Eram doar un adolescent când am început să consum alcool. În mintea mea necoaptă asociam bețiile cu masculinitatea.
Indiferent dacă era o petrecere sau doar o seară liberă, alcoolul era elixirul care te făcea bărbat.
Apoi am început să fumez. Nu asta face orice bărbat adevărat? Glume misogine, limbaj vulgar, bătăi prin cartier, toată tipologia clișeelor despre bărbați.
Nici nu conta dacă asta mă definea sau nu pe mine, doream doar să fiu bărbat.
Până intr-o zi…
Prins într-o relatie nepotrivită îmbrăcată intr-o rutină bolnăvicioasă și care dura de ceva timp, m-am trezit înșelat, culmea clișeelor, cu unul din prietenii din copilărie.
Reacția instinctuală, a tipului obsedat de tiparul masculului alfa care cere sânge pentru a-și satisface orgoliul, a fost de a-i înfrunta pe cei doi amorezi.
Atunci mi-am dat seama că genul acesta de masculinitate nu mă defineste și mă scald în ape străine.
În viață totul este, sau ar trebui sa fie, o alegere. Persoana de lângă tine, limbajul, comportamentul, toate țin de libertate și nu de modelele pe care ti le oferă societatea.
Când eram adolescent îmi doream atât de mult să devin bărbat. Unul rasat, puternic și invidiat de ceilalți. Acum, privind în jurul meu, nu mai sunt atât de sigur că tipul acesta de bărbat mă reprezintă.
Atunci eram convins că un bărbat trebuie să fie puternic, să emane forță. Târziu am înțeles că un bărbat adevărat trebuie să găsească echilibrul între forță și sensibilitate. Să știe să îmbrățișeze și să mângâie suflete așa cum stie să se facă respectat.
Nu mai sunt atât de sigur că vulgaritatea, alcoolul, agresivitatea gratuită sunt tipologii masculine și nu sunt doar o poză a lipsei de educație, a unor frustrări triste venite din probleme emotionale si psihice nerezolvate.
Poate cel mai mult, trăsătura care-mi repugnă bărbatului contemporan, este posesivitatea. In jurul meu cunosc femei prizoniere emotional unor relații ratate. Este adevărat, nu sunt ținute în lanțuri, sunt alegeri asumate, dar dacă esti bărbat, asa cum năzui să fi, ai curajul să spui:
-Tu nu mai ești fericită alături de mine, tu meriți mai mult decât să împărțim aceeași casă, poate că în acest moment al vietii altcineva iți poate oferi mai mult. Sentimental, emoțional, sexual. Hai să nu să ne complacem intr-o rutină bolnavă.
Nu asta ne-ar face cu adevărat bărbati? Asumarea unui eșec? Curajul de a dărui cuiva liberatea de a fi fericit fără noi oricât de tare ne-ar durea asta?
Ratacit printre litere 
Experiența este cea mai bună lecție de viață. Ne ajută în decursul vieții, în a lua decizii.
Să știi, că femeia își dorește un bărbat puternic, alături de el, se simte în siguranță.
A fi bărbatul ideal, pentru femeia ta, nu-i chiar ușor, e si asta o artă, pe care o faci pentru că simți, nu pentru că ai citit în cărți. E nevoie de iubire reală*** Citim pentru plăcerea de a citi, de a ne relaxa, de a vedea ce si cum gândesc oamenii. Da, te pot influența în a lua decizii, atunci când ești la o răscruce. Prin urmare, a emite păreri din spatele calculatorului, nu doare.
Crezi că e nevoie să-ți spună partenerul să pleci, mi-se pare o jignire. Tu pleci din propria ta inițiativă. Te întreb, unde? Ai găsit ce-ți dorești? Dacă,da, atunci e perfect. Există o teamă, fiecare are termen de comparație. Partea materială, este altă problemă.
Am divagat de la subiect, prin detalii.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Am înteles ce-ai spus, nu mi se pare ca ai divagat.
1. Nu stiu ce își dorește o femeie, „un bărbat puternic” așa cum spui, dar știu ce-mi doresc eu. Un echilibru intre putere și sensibilitate. Poate acum 5000 de ani, în fața peșterii în luptă cu un mamut imi doream forța fizică. Acum, când femeile sunt atât de puternice, imi doresc sa stiu sa îmbrățișez si sa mângâi, atunci cand situatia o cere, la fel de tare ca a mă impune.
2. Nu, partenerul trebuie sa-ți spună să pleci, dar când o relație eșuează e bine ca măcar unul să-și asume asta. Iar un bărbat, dacă se consideră puternic, atunci trebuie sa-și asume asta.
3. Unde pleci, partea materială? Sincer mi se par detalii pe care nu le pot comenta. Poate ca sunt eu naiv, dar când ești nefericit, când mori pe interior din cauza asta, e mai importantă partea materială? Preferi sa trăiești nefericit intr-un loc călduț, în dauna riscului de a lua totul de la 0?
Imi amintesc ca am văzut un film a lui Lars Von Trier în care niste sclavi, eliberati de la stăpânul lor au refuzat să plece liberi pentru că, spuneau ei, acolo au mâncare si loc de pus capul, sigur. Mi s-a părut înfiorător de trist.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Un bărbat puternic,nu fizic, inteligent, un bărbat care te protejează, caruia îi pasă de tine,…
Da, poate partea materială contează mai puțin acolo unde există încrederea necesară și iubire. Știu ce spui legat de nefericire.
