Despre prietenie, cu dragoste

Ai avut vreodată senzația că te ști cu cineva de-o viață deși abia l-ai cunoscut cu câteva minute înainte? Că nu trebuie să-ți cauți cuvintele atunci când vorbești și totul vine simplu, firesc, de cele mai multe ori completându-vă unul pe celălalt?
A existat cineva în viața ta care să-ți spună : – sună-mă la orice oră din zi și din noapte, nu mă deranjezi niciodată?

Despre prietenia adevărată s-a vorbit mult.
Idealist până la ultima picătură de sânge nu am să înghit niciodată mizeriile motivaționale care doresc să ne transforme pe toți în niște vampiri narcisiști care se hrănesc cu virusul iubirii de sine dusă la extrem. Suntem cu toții parte dintr-un mecanism complex în care fiecare rotiță are importanța sa.

Singurătatea nu are nimic nobil în ea. Un om care nu are pe cineva în viața lui pe care să-l poată suna în miez de noapte pentru orice nerozie, este un om îngrozitor de trist.
Iubește-te pe tine doar atât cât să te descoperi, să te înțelegi, în rest dăruiește iubire celor din jurul tău pentru că e unicul mod prin care vei fi complet.

Ce-am fi fără prieteni? Fără amintiri ? Fără momentele în care ne-am rătăcit si cineva a fost acolo pentru noi?
Ce-am fi fără clipele când am râs cu lacrimi alături de cineva drag sau de timpul pierdut pentru a filozofa pe teme existențiale?
Da, poți trăi doar clipa, așa cum spun mulți, dar fără trecut, fără amintiri, fără prieteni de suflet, ești doar o umbră fără sens.

Aristotel vorbea de trei feluri de prietenie:
-Prietenia de necesitate, cea de plăcere și cea „perfectă”, a oamenilor care îsi doresc unul altuia binele.
Dintre toate doar ultima își merită numele și rezistă.
Tu ce fel de prieteni ai în viața ta?

Despre prietenie cu dragoste.