Arhive pe categorii: Realitate

Parti din realitate

Libertate

 

Dacă iubesc cu adevărat ceva la păsări este libertatea pe care noi am pierdut-o. Dependenți de saloane pentru ultima coafură în trend, de haine sofisticate și tehnologie, am devenit niște narcisiști preocupați doar de propria imagine. Am construit mașini din ce în ce mai performante, dar ne-am pierdut capacitatea de a zbura cu adevărat.
Obsedați de ideea de a ne îmbunătății frumusețea, într-o perpetuă competiție cu cei din jur, am încetat să ne bucurăm de simplitatea pe care celelalte vietăți din jurul nostru o au și frumusețea inegalabilă pe care ți-o dă naturalețea.

Fotografiile sunt făcute în Delta Dunării

12 comentarii

Din categoria Realitate

Despre bărbați

man-2109428_960_720

Eram doar un adolescent când am început să consum alcool. În mintea mea necoaptă asociam bețiile cu masculinitatea.
Indiferent dacă era o petrecere sau doar o seară liberă, alcoolul era elixirul care te făcea bărbat.
Apoi am început să fumez. Nu asta face orice bărbat adevărat? Glume misogine, limbaj vulgar, bătăi prin cartier, toată tipologia clișeelor despre bărbați.
Nici nu conta dacă asta mă definea sau nu pe mine, doream doar să fiu bărbat.
Până intr-o zi…

Prins într-o relatie nepotrivită îmbrăcată intr-o rutină bolnăvicioasă și care dura de ceva timp, m-am trezit înșelat, culmea clișeelor, cu unul din prietenii din copilărie.
Reacția instinctuală, a tipului obsedat de tiparul masculului alfa care cere sânge pentru a-și satisface orgoliul, a fost de a-i înfrunta pe cei doi amorezi.
Atunci mi-am dat seama că genul acesta de masculinitate nu mă defineste și mă scald în ape străine.
În viață totul este, sau ar trebui sa fie, o alegere. Persoana de lângă tine, limbajul, comportamentul, toate țin de libertate și nu de modelele pe care ti le oferă societatea.

Când eram adolescent îmi doream atât de mult să devin bărbat. Unul rasat, puternic și invidiat de ceilalți.  Acum, privind în jurul meu, nu mai sunt atât de sigur că tipul acesta de bărbat mă reprezintă.
Atunci eram convins că un bărbat trebuie să fie puternic, să emane forță. Târziu am înțeles că un bărbat adevărat trebuie să găsească echilibrul între forță și sensibilitate. Să știe să îmbrățișeze și să mângâie suflete așa cum stie să se facă respectat.
Nu mai sunt atât de sigur că vulgaritatea, alcoolul, agresivitatea gratuită sunt tipologii masculine și nu sunt doar o poză a lipsei de educație, a unor frustrări triste venite din probleme emotionale si psihice nerezolvate.

Poate cel mai mult, trăsătura care-mi repugnă bărbatului contemporan, este posesivitatea. In jurul meu cunosc femei prizoniere emotional unor relații ratate. Este adevărat, nu sunt ținute în lanțuri, sunt alegeri asumate, dar dacă esti bărbat, asa cum năzui să fi, ai curajul să spui:
-Tu nu mai ești fericită alături de mine, tu meriți mai mult decât să împărțim aceeași casă, poate că în acest moment al vietii altcineva iți poate oferi mai mult. Sentimental, emoțional, sexual. Hai să nu să ne complacem intr-o rutină bolnavă.

Nu asta ne-ar face cu adevărat bărbati? Asumarea unui eșec? Curajul de a dărui cuiva liberatea de a fi fericit fără noi oricât de tare ne-ar durea asta?

17 comentarii

Din categoria dragoste, Realitate

Diferit

middle-finger-3919994_960_720Pentru tine

Nu ai fost niciodată o prezență docilă.
Într-o societate prăfuită, plină de dogme și șabloane, cu trenduri și modele ridicate pe un piedestal, tu ai fost întotdeauna o umbră imperfectă, urând atât de mult normalitatea.
Îți mai amintești de câte ori ți s-a spus că nu te porți și nu arăți ca o femeie normală? Părul acela în n-spe mii de nuanțe, bluza transparentă, Dumnezeule, fără sutien! Prea provocatoare, prea…altfel. Iar glumițele acelea vulgare pe care le tot faci…
„Nu mai ești o puștoaică rebelă, maturizează-te!”

Priveam poza cu fusta ta, încercând să-ți răspund sincer. Apoi am zâmbit. Prin fața ochilor se derulau nebun, ca un film mut, imagini cu tine în papucii cu sclipici, în tricoul roșu pe care-l recroisei altfel, în sute de momente în care am învățat că daca pe tine te definește ceva, atunci nu poate exista decât un sigur cuvânt:
Diferit.
Da, era o fustă a naibi de ciudată, diferită de tot ceea ce am văzut vreodată, dar știind că este făcută de tine, parcă nu mai părea atât de stranie.

