Ghimpi de gheață

 

edit

Eram atât de gelos pe raza de lună ce-ți săruta fruntea jucându-se printre firele de păr rebele ce-ți acopereau ochii. Habar nu avea cât de privilegiată este.
Atâtea nopți lângă tine.
Bucle de păr castaniu se revărsau pe perna de un albastru ireal.
În lumina aceea difuză, lăsate libere, de un șaten aproape perfect, cautau cu arogantă să rupă în mine orice urmă de rezistentă.
Întotdeauna am adorat părul tău, lung, în culoarea lui naturală.
Este dulcele meu supliciu.

Am vrut să-i scriu azi. Să o întreb de tine. Să stiu dacă esti bine.
Cred ca am tastat mesajul de cel puțin trei ori, apoi l-am șters, ezitând să mai deranjez în locuri unde nu sunt dorit. E mai bine asa.
Ea oricum nu ar întelege.
Uneori în crengile de gheața, în desișul de ghimpi din jurul nostru e mai bine să nu intri.
Acum orice gest ar putea aduce răni sângerânde.
Intuneric. Nu vreau asta.

Ploapele iți tresăreau agitate, semn că încă sunt lucruri ce nu-ți dau pace.
Sunt nopți când te privesc încercând să te întâlnesc.
Prin plasa de gheața caut sa-ți ating ușor mâinile să simți că încă sunt aici. Că nu am plecat niciodată.
Și Luna asta care-ți desenează atât de perfect chipul.
Albastru.

Ai grijă te tine, suflet.

Reclame

8 comentarii

Din categoria dragoste, Ganduri, Realitate

Pacostea

Ratacit printre litere

woman-1756730_960_720

Sunt oameni alături de care timpul pare ca s-a oprit în loc, există o liniște aproape desăvârșită, viața este liniara. Totul este așa cum ar trebui să fie.
O viață tihnită ca luciul unui lac netulburat.
Și sunt oameni care vin în viața ta ca un uragan, o întorc pe dos, nu mai ști ce este bine sau rau, nu există liniște, nu-ți mai dorești liniște, totul este atât de imprevizibil, plângi și râzi în același timp. Oameni ce te fac să te simți viu în fiecare secundă, chiar cu prețul morții.

Știam că ești o „pacoste” din secunda în care m-am simțit atras de tine. Cunoști senzația aceea când urci într-un montagne russe cu pielea de găina, stiind că te așteaptă câteva minute de nebunie? Ești cel mai nebun montagne russe în care puteam urca vreodată. Am știut asta dintotdeauna, dar ești cea mai frumoasă nebunie ce mi se…

Vezi articolul original 218 cuvinte mai mult

11 comentarii

Din categoria Fără categorie

Seară de vineri

red-wine-505296_960_720

Privea pierdută spre ecranul televizorului în timp ce găndurile hoinareau departe. Nici ea nu mai stia unde.
Dezgustă vinul rose din pahar, parfumul lui îmbietor sarutându-i papilele și smulgându-i un smasm de plăcere.
Mda, era un vin bun!
Își lăsă capul pe spate așezându-și picioarele pe măsuță.
Simțea oboseala în fiecare părticică din ea. Adunate, toate, erau cicatrici ce o macinau.

Da, obosise.
Fizic, emoțional, sufletește.
Reușea din ce în ce mai greu să se ascundă. De el, de toți…
O povară la care se adăuga senzația aceasta copleșitoare de singurătate.
Deși avea atâția oameni în preajmă.
Duse paharul la gură lăsând ca licoarea magică să se prelingă prin vene. O amăgitoare recompensă după o zi infernală.

