Arhive pe categorii: Realitate

Parti din realitate

Semne

photoshop

Nu înțelegi disperarea până când nu te agăți de o rădăcină uscată, pe marginea prăpastiei, privind la hăul de sub tine.
Atunci, orice adiere de vânt, orice pescăruș care zboară, capăta un sens mistic, strângi până la sânge de ultimul tău ciot de sperantă și crezi.
Semnele apar atunci când accepți că unele lucruri nu trebuie să le întelegi, trebuie doar să le simți.

Un nor care apare de niciunde și te protejează atunci când nu mai aveai nici o speranță. Același nor care-și oprește lacrimile brusc, cât să privești în ochi un pescăruș ce s-a apropiat de tine pentru a-ți transmite că o sa fie bine.
O floare de foc al cărei sens îl înțelegi după doi ani, într-un moment când agățat de rădăcina aceea deasupra prăpastiei aveai atâta nevoie să ți se spună să ai încredere.

Cu toți ne temem. Chiar și cei care-și ascund demonii întunericului departe de ei însăși. Nu există certitudini, există doar speranța că răul cel mai mare nu ți se poate întâmpla ție.
Iar atunci când se întâmplă…
Atunci, unica șansă este să ai lângă tine cei mai frumoși oameni. Cei care stau pe buza prăpastiei, aplecați și îti șoptesc, privindu-te in ochi:
-Nu am să te las să te prăbușești, sunt aici, va fi bine.

Nu știu ce va fi mâine, dar știu ce a fost azi, ceea ce a fost ieri și mai știu că oricât de greu mi-a fost în viață, o mână nevăzută mi-a adus aproape cei mai frumoși oameni din lume.
Iar dacă mă voi prăbuși, voi avea în palma mea o parte din ei, din transpirația lor. Ultimul lucru pe care-l voi vedea nu va fi marginea prăpastiei ci chipul lor zâmbind.
Iar zâmbetul lor este cel mai bun semn că o să fie bine.

Reclame

7 comentarii

Din categoria dragoste, Ganduri, Realitate

Am nevoie

hands-2888625_960_720

Am atâta nevoie de zâmbetul tau, de o atingere blândă care să risipească demonii din jurul meu.
Dacă mai pot fi îmblânziți…
Mă plimb aiurea pe străzi și tot ceea ce-mi doresc acum este prezența ta. Tinându-mă de mână, într-o tăcere asurzitoare, să rătăcim prin ploaia măruntă născocind speranțe.

Am atâta nevoie de un om bun, de sufletul smerit ce privea spre divinitate cu teama că a lăsat orgoliul să acopere cu cenușă bunătatea din sufletul ei. Iubirea vindecă răni. În primul rând a celor care o dăruiesc.
Fi gând bun.

Când te prăbușești, când întreg universul se spulberă în miliarde de cioburi, iar tu nu ști și nu ai puterea să te agăți de nimic, unicul lucru care contează este să ști. Să ști că în bezna aceea, chiar dacă nu o vezi, există o mână care este întotdeauna întinsă pentru tine. Să ști că indiferent cât de tare te-ai rătăci, acolo, în neant, este cineva care se gândește la tine.

Am nevoie de un zambet si de un milion de cuvinte frumoase, spuse in tacere.
Și poate și de un strop de nebunie.
Nebunia ta.

4 comentarii

Din categoria Ganduri, Realitate

Înger din flori de cireș

book-2808775_960_720

Mă pierdusem. Rătăcisem prea mult prin întuneric, obosisem să mai cred în toate rahaturile motivaționale, construisem o carapace de granit unde mă izolasem de tot și toți.
Apoi ai apărut tu.
Nici nu stiu de unde. Te așteptasem întreaga viață și atunci când aveam mai multă nevoie de cineva, când poate nici nu mai speram, te-ai apropiat, m-ai luat ușor de mână și m-ai ridicat, bland, redându-mi încrederea în mine cu dragostea ta.
-Te iubesc cum vreau eu pentru că ești al meu, și pentru că alături de tine m-am redescoperit pe mine, cea de altă dată.
Atât de simplu.