M-am îndrăgostit de tine pentru că tu nu ai avut niciodată nevoie ca cineva să îți țină pumnii să reușești. Pentru că ție nu-ți păsa de ceea ce cred ceilalți. Chiar și când te împiedicai, îți scuturai genuchii, stergeai praful îmbibat cu sânge, te ridicai si pentru că ești cea mai căpoasă persoană pe care am vazut-o vreodată, continuai până reușeai.
Pumnii strânși au fost întotdeauna doar ai tăi. Ca și zâmbetul și privirea aceea tăioasă care te fixa cu întârjirea ei.
Tu ești o nebună frumoasă, imperfectă, pentru că dacă nu ai fi așa, nu ai fi nimic

Cineva mi-a spus cândva că dacă un singur om crede în tine atunci ai în spatele tău tot universul.
Tu ai tot universul în spatele tau, iubito!
20.10.2019

6 comentarii

Din categoria Ana, dragoste, Realitate

Aripi frânte

164197558-dark-angel-wallpapers

„În avion, chiar înainte de a decola, crezând ca eu nu-l văd, a încercat să se logheze pe contul meu de facebook, de pe telefonul lui. A încercat mai multe variante, dar neștiind parola si user-ul n-a reușit”
Pare un scenariu desprins dintr-un film sau o carte palpitantă, dar, din păcate, este o realitate prin care trec mult prea multe femei, iar agresorii nu sunt niște criminali necunoscuți, ci proprii parteneri de viață.
Infidelitatea devine motivul pentru care intimitatea devine opțională, iar orice umbră de încredere se destramă definitiv.

Sunt oameni care ştiu să ne dea aripi, ce văd în noi ceea ce noi ne temem să câutăm, oameni ce devin ancore pe timp de furtună, încurajându-ne să visăm, sa credem, să încercăm mai mult.
Prea des îi pierdem în fața celor ce sunt doar mai insistenţi. Pentru cei ce ne ştiu slăbiciunile şi se folosesc de ele pentru a ne ţine înlănţuiţi în traume.
Prizonierii propriilor temeri, ajungem să fim mulțumiți ca putem păși, când defapt, dacă am avea curaj să ne desprindem, am putea atinge cerul.

Am întâlnit des suflete care se zbăteau într-un coșmar cumplit al nefericirii și al singurătății în doi. Nu de puține ori un urlet mut, asurzitor, era tot ce a mai rămas din relația lor. Straniu, dar partenerul nu sesiza nimic. Pentru el totul era firesc. Poate și pentru că pentru cei ce nu stiu sau nu vor să zboare, până și privirea spre cer este ceva absurd.
Știți ce este cel mai șocant?
Cumva, în majoritatea cazurilor, cei incapabili să audă un urlet ce dura de ani de zile, reușesc să recâstige increderea victimelor și să le reașeze lanțurile, imbracându-le in aur.

Poți trăi fără aripi? Firește că da.
Cu aripi frânte, mimând fericirea, pășind printre oameni care te vor sfătui să rămâi cu picioarele pe pământ, tocmai pentru că au nevoie să-și justifice sieși propria neputință, este mai simplu să trăiești clipa, mimând fericirea cu zale la picioare.
Și totuși.
De ce speri ca puii tăi să zboare, dacă tu nu ai avut curajul să o faci? De ce crezi că un om care ani în sir nu ți-a auzit urletul de durere va sti vreodată să-ți înțeleagă zâmbetul?
După ce cineva îți verifică telefonul, ce urmează?

sursa photo: internet

8 comentarii

Din categoria Ganduri, Realitate

Răsărit

69320543_748288268924369_1393406077948657664_n_Snapseed

Poate că el îți va rupe bucăți din suflet târându-te intr-un abis al incertitudinii de a cărei existență nu ai stiut vreodată.
Poate că vor fi clipe când toate lacrimile din lume nu vor curăța furia si deznădejdea ce-ți vor mătura gândurile.
Îți poate lua multe, dar nu-ți poate lua niciodatä diminețile pe plajă, felul în care dai viață răsăritului de poveste din fotografiile tale.

Sunt oameni care apar in viața noastră răvășind tot. Vise, iluzii, sentimente. Oameni ce ne fărâmă în miliarde de bucăți, nepăsători la consecințe. Himere, se transformă usor în călăii naivității noastre.
Te privesc prabusindu-te, sarutand pământul cu aripile frânte.
Doare.
Dar așa cum soarele mângâie marea în fiecare dimineață, alungând intunericul,
cumva vei găsi o cale și vei avea din nou răsăritul tau.

Timpul validează o relație.
Fiecare secundă petrecută lângă un om care iți ucide zâmbetul, care iți hrănește temerile transformându-le în ulii, este o cărare catre întuneric. Nu există iubire acolo unde există întrebări fără răspuns. Otrava unui om, a unei relații, poate ucide mai cumplit ca orice altă armă.
Nu ești singură și tu ști asta, dar tu ești unicul antidot care te poate salva.
Tu și răsăritul tău roz.

Ai grijă de tine, pescăruș!

11 comentarii

Din categoria Realitate