Telefonul vibra lângă ea. Era un mesaj pe whatsapp.
Știa de la cine, dar acum chiar nu avea chef de nimeni.
Nu reușea să înțeleagă de ce nu renunță și el. De ce se încăpățâna să rămână, deși a facut tot ceea ce a depins de ea pentru al alunga.
Oricum nu putea schimba nimic. Se resemnase.
Citi mesajul fără nici o tragere de inima. Erau luni bune de când literele, pentru ea, erau doar o ceața lăptoasă, nu-i mai spuneau nimic.
Se juca cu telecomanda cautând un film relaxant.
Avea nevoie să se piardă cu totul, să nu se mai gândească la nimic, să bea paharul de vin și atât.
Pentru o clipă închise ochii, furată de oboseală.
Era doar o seară de vineri, după o săptămână grea.
Ca atâtea altele.

notă: text reeditat din 30 martie 2018
photo: pixabay

11 comentarii

Din categoria Ana, Ganduri

Noapte bună!

49549263_10217928704148023_3607744366539440128_o

Dacă aș fi un fulg de nea ai dansa cu mine în noaptea rece, până când, îmbrățișați, ne-am topii în zorii dimineții, zâmbindu-ne pentru ultima dată?
Am patina nebuni, așa cum mi-ai promis că o să o facem intr-o zi, pe o frunză rătăcită de o toamnă prea blândă, apoi goi, eliberați de vise, de gânduri, framântări și taine am aduce primăvara cu un simplu sărut.

Noapte bună

9 comentarii

Din categoria dragoste, Ganduri

Rătăcit printre litere…

 

50679470_1903386679787470_8822638050401058816_n

Ne îmbrăcăm din ce în ce mai des în clisee.
Într-o lume care naște influenceri mesianici în fiecare zi, trenduri și branding cu ușurința dospitului covrigilor cu sare, dacă nu te alături valului te trezești marginalizat. Felul în care te îmbraci, în care te porți, modelul telefonului sau a teneșilor din picioare nu mai este doar o alegere, este un mod de a-ți demonstra statutul social.
Succesul se măsoară în bunuri și nu în cunoștințe.

Bărbatul modern nu mai are nimic din romanticii nebuni ai secolului trecut.
Acum masculinitatea excelează prin vulgaritate și mârlănie. Bărbatul seducător este obligatoriu tupeist, misogin, lipsit de sensibilitate. Foarte direct.
Suge-o, Ramona! nu este întâmplător biblia omului modern.
Ne place noroiul pentru că este mai ușor de atins decât norii.
Bunul simț și educația cere timp, bădărănia o înveți din mers.

Am început să scriu în joacă.
Fără prea mult talent, am ales să desenez litere ca unic mod de a-mi descătușa timiditatea.
Apoi m-am îndrăgostit.
O iubire interzisă, o femeie de o inteligență sclipitoare, iubitoare de frumos. A trebuit să învăț să transform cuvintele în flori albastre de câmp, în puf de păpădie încercând să deschid punți spre un univers în care iubirea și pasiunea vindeca răni.
Rătăcit printre litere s-a transformat.
În timp a devenit mai mult decât o simplă declarație de dragoste.
A devenit un mod de a merge contra curentului.
Un mod de a demonstra că masculinitatea nu vine la pachet cu vulgaritatea, tupeul și mârlănia.
Că poți scrie decent fără să folosești sau să faci aluzie la organele tale sexuale

Chiar dacă nu întoteauna reusesc să imprim rândurilor mele calitate, Rătăcit printre litere va rămâne o oază de imaturitate, fantezie și pasiune.
Va continua să critice clisee, oamenii superficiali, limbajul specific boschetarilor, încercând să demonstreze că bunele maniere, sensibilitatea, mângâierea prin cuvinte nu țin întotdeauna de gen.
Poate că….
Poate că măcar un puști va citi textele mele și va deveni un bărbat manierat, sensibil și cu mult bun simț. Un bărbat care va ști să-i vorbească iubitei și fără să lege la trei cuvinte, obligatoriu organul lui sexual.
Poate că…

Pentru toți cei care vă regăsiți in textele mele, dacă doriți să mă urmăriți o puteți face  aici:

wordpress: https://albertaiconty.wordpress.com/

facebook: https://www.facebook.com/AlbertAiConty/

instagram: https://www.instagram.com/ratacitprintrelitere/

 

sursa photo: internet

 

13 comentarii

Din categoria Realitate