Aurelia Osmanaj

46495632_2242698712621603_1051804239153594368_n

Motto:
O să vezi Adelina că într-o bună zi nimeni nu se va mai teme de autism.

Am tot scris despre ea. Și am să mai scriu. E puținul din ceea ce pot și știu eu să fac. Să colorez literele pentru a desena oameni frumoși.
Adevărul este că povestea asta nu e despre Aurelia. Deși este un om frumos, o femeie ce a imbrațisat iadul, asa cum e el, și a dat cu el de pamânt.
Povestea asta este despre noi.
Stiu, nu putem ajuta toți oamenii cu probleme din lume. Nu o cere nimeni, dar aici și acum putem măcar încerca.
Aurelia nu-și propune să rezolve problema autismului. Nici nu ar putea. Îsi dorește, în simplitatea ei, ca sufletele minunate pe care le protejeaza cu aripile ei ciuruite, să se bucure de parfumul Crăciunului, așa cum orice copil merită să o facă.
Globuri, un brad, cadouri in jurul lui.
Lucruri ce stau la îndemâna noastrâ.

Închide ochii.
Măcar atât poți face. Imaginează-ți că ai fi acolo și ai putea să vezi chipul acelui copil deschizând un cadou care să-l bucure. Imaginează-ți cum țopăie în jurul bradului și te imbrățișează de zeci de ori. Cu toții am fost copii.
Sunt sute, poate mii de campanii pe facebook. Scrisori pentru Moș, cămine de bătrâni. Cu toții au nevoie de ajutor. Uneori devine prea mult, sufocând oamenii.
De ce ar fi Crăciunul Aureliei altfel?
Pentru că Aurelia nu are în spate o mașină media, nu are echipe de voluntari. Este doar o femeie ce nu a vrut să se dea bătută, ce nu a vrut să-și plângă de milă și a hotărât să se bată până la ultimul strop de energie, pentru un răsărit adus sufletelor ei dragi.
Un glob sau un cadou nu este darul pentru Aurelia.
Este ceea ce poți face tu, simplu, pentru bucuria unui copil necunoscut.

Nu știu să fac campanii sociale. Nici nu-mi propun.
Eu mă pierd într-un romantism naiv, într-o poveste de dragoste complicată, în vise și unicorni. Nici dacă aș vrea nu aș ști să vă conving să vă implicați.
Mă gândesc totuși că 50 de RON, pentru un cadou, nu este o sumă imensă. Că niste globuri frumoase, pe care nu le mai folosim pentru că anul acesta am ales o altă nuanță, avem cu toții.
Cât de greu poate fi să trimiți un mesaj să întrebi:
-Hei aș putea face ceva, cât pot eu, să ajut un înger?

Iar dacă tu nu o poți face, vorbeste-i unui prieten despre asta, distribuie una din postarile ei.
Intră pe pagina ei.
Bunătatea absolută nu există, dar un grăunte de bunătate avem cu toții in suflet.

Reclame

3 comentarii

Din categoria Realitate

Iubire albastră

inima alabastra_Snapseed.jpg

Ști mirosul acela perfect de lăcrămioară care-ți rămâne în nări mult timp dupa ce orice alt iz a dispărut în jurul tău? Muzica aceea în surdină pe care nu o poți defini, ce iți vibrează în suflet atunci când în jurul tau este tăcere ?
Îți amintești senzația aceea perfectă când te trezești dintr-un vis frumos, zâmbind tâmp fără să înțelegi de ce?
Aceea este iubirea.

Iubești atunci când ierți. Când aștepți. Când ai toată răbdarea din lume și încă un grăunte peste. Iubești atunci când deși ști că nu e cea mai frumoasă femeie din lume, nimeni nu te atrage ca ea. Când o adori zâmbind și încerci să o faci să zâmbească tot timpul.
Iubești doar atunci când nu aștepți ceva în schimbul pasiunii tale. Când ai răbdare ca lucrurile să se întâmple, dacă se vor întâmpla, acceptând că o poți iubi doar ca o persoană liberă și nu ca una dependentă.
Nici măcar de tine.

Iubești atunci când nu renunți. Să crezi în ea, să ai încredere în deciziile ei chiar și când nu le accepți. Iubești atunci când rămâi și nu pleci atunci când ea se rătăcește. Când nu o judeci, nu o acuzi, când o privești ca un îndrăgostit, chiar și atunci când pleacă.
Iubești doar atunci când ai căldură în suflet și blândețe în priviri, iar iubirea ta încurajează nu rănește.
Iubești atunci când nu-ți pasă că au trecut atâția ani de când ai ieșit din adolescență, când nu ți se pare nimic siropos în a vorbi despre fluturii ce-i simți în stomac
În iubire nu există nici un strop de maturitate.
Iubești cât încă te simți un copil.

