la-nceput a fost Cuvântul, iar El s-a întrupat prin Duhul Sfânt, iar ‘Logosul’ nu-i nici barbat si nici femeie, este puterea absoluta,LIBERTATE, în Univers, în cer si pe pamânt…
„Asa vorbeste Domnul: blestemat sa fie omul care se increde in om, care se sprijineste pe un muritor si isi abate inima de la Domnul !”
O seara si un Weekend binecuvântat si luminat de Lumina Divina, draga Albert !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ţi-am mai spus, oare, că ajută mult textele tale? Da, pe noi. Mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
… și cred că ar trebui să-ți schimbi culoarea la ojă! Asta este prea închisă și îți îmbătrânește mâna! LOL
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Înțeleg si accept sarcasmul, sunt convins că ști că poza este luată de pe net și că își dorește să sublinieze latura nonconformistă si rebelă a personajului, care nu pune preț pe ceea ce cred ceilalți.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Desigur ca stiu ca poza este luata de pe net! Nu mi-as permite sa fac asa afirmatii unei personae pe care nu o cunosc!
A fost o gluma si sper sa o iei ca atare! Multumesc!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Comentariul meu de ieri s-a dus în neant. Mai încerc o dată: mulţumesc pentru felul în care ne ajuţi pe noi cei care citim!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu cred că neantul chiar înghite tot, tot…așa cum crezi, Potecuța 🙂 Poate unele lucruri se transformă, altele revin născându-se într-o nouă ideee, dar păstrătoare a matricei inițiale. Eu vin din urmă în lupta mea perpetuă cu timpul. Nu l-am putut citi pe Albert atunci, la cald, dar pentru că îi apreciez scrierile le-am păstrat pentru acest cândva împlinit astăzi. Iar comentariile de asemenea îmi produc bucurie. Pentru că sunt ca frunzele de pe o floare, o întregesc și îi dau viață. Sunt așadar și eu în acest „noi care citim” și mă bucur să mă văd frunză lângă tine.
ApreciazăApreciază