Ghem de om

54368172_315634662475642_7270948550555467776_n

Apăi, dragii moşului, în vremurile în care barbaţii nu scriau texte siropoase, pentru că stim cu toţii un bărbat adevărat nu-şi pierde timpul cu sensibilităţi inutile, atunci când încă purecii se potcoveau cu căteva rânduri de copite pentru a nu pişca, aşa cum o fac căpuşele din ziua de azi, când oamenii nu aveau nevoie de o zi anume pentru a fi fericiţi, e-he-hee, în vremurile acelea de demult am întâlnit un mic ghem de om.

Acum, ştiu că nu se face şi nu dă bine să te pierzi în complimente la adresa unei femei, dar azi, când se împlinesc 3 milenii şi câteva zeci de secole de tăcere (noi vorbim mai rar), vă rog să-mi permiteţi să-i spun câteva cuvinte frumoase, mogâldeţei aceleia încântătoare, pentru că din culcuşul ei ascuns în pălăria unei superbe floare a soarelui, cu siguranţă urmăreşte povestea noastră.

Ceva frumos…
Eşti cea mai căpoasă şi încăpăţânată persoană pe care am cunsocut-o vreodată (stiu că sunt sinonime, dar pentru tine modific si dexul, doar pentru a te descrie perfect). Ultimul dinozaur a murit pentru că îndăratnică cum eşti ai preferat să-l laşi să se prăbuşească în prăpastie, fără să-i spui un cuvant când se apropia de marginea ei, şi asta doar pentru că îţi mâncase cei câţiva grăunţi de maci plantaţi în primăvară.
Ambiţioasă eşti, suflete.

Îţi aminteşti când te-ai îndrăgostit de omul din neanderthal? Dumnezeule cât de amuzantă erai. Na, şi eu, puţin gelos, de ce să nu recunosc.
Era imposibil să nu adori felul în care iubeai tu. Întreg, fără jumătăţi de măsură, savurând fiecare clipă în care erai regina lumii.
Staţi pe bolovanul acela imens, împarţind un covrig aburind cu mac, iar eu mă întrebam ca prostul cum ai reusit să-l coci, pentru că pe vremea aceea încă nu se descoperise focul.

Cât a trecut, ghemule ? Cât praf s-a aşternut peste sufletele noastre…
Îmi amintesc, ca ieri, când am vorbit ultima data. Încă ploua în Atlantida iar noi visam la o lume nouă, un univers diferit.
Atunci ţi-am făcut o făgăduinţă. Voi rămâne aici atât cât va trebui pentru ca seminţele de maci să prindă rădăcini.
Chiar şi ca o umbră.
Mult timp nu mai e.

Ghem de om.
Eşti o pacoste, dar eşti cea mai minunată pacoste pe care am întâlnit-o vreodată.
La multi ani, M!

notă: fotografia nu-mi aparţine, este copiată de pe facebook.

Reclame

7 comentarii

Din categoria Ana, dragoste, Ganduri

Noapte bună

good-night-2962714_960_720

Îi simțeam trupul tremurând cum se lipește înfrigurat de mine. Părul roscat, dezordonat, îmi mângâia obrajii, iar răsuflarea ei sacadată îmi răsuna ușor în ureche.
– Baby, îmi este atât de somn…
Ghemuită la pieptul meu, devorând hulpavă clipele de liniste ce încercam sa i le ofer, am simțit cum se abandonează total în mrejele viselor.
Stiam ca a avut o zi grea, într-o perioadă complicată, dar eram convins că încăpățânată așa cum o știu nu a renunțat la tot ce avea de făcut până nu a epuizat si ultimele rezerve de energie din firavul ei trup.
Căpoasă rău și totuși doar un copil. Ca noi toți.

Ochii superbi erau străbătuți de mici firicele rosii semn că și azi hârtiile nu i-au dat pace. Probabil și emoțiile simulării.
O suviță rebelă, îi mângâia fruntea. M-am jucat puțin cu ea, sărutând-o ușor pe pleoape, sedus de inocența ochilor ei. Chiar și închisi, ochii Alexandrei erau ireali de frumoși.
Undeva în întuneric puteam vedea pe geam dansul fulgilor de nea. Era probabil ultimul dans al acestei ierni.
Pentru noi, pentru Alexandra mea, era timpul primâverii.
Este doar o seara banala de Martie.
Noapte buna, Ghem de om.
Ne vedem în lumea noastră.
Mulțumesc.

photo pixabay

3 comentarii

Din categoria Ana, dragoste

De ce seminţe de mac…

landscape-4007310_960_720

Ai zburat vreodată deasupra unui câmp de maci?
Să treci pe deasupra lor, să-i săruţi în treacăt murdărindu-ţi nasul de polenul lor?
Este incredibil.
Cerul albastru, deasupra, oceanul roşu la picioarele tale şi parfumul acela sufocant ce-ţi îneacă toate sentimentele în fericire.
Jur că aş fi vrut să-ţi aduc caţiva si tie în acest început superb de martie. Să-i săruţi cu buzele tale cărnoase, hrănindu-i cu privirea ta.
Dar nu am putut.
Nu am putut să rup nici măcar o petală, o tulpina, pentru că locul lor este acolo, iar locul tău este aici!