Habar n-am când m-am indrăgostit cu adevărat de tine.
Poate că acum 20 de ani, poate mai târziu. Cine mai știe?!
Nici atunci, nici acum nu am îndrăznit să mă gândesc la mine. La ce bun să visez ceea ce nu poate fi visat. Poate că într-o altă viață povestea noastră a fost altfel, iar acum plătim fericirea de atunci.

Iubirea nu este și nu a fost niciodată o alegere.
Este ceea ce ai tu mai bun în tine pus în mâinile altei persoane.
Ceea ce daruiești din suflet nu poți lua niciodată înapoi.
Te iubesc pentru că dacă nu te-aș iubi aș fi un alt fel de om.
Incomplet.
La mulți ani, sufletul meu albastru!

6 comentarii

Din categoria dragoste

Credință

Sunt departe de a fi un tip habotnic, dar nu cred într-o societate fără spiritualitate. Divinitatea, oricum ar percepe-o fiecare individ, este esența echilibrului între foamea noastră nativă de a trăi clipa și speranța că dincolo de clipa asta exista și altceva.
Avem nevoie de o entitate superioara propriului ego, altfel ne-am prabuși devorați de un nrcisism feroce.
Credința este poate ultimul refugiu al speranței.

Se intâmplă uneori să mă rătăcesc. Caut in bezna sufletului ieșiri din zeci de labirinte, dar parcă cu fiecare pas mă afund mai tare.
Sunt frământări ce mă zdruncină celulă cu celulă.
Când trebuie să renunți să lupți, să pleci și când trebuie să rămâi ?
Cum poți răspunde corect la această întrebare?

Dacă renunțăm atât de usor la oamenii în care am crezut, dacă renunțăm la legături care ne-au făcut să fim ceea ce suntem, atunci ce devenim?
Când ajungi ca un om drag, un prieten de suflet, alături de care ai trecut prin multe, la un moment dat te privească ca pe o povară inutilă, trebuie să pleci sau o prietenie adevarată rămâne o prietenie chiar și când unul se rătăcește?
Cum ies din labirintul ăsta?

Duminică am căutat răspunsul la aceste dileme într-un loc în care cuvintele sunt dincolo de litere.
Am ascultat predica unui preot cu har și cumva am avut senzația că în vorbele lui am găsit cele mai multe dintre răspunsuri.
În Pilda samarineanului milostiv am găsit o parte din ceeea ce căutam.
Esti bun, pentru că asta ești, nu pentru că ceilalți trebuie să aprecieze asta.
Iar dacă tot ceea ce faci, faci cu iubire, din iubire și fără să aștepți ceva în schimb, atunci ești pe drumul pe care trebuie să fi.
Ești suma faptelor tale…
Uneori și să spui unui om că o sa fie bine, poate ajuta.

Aș vrea să știu raspunsul la toate frământările mele.
Aș vrea să știu ce este bine si ce nu e.
Dar nu stiu.
Poate că iubirea nu este răspunsul la tot, poate că nu vindecă tot, dar e tot ce am eu mai bun de oferit.

15 comentarii

Din categoria dragoste, Ganduri, Realitate

Ea…

45718461_2428197773874038_1579266497010728960_n

O priveam din fotoliu încercând, destul de stângaci, să maschez emoția ce mi-o provoca. Era aceeași țăcănită colorată pe care o stiam dintotdeauna, timpul refuzând să lase asupra ei orice urmă de praf din povara maturitații.
Era înca un copil, un copil adult, iar coafura rebela accentua această senzație amuzantă.
Nu mă slăbea deloc, sarcastică, pusă pe înțepat și cumva în ochii ei citeam plăcerea de a se juca.
Lovea repetat, ca într-un sac de box, dar nu simțeam nici un pic de ură în loviturile ei. Era doar o descătușare, un fel al ei propriu de a-și marca personalitatea rebelă.

Pășeam alături de ea, ascultându-o atent cum încerca să mă convingă de optimismul ei indestructibil. Stiam că are nevoie de asta, are nevoie să creada în asta, era mult prea multă presiune pe umerii ei pentru ai vorbi de echilibru și de faptul că optimismul folosit ca mod de viața, dupa o limita, este la fel de dăunător ca pesimismul.
Uneori lacrimile sunt la fel de importante ca zâmbetul.
Dar acum avea nevoie de asta.
Avea nevoie să îmbine felul ei unic, orgolios și încăpătânat, cu doza aceasta de pozitivitate pentru a ramane în picioare.
Stiam că trebuie sa o sustin și unicul mod în care o puteam face era să tac.