Uneori un om poate schimba un univers. Pentru că fiecare univers are propriul înger. Așa cum un medic aflat lângă un bolnav în stare terminală îi tot repetă nefericitului că o sa fie bine, că o sa fie bine, până ajunge să creadă în asta și să se vindece aproape miraculos, căldura și dragostea cu care ai reusit sa topești acea carapace, a construit în mine un lăstar de speranță în jurul căruia arborele încrederii, înmugurit, a rodit cele mai frumoase flori de cireș posibile.
 -Candva la bătrânețe vom avea ce povesti, vei vedea. Povestea noastră se va termina altfel
Îmbrăcați în zămbetul tău perfect am îndrăznit să visez.

Niciodată nu ti-am mulțumit suficent pentru vara aceea.
Nici nu aș fi stiu cum.
Îmi pierdusem increderea în oameni, în dragoste și poate mai mult decât orice, în mine. Îmi era teamă de iubirea ta, stiam ca este una imposibilă, dar în același timp ea a născut în mine dorința de a dansa în ploaie.
Cu tine.
Visam la o unică șansă, la o întalnire ce-o așteptam de 20 de ani.
Doream să-ți demonstrez că sunt mai mult decât cel care mă așteaptă

În lumea mea, esti sufletul meu pereche, in lumea lor, esti cel mai drag si ascuns prieten pe care-l poate avea o femeie.
Și-am construit o lume în care amândoi ne-am dezbrăcat de măști, de temeri și goi, zâmbeam ca doi țăcăniți unul la celalalt.
Și-am început să scriu.
Zeci, sute de povești, căutând defapt să spun o singură propoziție:
-Îți multumesc, îngerul meu bun.

 

5 comentarii

Din categoria dragoste, Ganduri, Realitate

Pescăruș

photoshop

 

Libertatea este poate cea mai grea responsabilitate pe care o purtăm întreaga viață. Familie, copii, profesie sau viața socială sunt clisee pe care le urmăm și ale căror reguli au fost scrise de mii de ani. Nu aducem nimic nou.
Dar libertatea….
Secunda in care te-ai desprins, când ți-ai înfrânt miliarde de temeri, când ști că viața ta nu va mai fi niciodată la fel. Secunda aceea…
Libertatea este Graalul pe care omenirea l-a căutat dintotdeauna.

Îmi imaginez nisipul cald al mării lipindu-se de tălpi, iar tu, zâmbind, cu aparatul de fotografiat în mână, povestindu-mi de visele tale împlinite.
Marea ne mângâie tandru gleznele, în timp ce tu îmi povestesti cât de fericită te face el.
Vorbești mult, se vede pe chipul tau că ai reușit, că libertatea te-a purtat pe tărâmul pe care l-ai visat întreaga viață.
Mă întrebi de Ana, dar tac…
Întelegi.

Mă ei de mână și începi să alergi râzând ca o nebună.
-Hai, Conty, pierdem răsăritul! Hai să te duc în locul acela magic unde soarele sărută marea ca niciunde altundeva. Ți-am promis că într-o zi am să te duc acolo.
Ai avut încredere în mine așa cum nimeni nu a avut, iar asta mi-a dat curajul să mă desprind.
Dacă ai ști de câte ori am vrut să renunț și doar insistența ta enervantă m-a ținut în picioare.
Acum îl am pe el, pasiunile mele, viața mea s-a schimbat mult, dar încă îmi amintesc când totul era doar niște litere.

