Arhive pe categorii: Ganduri

Sentimente, principii, modul de a ma raporta la viata.

Pierdut trandafir, găsit câine

cupid-846939_960_720

Priveam derutat cutiile scrisorilor, realizând mult prea târziu că habar nu aveam la ce apartament stă.
Ce-o fi fost în capul meu?!
Era 5.30 dimineața, rătăcit într-o scara de bloc, fără să stiu mai nimic despre ea, cu o floare ascunsă sub haină, ca un adolescent tâmpitel, îndrăgostit până peste cap de colega lui de bancă.
Cred că am luat-o razna.

Totul a fost o nebunie.
Într-un București pustiu, cautând disperat un taxi ce nu a dorit să-și arate frumoasa lui culoare galbenă, fără transport în comun, aerul rece a fost singurul camarad de drum până la blocul ei.
A…, și un maidanez care m-a însoțit vreo două stații, nehotărât dacă să mă muște sau să facă mișto de mine, amuzat că mă plimb ca pupăza în noapte.
Până la urmă a abandonat, plictisit și el să meargă atât pe jos.

Fiecare fărâmă de rațiune din mine încercase să mă convingă îndelung că-mi trebuie o cămașă de forță, albă, apretată, cu mânecuțe legate la spate, dar eu continuam să visez că oamenii au nevoie de pasiune și un strop de tăcăneală pentru a se simți întregi.
Iar neuronii raționali nu au reușit niciodată să câștige lupta cu cei apretați cu aracet.
Așa că iată-mă aici.

Am privit telefonul și am observat că intrase online.
Asta nu era bine deloc. Probabil urma să plece, iar eu nu aveam nici cea mai vagă idee unde să las trandafirul.
Să urc până sus era mult prea riscant
Am auzit liftul chemat și am decis să las trandafirul pe scară.
Dacă era ea, atunci va trebui să joc mai des la loto, dacă nu, asta e, poate repetă aștia 14 februarie și anul viitor.

M-am îndepărtat privind insistent spre ușa din scara blocului.
Speram să fie ea.
Îmi imaginam chipul surprins, trandafirul în mână și un zâmbet cât tot universul. Stia. Era mult prea isteață să nu știe.
Dar nu a ieșit nimeni.
Minute în șir nu a ieșit nimeni.
Într-un târziu a ieșit un domn. Cu mâinile goale. La câteva minute altcineva.
Tot cu mâinile goale. Probabil că trandafirul meu era deja într-o altă vază. Sau poate sub o geacă.
Am plecat, mă astepta câinele.
Era o dimineața rece de Valentine’s Day

Reclame

9 comentarii

Din categoria dragoste, Ganduri, Realitate

Dor de tine

sakura-1096966_960_720

Era atâta liniște în locul acesta uitat de lume. Prăbușit pe o bancă, privind un răsărit ce desena mugurii florilor de cireș într-o nuanță nepământeană, timpul părea că s-a oprit, lăsând loc unei clipe de eternitate.
Cât a trecut ? Cine mai stie.
Sakura, Japonia locul unde am visat dintotdeauna să ajung, vibrația aceasta pe care o simțeam în fiecare dimineață, și totusi…
Totul era atât de incomplet.

Trebuia să plec.
Nici măcar nu am putut să aleg.
Avea nevoie de spațiu, de timp, de gândurile ei. Avea nevoie de lumea lor și de mine departe. Nici măcar nu era alegerea ei.
Unele lucruri trebuie făcute pur și simplu.
Aici, pășind printre petalele florilor de cireș, admirând în fiecare dimineață răsăritul de pe aceeași bancă, am o bucățică din “lumea noastră” la care am visat împreună.
Probabil că nici unul dintre noi nu ne aflăm acolo unde ne doream să fim, dar cu siguranță suntem acolo unde ar trebui să fim.

Privesc ecranul telefonului, recitind ultimele mesaje. Mesajele de sărbători. Stiu că-mi face rau, dar este singura legătura cu lumea lor.
Uneori, răpus de un dor nebun, încep să scriu.
Mă opresc și sterg. Sunt prea departe pentru ca mesajele mele să mai ajungă la destinație.
Probabil că-ți lipsesc și eu, dar între noi este un ocean de flori de cireș și două lumi complet diferite.