De ce seminţe de mac?
Închide ochii. Imaginează-ţi acel câmp roşu de maci. Pierde-te în el.
Eşti desculţă, simţi petalele cum iţi mângâie gleznele, dar totuși nu calci pe nimic. Pluteşti. Este atâta linişte. Eşti rătăcită în visele tale, este răsăritul tău.
Acum deschide ochii.
Priveşte în jurul tau.
Aici ai vrut să fi? Asta e viaţa la care ai visat dintotdeauna? Aşa vrei să trăieşti, urmând un tipar, un roboțel din mulțimea de roboței încolonați, cu aceleași vise și idealuri.
Păstrează aceste semințe de mac.
Poate că într-o zi răsăritul îți va mângâia chipul și-ți vei dori să păsești din nou pe acel câmp de maci.

 

 

12 comentarii

Din categoria dragoste, Fantezie

Recunoştinţă

graffiti-2786989_960_720

Era atât de amuzantă vocea ei serioasă, încercând să justifice unui presupus consilier de ce nu a finalizat o comandă, încât mă abţineam cu greu să nu izbucnesc în râs.
Vorbim rar la telefon.
Firesc. Doi oameni ce iubesc să scrie, să deseneze cu peniţa frânturi de suflet, nu puteau comunica altfel decât prin mesaje interminabile, uneori o gură de oxigen de care te agăţi însetat.
Într-un târziu a realizat că este vocea mea, iar bucuria din glasul ei a fost pentru mine cea mai frumoasă declaraţie de preţuire, într-un 1 martie însorit.

Sunt multe lucruri care nu au mers în viaţa mea, dar trebuie să recunosc că am fost binecuvântat cu cele mai minunate femei din lume.
Iar azi…
Azi nu pot decât să mă înclin umil şi să le fiu recunoscător.

Da, Pescăruş, vocea ta pe nisipul mării, urându-mi un an încântător, a fost unica bucurie pe care am avut-o în nişte sărbători anoste.
Sti, iţi spuneam că nu cred în prietenia între un bărbat şi o femeie, e mult prea complicat, nici acum nu cred, dar, cumva, noi am reuşit să nu ne dezamăgim niciodată.
Pentru noi doi, pentru umbrele din viaţa noastră, asta a însemnat tot.

Da, tu nu mergi la salon, nu faci o pasiune din a ieşi în evidenţă, esti o femeie pe care noul trend feminin o dispreţuieşte, dar pentru mine eşti cea mai minunată femeie din lume.
Simplă, dar sufletistă.
Este vorba despre tine, Flori
Într-o lume în care totul are un pret, tu pentru mine eşti nepreţuită.
Şi nu doar pentru că eşti sora mea.

Tu, ghem de om….
Zâmbetul tau, felul în care-mi mângâiai mâinile încercând să mă strângi de ele, într-o tentativă nebună de a evada din acest univers, totul a adus atâta linişte în viaţa mea.
Noi bărbaţii iubim cu adevărat doar reflexia parţii feminine din noi. Suntem creaţi din aceeaşi materie, prin iubire tindem să ne întoarcem la geneză, la secunda în care sufletele noastre s-au despărţit.
Tu, mi-ai fost cea mai bună prietenă, cea mai nebună iubire la care puteam visam, dar mai presus de tot şi toate, tu ai fost, tu. Unica, complicată, ca o futună ce răvăşeşte totul în tine, dar aduce în acelaşi timp şi parfumul unei primăveri nesperate.
Ghem de om.

Despre mamă.
Despre mamă se simte, nu se vorbeşte. Rămâne acolo, ca o icoana în sufletele noastre, un chip pe care-l preţuim de cele mai multe ori mult prea târziu.
Azi ne gândim la voi. Nu pentru că aţi avea nevoie de o zi în care să o facem, dar cu siguranţă aveţi nevoie de cîteva ore în care să nu mai fiţi îngerii noştri protectori şi să vă preocupaţi doar de voi.
Distracţie plăcută în seara asta, o meritaţi!

Sursa fotografie pixabay

13 comentarii

Din categoria Realitate

Despre primăvara din suflete

girl-3071077_960_720

Sunt momente în viața noastră când ne simțim sufletul înghețat, când rătăcim pierduți prin omătul rece și umed, fără speranță, speriați, căutând un refugiu. Sunt zile când iarna ne bântuie fiecare colțișor din inimă, când ne prăbușim alunecând pe gheata din viața noastră.
Și când totul pare fără sfârșit, cumva, de nicăieri apar ghioceii.
Apar oameni care prin prezența lor, prin culoarea și căldura din sufletul lor, topesc gheața ce ne înconjoară și aduc primăvara în viața noastră.
Astăzi despre ei este vorba.
Nu despre mărțisoare sau zambile.

1 Martie este despre suflete.
Despre primăverile din sufletele noastre și despre oamenii și florile care le aduc.
Ați observat că florile devin la fel de frumoase ca bucuria celor care le-au dăruit?
Dacă astăzi zâmbesc…și zâmbesc, dacă astăzi visez…si visez, toate astea se întâmplă pentru că au existat flori în viața mea care m-au făcut să fiu asa.
Lor le mulțumesc pentru primăvara din sufletul meu.
1 Martie nu este despre șnur și mărțișoare.
1 martie este despre zâmbet, despre speranță, despre visare.
Despre dezghețul din sufletele.
Și despre flori.
Cele mai frumoase flori. Cele cu frunze sau cele cu zâmbet.

O primăvară magică, tuturor.
Trăiți in lumea voastră! E mai reală decât lumea lor.

 

Sursă foto Pixabay

5 comentarii

Din categoria Realitate