Pescărușul.
Suflet ce colindă liber marea și tărmul. Iubește albastru. Cum ar putea să nu-l iubească?
Simplu. Ați văzut ceva mai simplu ca un pescăruș desenând litere pe cer?
Ridică capul, suflete!
Nimeni nu-ți va da ceea ce nu ai curaj să ei  singură.
Nu există soluții corecte. Este o amăgire. Există doar curajul de a fi ceea ce-ți dorești tu să fi. Da, cu victime. Întotdeauna va fi așa.
Cei care nu-și asumă niciodată nici un risc nu vor ști niciodată ce înseamnă să fi liber.
Da, poți răni puiul tău de pescărus cu o decizie, e adevărat, dar e unicul mod prin care-l poți învăța că libertatea, nefericirea nu este negociabila.
Altfel, atunci când va fi în situația ta, nu-i cere să aivă curajul să riște, pentru că instinctiv el va copia doar ceea ce a văzut la tine.

“Să nu întrebi nimic, am vrut doar să ști”
Si ai fost singura care a știut și i-a păsat.

16 comentarii

Din categoria Realitate

Recunoştinţă

graffiti-2786989_960_720

Era atât de amuzantă vocea ei serioasă, încercând să justifice unui presupus consilier de ce nu a finalizat o comandă, încât mă abţineam cu greu să nu izbucnesc în râs.
Vorbim rar la telefon.
Firesc. Doi oameni ce iubesc să scrie, să deseneze cu peniţa frânturi de suflet, nu puteau comunica altfel decât prin mesaje interminabile, uneori o gură de oxigen de care te agăţi însetat.
Într-un târziu a realizat că este vocea mea, iar bucuria din glasul ei a fost pentru mine cea mai frumoasă declaraţie de preţuire, într-un 1 martie însorit.

Sunt multe lucruri care nu au mers în viaţa mea, dar trebuie să recunosc că am fost binecuvântat cu cele mai minunate femei din lume.
Iar azi…
Azi nu pot decât să mă înclin umil şi să le fiu recunoscător.

Da, Pescăruş, vocea ta pe nisipul mării, urându-mi un an încântător, a fost unica bucurie pe care am avut-o în nişte sărbători anoste.
Sti, iţi spuneam că nu cred în prietenia între un bărbat şi o femeie, e mult prea complicat, nici acum nu cred, dar, cumva, noi am reuşit să nu ne dezamăgim niciodată.
Pentru noi doi, pentru umbrele din viaţa noastră, asta a însemnat tot.

Da, tu nu mergi la salon, nu faci o pasiune din a ieşi în evidenţă, esti o femeie pe care noul trend feminin o dispreţuieşte, dar pentru mine eşti cea mai minunată femeie din lume.
Simplă, dar sufletistă.
Este vorba despre tine, Flori
Într-o lume în care totul are un pret, tu pentru mine eşti nepreţuită.
Şi nu doar pentru că eşti sora mea.

Tu, ghem de om….
Zâmbetul tau, felul în care-mi mângâiai mâinile încercând să mă strângi de ele, într-o tentativă nebună de a evada din acest univers, totul a adus atâta linişte în viaţa mea.
Noi bărbaţii iubim cu adevărat doar reflexia parţii feminine din noi. Suntem creaţi din aceeaşi materie, prin iubire tindem să ne întoarcem la geneză, la secunda în care sufletele noastre s-au despărţit.
Tu, mi-ai fost cea mai bună prietenă, cea mai nebună iubire la care puteam visam, dar mai presus de tot şi toate, tu ai fost, tu. Unica, complicată, ca o futună ce răvăşeşte totul în tine, dar aduce în acelaşi timp şi parfumul unei primăveri nesperate.
Ghem de om.

Despre mamă.
Despre mamă se simte, nu se vorbeşte. Rămâne acolo, ca o icoana în sufletele noastre, un chip pe care-l preţuim de cele mai multe ori mult prea târziu.
Azi ne gândim la voi. Nu pentru că aţi avea nevoie de o zi în care să o facem, dar cu siguranţă aveţi nevoie de cîteva ore în care să nu mai fiţi îngerii noştri protectori şi să vă preocupaţi doar de voi.
Distracţie plăcută în seara asta, o meritaţi!

Sursa fotografie pixabay

13 comentarii

Din categoria Realitate