Comparația este puțin forțată, cea cu sclavi. Mă gândeam la discuții pe tema averilor🙄 eu care nu sunt materialistă îmi vine să râd. Să fim serioși, sunt situații de genul acesta. Nu aș suporta nici cea mai mica jignire, reproș; absolut NIMIC! 😏
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Lars Von Trier, un regizor remarcabil, are obiceiul de a desena viața în toată duritatea ei. Departe de mine de a compara, chiar si la figurat o femeie prinsa intr-o căsnicie nefericită cu un sclav. Dar…Ce e de preferat, o viață nefericită dar confortabilă sau una de la 0, dar în care îți cauți fericirea.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Viața bate filmul! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Curajos text! Matur, plin de intelepciune! Abia un astfel de bărbat va alege cum/ce trebuie sufletului său.
Felicitări!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu stiu dacă este o dovadă de maturitate sau naivitate, dar eu în asta cred. După ce am incercat și cealaltă variantă am înțeles că nu mă caracterizează. Cred prea mult în echilibru și urăsc atât de mult clișeele.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Ba da, absolut și fără dubii, cît timp ne doare doar pe noi (noi, bărbații… ).
Cînd doare și pe vreun copil… mai stăm pe ginduri, mai negociem și altele. Nu că n-o putem face, dar responsabilitatea e cea mai, după mine, puternică trăsătură masculină 🙂
ApreciazăApreciat de 5 persoane
Nu ar trebui să fim un exemplu, prin conduită si acțiuni pentru acel copil?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu stiu sa raspund. Adica da, raspunsul la intrebarea ta e „da”, dar teoria transpusa in practica nu-i niciodata asa simpla ca un raspuns 🙂
Toti sintem cazuri unice, greu cu generalizarea.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Și fetele, când eram eu adolescenta se voiau femei. De când eram mici ne urcăm pe tocurile mamei pan’ ii scâlciam pantofii. Altfel, femeile își doresc stabilitate cred și să fie iubite. Simt patinajele, dacă le pasa. Altfel, despre băieți cred că ai dreptate, e interesant și admirabil că-ți pasa de EA. Și eu cred că e mai bine sa pui punct, corect, unei relații trase de par. 😬 Noapte buna!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
*patinajele
ApreciazăApreciază
A fi Om e lucru mare… ! „Ecce Homo.”
„Iată Omul!” strigă-n Iad Pilat
Cine iarăşi L-a crucificat?
Cine-I scoate umbra de sub văl?
Daţi-mi apă mâinile să-mi spăl!
Revărsaţi-mi râuri peste pumnii plini!
Sângele acesta voi l-aţi vrut, rabini!
„Iată Omul!” umbra a răspuns,
Eu sunt umbra Omului străpuns.
În zadar în lumea de păcat
mâinile pătate ţi-ai spălat.
Cei spălaţi de apă, ca şi apa pier.
Cei spălaţi de Mine, sunt cu Mine-n cer!
„Iată Omul!” strigă-n Iad Pilat.
Cine iar Îl vrea crucificat?
Eu am spus întregului popor:
Pe-mpăratul vostru să-L omor?
Gândul meu pe cruce lămurit l-am scris.
Nu sunt eu de vină! Nu eu Te-am ucis!
„Iată Omul!” umbra a răspuns,
Omul care vede în ascuns.
Dându-Mi titlul de-mpărat iudeu,
tu stăteai pe însuşi tronul Meu…
Şi, scriind pe cruce al domniei semn,
tu domneai în slavă, Eu muream pe lemn…
„Iată Omul!” strigă-n Iad Pilat!
Ca stăpân, Cezaru-i vinovat.
Eu eram guvernator roman.
N-am rostit osânda ca duşman.
N-am oprit să-Ţi pună trupul în mormânt.
Nu sunt ucenic, dar nici vrăjmaş nu-Ţi sunt!
„Iată Omul!” umbra a răspuns,
Omu-n care singur te-ai străpuns.
Tu ai vrut şi glorie şi-arginţi
dar s-ajungi la urmă şi-ntre sfinţi.
Nu-i decât o cale spre Eterna Stea!
Cine nu-i pe cale, e-mpotriva Mea!
– Costache Ioanid –
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Când se ajunge la discuţia asta, unul din doi nu mai iubeşte. Sau niciunul din cei doi. Ea n-ar pleca dacă l-ar iubi, el nu ar creda dacă ar iubi-o.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Discuția este complexă, dar ma rezum la a spune ca un bărbat adevărat ar trebui să-și asume anumite lucruri. Iar când o relație eșuează, prea des văd bărbați care își tin partenerele prizoniere emotional.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Ooo, da. Aici sunt de acord. Prea mulţi. Şi multe nu au de ales…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Articol puternic, scris de un bărbat demn! E bine că ai ajuns la astfel de concluzii înțelepte, cu părere de rău, în ziua de astăzi puțini mai pătrund în esența unei existențe veridice. Viața e cel mai bun profesor, ia o plată mare, dar explică foarte bine și pe înțeles.
Să ai o săptămână reușită cu oameni adevărați alături!
ApreciazăApreciat de 1 persoană