Arhive pe categorii: Fără categorie

Oameni frumosi

Priveam de ceva timp tavanul, coplesit de o stare boema covarsitoare. Nu aveam nici un chef sa renunt la asternuturile imbietoare si tot amanam momentul in care trebuia sa ma ridic.
De niciunde, un zgomot puternic sparge in mii de bucati orice urma de liniste, usa se deschide si brusc o harmalaie teribila imi umple sufletul intr-o dimineata de 18 iulie.
Oameni dragi si frumosi, cu un tort in mana si masti pe fata reusesc sa ma surprinda inca din primele clipe ale diminetii.

Imi era necunoscut numarul, iar faptul ca suna pe telefonul meu personal, al carui numar il stiu putine persoane, era destul de surprinzator. Toti cei care stiu acest numar sunt deja in agenda mea. Si atunci?
Aleg sa sun inapoi.
O voce incantatoare imi intoarce mintea pe dos.
Era ceva in ea. Ceva de niciunde, ceva atat de cunoscut si totusi atat de strain.
Mi-au trebuit minute bune sa ma desprind de rasul ei si sa realizez cine este.
De departe a fost una din cele mai frumoase surprize din ultimul timp.
Habar am de ce. A fost doar o voce. Cadoul meu de pret din aceasta zi.
Dovada ca oamenii inca pretuiesc oameni.

Evident ca au fost multe mesaje.
Prieteni vechi si noi, oameni carora le multumesc pentru gandurile frumoase. A fost o zi minunata datorita unor oameni minunati.
Au fost lucruri simple, dar asa cum spun mereu, fericirea vine din lucruri simple.
Va multumesc.

Reclame

20 comentarii

Din categoria Fără categorie

La multi ani!

 

575c48dea82ab9.40911217575c48de89bf55.73749286.jpg

 

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti…
A fost odata o mana de om, un copil slabut ca paiul de grau in miez de primavara, ce cauta, in urma cu 40 de ani, lovind aerul cu mainile, sa-si faca simtita prezenta intr-un taram indepartat.
Un ghem de suflet, o scanteie plina de culoare ce-a facut ca cei mai de pret cronicari ai tinutului sa-i picteze hrisoave cu numele ei
Anii au trecut si acel copil slabut si cracanat, cu o piele ca brazda pamantului ud, a devenit o femeie de o frumusete rapitoare, o creola superba, cu o sete de viata in priviri asa cum nu am vazut niciodata.
As putea scrie romane intregi despre ea.
Poate am facut-o, poate am sa o mai fac. Despre oamenii frumosi vei gasi intotdeauna ceva nou de scris.

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti…
A fost odata un puf de papadie ce zbura purtat de vant, cautand razele soarelui pentru a se imbraca in ele si a dansa dupa o melodie pe care o auzea doar el.
Un puf de papadie…roscat, straniu si tacanit, asa cum doar in visele noastre tainice poate exista. Au trecut 40 de ani de zbor, printre picaturi de ploaie, furtuni infioratoare dar si mangaieri tandre ale unei fruze de nuc.
Pentru o clipa as vrea sa te tin in palma si sa-ti soptesc un simplu : La multi ani, puf drag.
Vor mai fi ploi, vor mai fi furtuni, dar cu siguranta nimeni nu-ti va lua puterea sa crezi in razele tale colorate si in cantecul pe care-l sti doar tu.

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti…
A fost odata un om ce mi-a mangaiat sufletul, vindecandu-l. De nicaieri si de pretutindeni aceasta copila a devenit iarna si vara mea din mine,  in acelasi timp.
Orice as spune despre ea ar fi adevar si minciuna completandu-se.
Stiu ca azi este maine si ca maine este un nou inceput pentru ea.
Un nou inceput plin de speranta, un alt drum pe care ea il alege, pentru ca fiecare aniversare, defapt este o noua  nastere, o noua viata.

Timpul poate fi doar o litera intr-o ecuatie de fizica sau vesnicia unei povesti de dincolo de lume, de lumi.
Inevitabil, cu alte chipuri, cu alte trupuri ne vom reintalni iar si iar in alte vieti.
Nu cred in nemurire, dar cred intr-o poveste frumoasa cu beduini.
La multi ani, draga mea, Maitreyi !
Pentru maine,

9 comentarii

Din categoria Fără categorie

Vis de prima vara.

