In fata mea, doi oameni frumosi, pictati de ridurile batranetii, merg de mana zambindu-si complice. Din hainele lor, mai degraba ponosite, realizez cu usurinta ca nu fac parte din categoria celor care au reusit financiar.
Si totusi, in fericirea de pe chipul lor, in pasiunea cu care inca se privesc, oamenii acestia au tot ceea ce-si doresc.
Ea il critica, putin iritata, iar el accepta cu un stoicism pe care doar adevarata iubire ti-o da.
O priveste cald si o strange de mana. Ea intelege si tace.
Este felul lor de a se pretui si a rezolva conflictele.
Privesc la generatia mea, obsedata de succes si de imagine.
Cui sa-i mai explici ca fericirea vine din lucrurile simple, ca succesul nu inseamna a avea lucruri ci oameni frumosi langa tine.
La ce-ti foloseste succesul daca batranetea va insemna un purgatoriu lung, alaturi de un strain? Cei mai multi din generatia mea spun ca fac asta pentru copii, dar nu am auzit nici un copil cerand parintilor sa-si sacrifice viata pentru ei.
Dimpotriva.
Atunci cand vor creste, vor avea in fata lor doi oameni zbarciti de nefericire, iar ei, copiii, vor purta aceasta povara zi de zi.
Nu este nimic mai dureros pentru un copil ajuns la maturitate decat sa descopere adevarul despre viata parintilor lui.
Priveam la cei doi batrani din fata mea.
Cu certitudine ca in decursul vietii lor au facut alegeri. Puteau avea alt destin. Hainele ponosite care le aveau acum pe ei, cu siguranta puteau fi unele mult mai bune daca faceau alte alegeri.
Dar alegerile lor i-au adus aici. Intr-o zi de sambata, pe o strada, tinandu-se fericiti de mana pentru ca se au unul pe celalalt.
In simplitatea lor, acesti oameni mi-au umplut sufletul de speranta ca se poate si altfel.
Ca batranetea poate fi si un drum spre rai alaturi de o persoana draga.
Nu stiu daca aveau copii, dar as fi fost atat de fericit, daca eram copilul lor, sa-i vad asa.
Pentru mine, ca si copil, doar vazandu-mi parintii atat de fericiti pe caile batranetii, era dovada ca parintii mei au avut grija de mine oferindu-mi un exemplu prin viata lor..
Simplitatea. Alege oamenii nu lucrurile. Iubeste, pentru ca doar iubind cu adevarat poti construi ceva. Daruieste. Iarta.
Sunt atat de multe lucruri care ne pot schimba viata.
Sunt atat de multe lucruri care ne pot face, ca peste ani , noi sa fim priviti din spate si invidiati de un tanar, sedus de batranetea noastra fericita.
Singur, intr-un azil, uitat de tot si toti, va conta prea putin motivele pentru care ai ajuns acolo.
Cu haine ponosite si riduri pe fata, batranetea este oglinda omului care am fost. A alegerilor pe care le-am facut. A omului pe care am stiut sa-l pastram langa noi.
Defapt batranetea este coperta cartii despre viata ta.
Ea spune totul despre tine si despre carte.
Nu ceea ce ai facut intr-un capitol al vietii, ci despre ce a fost aceasta poveste.
Batranetea este o alegere.
Poate cea mai importanta din viata.
Ratacit printre litere 