În fiecare zi mă întreb cum mai este la tine în suflet. Dacă rănile ce le-am lăsat sângerânde s-au cicatrizat.
Uneori îmi este atât de dor.
Îmi e dor de discuțiile noastre despre orice. Încrederea ce-o aveai atunci când părerea mea conta. De clipele când lăsai garda jos depănând amintiri și trăiri sufletești de care nimeni nu avea habar.
Copilărește, înca mai privesc nerăbdător telefonul atunci când primesc un mesaj, sperând să scrie: Maitreyi

O pală de vânt mângâie un smoc de petale din florile de cireș ce mă înconjoară, trezindu-mă din reverie. Miros atât de perfect.
Ți-ar fi plăcut aici.
Pe cea care am lăsat-o departe, lumea asta ar fi găsit-o acolo unde și-ar fi dorit să fie.
Pășind în necunoscut, într-un nou început.
Sper ca ești bine. Oamenii la care țin atât de mult din jurul tău, sunt bine.
Acum e tot ce contează.
Poate că într-o zi ne vom revedea.
Poate.

11 comentarii

Din categoria Ana, dragoste, Ganduri

Ghimpi de gheață

 

edit

Eram atât de gelos pe raza de lună ce-ți săruta fruntea jucându-se printre firele de păr rebele ce-ți acopereau ochii. Habar nu avea cât de privilegiată este.
Atâtea nopți lângă tine.
Bucle de păr castaniu se revărsau pe perna de un albastru ireal.
În lumina aceea difuză, lăsate libere, de un șaten aproape perfect, cautau cu arogantă să rupă în mine orice urmă de rezistentă.
Întotdeauna am adorat părul tău, lung, în culoarea lui naturală.
Este dulcele meu supliciu.

Am vrut să-i scriu azi. Să o întreb de tine. Să stiu dacă esti bine.
Cred ca am tastat mesajul de cel puțin trei ori, apoi l-am șters, ezitând să mai deranjez în locuri unde nu sunt dorit. E mai bine asa.
Ea oricum nu ar întelege.
Uneori în crengile de gheața, în desișul de ghimpi din jurul nostru e mai bine să nu intri.
Acum orice gest ar putea aduce răni sângerânde.
Intuneric. Nu vreau asta.

Ploapele iți tresăreau agitate, semn că încă sunt lucruri ce nu-ți dau pace.
Sunt nopți când te privesc încercând să te întâlnesc.
Prin plasa de gheața caut sa-ți ating ușor mâinile să simți că încă sunt aici. Că nu am plecat niciodată.
Și Luna asta care-ți desenează atât de perfect chipul.
Albastru.

Ai grijă te tine, suflet.

8 comentarii

Din categoria dragoste, Ganduri, Realitate

Seară de vineri

red-wine-505296_960_720

Privea pierdută spre ecranul televizorului în timp ce găndurile hoinareau departe. Nici ea nu mai stia unde.
Dezgustă vinul rose din pahar, parfumul lui îmbietor sarutându-i papilele și smulgându-i un smasm de plăcere.
Mda, era un vin bun!
Își lăsă capul pe spate așezându-și picioarele pe măsuță.
Simțea oboseala în fiecare părticică din ea. Adunate, toate, erau cicatrici ce o macinau.

Da, obosise.
Fizic, emoțional, sufletește.
Reușea din ce în ce mai greu să se ascundă. De el, de toți…
O povară la care se adăuga senzația aceasta copleșitoare de singurătate.
Deși avea atâția oameni în preajmă.
Duse paharul la gură lăsând ca licoarea magică să se prelingă prin vene. O amăgitoare recompensă după o zi infernală.

Telefonul vibra lângă ea. Era un mesaj pe whatsapp.
Știa de la cine, dar acum chiar nu avea chef de nimeni.
Nu reușea să înțeleagă de ce nu renunță și el. De ce se încăpățâna să rămână, deși a facut tot ceea ce a depins de ea pentru al alunga.
Oricum nu putea schimba nimic. Se resemnase.
Citi mesajul fără nici o tragere de inima. Erau luni bune de când literele, pentru ea, erau doar o ceața lăptoasă, nu-i mai spuneau nimic.
Se juca cu telecomanda cautând un film relaxant.
Avea nevoie să se piardă cu totul, să nu se mai gândească la nimic, să bea paharul de vin și atât.
Pentru o clipă închise ochii, furată de oboseală.
Era doar o seară de vineri, după o săptămână grea.
Ca atâtea altele.

notă: text reeditat din 30 martie 2018
photo: pixabay

11 comentarii

Din categoria Ana, Ganduri

Noapte bună!

49549263_10217928704148023_3607744366539440128_o

Dacă aș fi un fulg de nea ai dansa cu mine în noaptea rece, până când, îmbrățișați, ne-am topii în zorii dimineții, zâmbindu-ne pentru ultima dată?
Am patina nebuni, așa cum mi-ai promis că o să o facem intr-o zi, pe o frunză rătăcită de o toamnă prea blândă, apoi goi, eliberați de vise, de gânduri, framântări și taine am aduce primăvara cu un simplu sărut.

Noapte bună

9 comentarii

Din categoria dragoste, Ganduri