Ratacit printre litere

 

case-de-vacanta-1_or-600x400

 

     
O adiere ratacita imi mangaia usor fata.
Incercam cu greu sa-mi deschid pleoapele, pierdut intr-o lupta inegala cu un vis frumos, flamand sa ma traga inapoi.
Simt o stranie senzatie de insingurare si realizez ca imi lipseste ceva.
Parul ei, care in mod normal se revarsa rebel pe pieptul meu in fiecare dimineata, lipsea, creandu-mi o senzatie de goliciune.  
Ridic usor capul si realizez ca nu este langa mine.
Geamul intredeschis era un semn ca s-a trezit prima. Iubeam amandoi sa deschidem putin geamul si sa ne scaldam in aerul curat de munte si in concertul uimitor al naturii.
Primul lucru pe care l-am sesizat, inca din prima dimineata cand ne-am mutat in locul acesta izolat de lume, era senzationala muzica pe care natura stie sa o compuna si sa o dirijeze. Stateam imbratisati si ascultam in tacere, in fiecare dimineata, ceva nou. Aveam…

Vezi articolul original 3.813 cuvinte mai mult

Un comentariu

Din categoria Fără categorie

Povesti de viata

1447252542646f40d8

Un univers alternativ

Ciotul acela de creion stramb invartea anevoios banda casetei. Una mai mult decat uzata, dar cui ii mai pasa. Priveam pierdut in intunericul camerei, cautandu-i privirea. Era tot ceea puteam spera de la seara aceasta. Sa o vad.
Trecuse prea putin timp. Seara trecuta inca ma marca.
Toate acele litere, toata acea furie si frustare amestecata cu neputinta, sentimente pe care imi doream sa le urlu, dar care nu lasau sa se auda decat un icnet stins.
Ii auzeam cum vorbesc, vocea ei imi rascolea sufletul si-am plecat. Era prea mult pentru mine.

-Conty, tu nu dansezi?
Respiratia mi s-a oprit brusc, creionul mi-a cazut din mana, am rams impietrit incapabil sa reactionez.
-Hai sa dansezi cu mine.
M-a prins usor de mana si a facut cativa pasi spre mijlocul camerei. Din ceea ce era un casetofon usor dezmembrat, o balada rock crea o atmosfera intima si calda. Ceilalti pareau prea obositi pentru a se ridica, asa ca trupurile noastre pluteau pierdute in intuneric.
O priveam.
Dumnezeule cat de frumoasa era. O bruneta superba, parul lung, inchis la culoare, mirosind a flori de liliac. Am simtit-o lipindu-se de mine, punand capul pe umarul meu, fredonand incet melodia.

La un moment dat s-a oprit brusc, m-a privit in ochi si m-a intrebat direct:
-De ce ai stat acolo? De ce nu ai urcat tu?
Intrebarea ei m-a luat prin surprindere, nu stiam ce sa spun. Era posibil ca ea sa stie? Dar cum?
-Conty, crezi ca imi era atat de greu sa inteleg ca el nu ar fi putut niciodata sa scrie acele randuri? Sa vad in coala aceea alba, o parte din sufletul tau?
In plus ti-am vazut si picioarele printre balustrada.
-Ana, sti prea bine de ce. Nu doream sa-l ranesc….
M-a oprit. Mi-a apasat degetele usor degetele pe buze si mi-a soptit:
-Imi placi, Conty! Felul tau diferit de a fi, sclipirea din ochii tai, sentimentul ca alaturi de tine pot atinge stelele. Pe tine te vreau. pe nimeni altcineva.

S-a ridicat usor pe varfuri, lipindu-si buzele de ale mele intr-un prim sarut ce ne-a schimbat lumea pentru totdeauna.
In toamna aceea, Ana a intrat la facultatea de arta, iar eu ambitionat de reusita ei am inceput cursurile facultatii de psihologie.
Ne-a ajutat mult linistea si increderea ce ne-o dateam unul celuilalt.
Ne impulsionam unul pe celalalt sa visam, sa ne dorim si sa reusim mai mult.
In anul doi de facultate ne-am mutat impreuna, casatorindu-ne cativa ani mai tarziu.
Au fost niste ani grei, dar frumosi.
Ne-am chinuit cu un credit din care Ana a deschis o florarie-cafenea. Am reusit sa supravietuim si sa ne ridicam usor, usor ajungand sa ne permitem vacantele de care tot am povestit.
De ce aceasta poveste de viata?
Pentru ca uneori, un simplu gest poate schimba un intreg univers.
Iar alteori, tacerea poate ucide totul.

