Despre responsabilitate

Eu nu cred că o societate care privește liniștită infernul, convinsă că mor doar bătrânii și persoanele vulnerabile, merită salvată.
Este un amalgam de decadență, supericialitate și egoism care ar trebui să ne facă să punem capul în jos. Cu toții,

Hei, tu! Da tu…
Tu nu sta în casă, pentru că tu nu vei fi afectat.
Esti tânăr, sănătos, în cel mai rău caz vei face un soi de răceală. Ști tu, că ai citit pe undeva.
Îți mai amintești toate acele postări motivaționale când ți se repeta la nesfârșit să te pui pe tine mai presus de toți ceilalți? De ce ai renunța la viața ta de până acum doar pentru că niște bătrâni bolnavi vor muri?
Tu ești cool, ei doar niște boșorogi plictisitori. Și oricum treaba asta cu virusul e o păcăleală, ai citit tu pe undeva ceva cu o conspirație planetară.
Sunt doar niște panicoși lamentabili.

Azi au murit în italia 650 de oameni. Ieri la fel. 50 000 sunt infectați.
Dar stai liniștit, noi trăim într-o altă galaxie, nu are cum să ne afecteze pe noi. Nu pe tine.
Iar afară…
E atât de frumos afară. Ai tu niște treabă. Trebuie să ieși. Tu ești curajos nu ca fraierii ăia panicoși care se tem de un virus care este de 10 ori mai usor ca o răceală.
Și ce murim de două ori? Mă lași….

Eu am avut o boală incurabilă Probabil că dacă mă infectez nu voi supraviețuii. Nici părinții mei. Poate nici ai tăi. Am și niște persoane dragi pentru care acest virus ar fi un infern. Dar ce contează. Oricum trebuia să murim într-o zi.
Incoștiența și nesimțirea ta nu a făcut decât să grăbească inevitabilul.

Te-am văzut azi pe stradă. Nu, nu veneai de la job. Aveai tu o treabă a ta urgentă. Nu purtai mască, nu purtai mânuși. Ai auzit tu că oricum măștile sunt inutile și oricum nu poți respira prin ele. Peste șase luni probabil că tu vei zâmbi privind în urmă.
Eu. Mulți din cei vulnerabili.
Nu vom fi decât victime colaterale.
A NESIMȚIRII SI EGOISMULUI TĂU!

Da, chiar la tine mă refer.

Publicitate