Încercam să înăbus în mine zâmbetul larg ce-mi stăpânea întreaga ființa. Micuță, în papucii aceia de plus, în fata blocului, cu părul răvășit într-o seară de toamnă gri, era o pată de culoare care nu putea să nu-ți atragă atenția.
Pentru o clipă am cochetat cu ideea să o înțep și eu, amuzat de felul în care arăta.
Dar am indraznit?! Nu fără gândul obsedant că voi fi castrat pe loc 🙂
Își trecea mâna prin par, simțind privirea mea. Era doar un copil obosit, un suflet prins de curent, dar care încă stia să se bucure atunci când realiza că este admirată.
-Te las, suflet drag…
-Nu mă lăsa, te rog.
A zâmbit, încercând să facă o glumă pentru a masca momentul de slăbiciune, dar deja cuvintele ei maturaseră sufletul meu.

Ea…
O parte din tot și totuși nimic din toți.
O pacoste cât întreg universul, dar un univers întreg de nebunie, culoare și ambiție.
Atația oameni au crezut ca o pot strunii, ca o pot aduce în lumea lor, dar nimeni nu a înțeles că nu aparține nici unei lumi.
Nici bune, nici rele.
Ea este ea si atât.

8 comentarii

Din categoria dragoste, Ganduri

Moartea romantismului

freedom_by_alexiuss-d4lr3ah

“Păi în cercul lui, puțini sunt cei care nu și-au inșelat nevestele…”

Discutam azi cu o prietenă extrem de apropiată și replica ei m-a zguduit putin. Nu pentru că nu anticipam acest raspuns, cât pentru că îmi dau seama că generația noastră asistă neputincioasă la moartea romantismului.
Toate ingredientele unice ce făceau din această stare una specială, au disparut. Pasiunea, încrederea, fidelitatea și onoarea s-au pierdut undeva în drumul nostru.

Nu mai există timp să iubim. Gonim nebuni să avem, să obținem, să prindem cu două mâini ce este și ce nu este al nostru. Iubirea cere timp și atunci am inlocuit-o cu sclipiri de moment.
Carpe Diem…și atat.
Suntem avizi de sex pentru că este o refulare evidentă a subconștientului care realizează că nu mai poate nici să iubească nici să primească iubire, iar prin sex, ca un narcotic, substituie iluzia iubirii, sărind toate treptele și savurând doar crema.
Doar că niciodată o prajitură nu este facută doar din crema.

Am invațat să trisăm și credem că suntem îndreptățiți să facem asta.
Suntem surprinși atunci când întâlnim oameni care nu o fac. Credem ca este in firea umană să trișezi și construim principii motivationale pentru a susține asta.
Adevărul este că nu omul de langă noi este înselat.
Încrederea este ceva ce vorbește despre tine, nu despre partener.
Într-un moment al vieții, deși puteam avea o aventură fizică cu cineva căsătorit, am preferat să pierd pe persoana la care tineam enorm decât să trișez.
Un câștig obținut asa, nu mai este castig.

Oamenii mor.
Dar înainte de a muri unui om îi moare sufletul. Poate că suntem ultima generație care a mai vazut oameni vi. Oameni care știau să mai picteze scrisori de dragoste. Ultima generație care adora sa fie sedusă cu ajutorul creierului și nu a ochilor.
Poate ca vom fi ultima generație care face dragoste și nu sex.
Apoi?
Fiecare îsi va trai clipa…și atat.
Morți.

„Ce lucru minunat să fii iubit! Nu există decât un singur lucru mai minunat: să iubeşti!
Inima, trecând prin iubire, devine eroică. Nu mai e alcătuită decât din puritate.Nu se mai reazimă decât pe ceea ce e mare şi înalt. În ea nu poate încolţi nici un gând nevrednic, cum nu pot creşte urzici pe un gheţar.
Sufletul înalt şi senin, neatins de patimi şi emoţii josnice, care domină viaţa şi umbrele lumii acesteia, nebuniile, minciunile, urile, vanităţile, mizeriile, locuieşte în albastrul cerului şi nu mai simte decât zguduirile adânci şi subterane ale destinului, aşa cum culmea munţilor simte cutremurele de pământ.” – Victor Hugo – Mizerabilii

11 comentarii

Din categoria dragoste, Ganduri