4 comentarii

Din categoria Fără categorie

Ganduri pentru prieteni

home-2899639_960_720

Am avut cateva saptamani in care prins cu un proiect pentru o persoana draga mie, nu a fost chip sa mai trec pe aici. Mi-a lipsit si probabil imi va lipsi in continuare, pana reusesc sa pun pe picioare ceva.
Asa sunt eu, capos, daca fac ceva, ori dau 200% ori nu ma mai apuc.
Am intrat pe seara pentru ca mi-am dorit sa las cateva mesaje oamenilor dragi mie.
Ordinea este aleatorie, sper sa nu supar pe cineva:

Fabiola– Incantatoare pozele tale. Intotdeauna ne-ai vrajit cu jocul perfect care-l faci, folosind lumina. Imi pare rau ca nu am putut sa te ajut cu ceea ce m-ai rugat. Dorm pe ore, nu pe nopti. Din pacate.

Crinuta-La multi ani, cu mare drag. Pentru anisorul tau frumos si pentru ce orice altceva iti doresti. Intotdeauna o placere sa te citesc.

Salcami(Simona)si Dulci(Sava)- Felicitari pentru lansari. Ma bucur pentru voi, imi imaginez prin cate emotii ati trecut si promit solemn sa citesc ambele carti. Doar sa ma mai eliberez putin. Felicitari.

Potecute- Cu versuri, cu ganduri, chiar si concursuri. Seducatoare ca intotdeauna. Greu sa te ratacesti prin aceste potecute…

Ane- Mi-au lipsit pozele tale. Gustul tau desavarsit pentru frumos. Recunosc ca lucrand la proiectul asta, care este destinat in exclusivitate femeilor, mi-am dat seama  ca-mi lipseste felul tau simplu de a desena frumosul…

Invisible -Tot aricioaica ai ramas :)))))Imi lipsesc si discutiile in contradictoriu cu tine.

Sunt inca multe alte nume carora as vrea sa le las un mesaj, dar este tarziu si mai am de munca. Nu am vrut sa fi uitat pe cineva, dar cu siguranta am facut-o.
Sper sa ma intorc cat de curand la ratacirea mea printre litere.

Putin si despre ceea ce fac acum.
Cu ceva timp in urma am scris despre o buna prietena ce a avut curajul sa o ia de la 0 intr-un domeniu nou pentru ea, incercand sa faca ceva diferit.
A ales o procedura noua de manichiura, una organica, dar putin cunoscuta.
Am incercat, impreuna, sa popularizam, cat de putin, aceasta noua tehnica.
Fara un buget, doar prin munca, am creat o pagina care usor, usor incepe sa prinda. In conditile in care nu investim bani in promovare
Multi stiti pagina, dar pentru cine vrea sa o vada o gasiti aici:

Pagina Facebook

Ceea ce este diferit la aceasta pagina, fata de altele din nisa ei de manichiura, sunt cuvintele. Nu am vrut sa fie una pentru piti,miti cu fotografii chicioase si atat. Daca ve-ti intra acolo, ve-ti recunoaste putin din parfumul acestui blog. Daca va place jocul cuvintelor va invit sa o urmariti.

Pentru ca nu ne-am permis sa facem un site profesionist (desi am cumparat domeniul) am ales ca o scurta perioada sa mergem tot pe wordpress.
Nu este la fel de profi, dar o perioada ma puteti gasi mai mult pe acolo
Aici :
Blog- unghiute si povesti

Este mult de povestit. Intr-o lume in care imaginea vinde, cu instagram, snap, facebook, google, google +, YouTube am incercat sa facem totul singuri, pe cat posibil altfel.
Asta imi mananca mult timp, din putinul pe care deja nu il aveam.
O perioada voi continua sa lipsesc. Ceva din mine, din literele mele le ve-ti gasi pe acele pagini.

O seara buna.

5 comentarii

Din categoria Fără categorie