Arhive pe etichete: blog

Parfum de primăvară

 

flori-de-corcodus-1_Snapseed

Pielea ei creolă contrasta superb cu petalele albe ale florilor de corcoduş.
Mirosea frumos, a primăvară timpurie, iar zâmbetul ei copilăresc, accentuându-i imaginea de ţăcănită sălbatică, mă amuza teribil
Afară stropii de ploaie sărutau blând fereastra apartamentului.
Ridicată în picioare, zănatica mea, acoperită de petalele florilor, a deschis geamul lăsând ca stropii să-i ude trupul frumos. Uşor, murmurând amuzată, a început să fredoneze:
-Sunt Zâna Ploii! Sunt Zâna Ploii!

Îi priveam dansul nebun, trupul gol amestecat cu stropi de ploaie şi petale de flori de corcoduş şi nu puteam să nu mă întreb, măcar pentru o secundă, ce gândesc oamenii din stradă cănd văd o femeie goală dansând la fereastră.
Udă, cu picături de ploaie ce îi sărutau sânii, se aplecă spre muşcata din geam şi îi șopti usor:
-Nu-i aşa că sunt frumoasă?
Apoi, izbucnind din nou în râs, mă săgetă cu ochii ei fermecaţi şi mi se adresă amuzată:
-Zânule, vi să mă iubeşti sau te mulţumeşti să priveşti cum mă fac fericită florile, picăturile de ploaie şi zămbetul tău?
Cu mâinile căuș cuprinse în palme sute de petale aflate în pat şi le aruncă în sus.
– Plouă Allan, plouă cu flori!

(text reeditat)

sursă photo internet

Reclame

6 comentarii

Din categoria dragoste

Dor de tine

sakura-1096966_960_720

Era atâta liniște în locul acesta uitat de lume. Prăbușit pe o bancă, privind un răsărit ce desena mugurii florilor de cireș într-o nuanță nepământeană, timpul părea că s-a oprit, lăsând loc unei clipe de eternitate.
Cât a trecut ? Cine mai stie.
Sakura, Japonia locul unde am visat dintotdeauna să ajung, vibrația aceasta pe care o simțeam în fiecare dimineață, și totusi…
Totul era atât de incomplet.

Trebuia să plec.
Nici măcar nu am putut să aleg.
Avea nevoie de spațiu, de timp, de gândurile ei. Avea nevoie de lumea lor și de mine departe. Nici măcar nu era alegerea ei.
Unele lucruri trebuie făcute pur și simplu.
Aici, pășind printre petalele florilor de cireș, admirând în fiecare dimineață răsăritul de pe aceeași bancă, am o bucățică din “lumea noastră” la care am visat împreună.
Probabil că nici unul dintre noi nu ne aflăm acolo unde ne doream să fim, dar cu siguranță suntem acolo unde ar trebui să fim.

Privesc ecranul telefonului, recitind ultimele mesaje. Mesajele de sărbători. Stiu că-mi face rau, dar este singura legătura cu lumea lor.
Uneori, răpus de un dor nebun, încep să scriu.
Mă opresc și sterg. Sunt prea departe pentru ca mesajele mele să mai ajungă la destinație.
Probabil că-ți lipsesc și eu, dar între noi este un ocean de flori de cireș și două lumi complet diferite.

În fiecare zi mă întreb cum mai este la tine în suflet. Dacă rănile ce le-am lăsat sângerânde s-au cicatrizat.
Uneori îmi este atât de dor.
Îmi e dor de discuțiile noastre despre orice. Încrederea ce-o aveai atunci când părerea mea conta. De clipele când lăsai garda jos depănând amintiri și trăiri sufletești de care nimeni nu avea habar.
Copilărește, înca mai privesc nerăbdător telefonul atunci când primesc un mesaj, sperând să scrie: Maitreyi

O pală de vânt mângâie un smoc de petale din florile de cireș ce mă înconjoară, trezindu-mă din reverie. Miros atât de perfect.
Ți-ar fi plăcut aici.
Pe cea care am lăsat-o departe, lumea asta ar fi găsit-o acolo unde și-ar fi dorit să fie.
Pășind în necunoscut, într-un nou început.
Sper ca ești bine. Oamenii la care țin atât de mult din jurul tău, sunt bine.
Acum e tot ce contează.
Poate că într-o zi ne vom revedea.
Poate.

11 comentarii

Din categoria Ana, dragoste, Ganduri

Ghimpi de gheață

 

edit

Eram atât de gelos pe raza de lună ce-ți săruta fruntea jucându-se printre firele de păr rebele ce-ți acopereau ochii. Habar nu avea cât de privilegiată este.
Atâtea nopți lângă tine.
Bucle de păr castaniu se revărsau pe perna de un albastru ireal.
În lumina aceea difuză, lăsate libere, de un șaten aproape perfect, cautau cu arogantă să rupă în mine orice urmă de rezistentă.
Întotdeauna am adorat părul tău, lung, în culoarea lui naturală.
Este dulcele meu supliciu.

Am vrut să-i scriu azi. Să o întreb de tine. Să stiu dacă esti bine.
Cred ca am tastat mesajul de cel puțin trei ori, apoi l-am șters, ezitând să mai deranjez în locuri unde nu sunt dorit. E mai bine asa.
Ea oricum nu ar întelege.
Uneori în crengile de gheața, în desișul de ghimpi din jurul nostru e mai bine să nu intri.
Acum orice gest ar putea aduce răni sângerânde.
Intuneric. Nu vreau asta.

Ploapele iți tresăreau agitate, semn că încă sunt lucruri ce nu-ți dau pace.
Sunt nopți când te privesc încercând să te întâlnesc.
Prin plasa de gheața caut sa-ți ating ușor mâinile să simți că încă sunt aici. Că nu am plecat niciodată.
Și Luna asta care-ți desenează atât de perfect chipul.
Albastru.

Ai grijă te tine, suflet.

8 comentarii

Din categoria dragoste, Ganduri, Realitate

Noapte bună!

49549263_10217928704148023_3607744366539440128_o

Dacă aș fi un fulg de nea ai dansa cu mine în noaptea rece, până când, îmbrățișați, ne-am topii în zorii dimineții, zâmbindu-ne pentru ultima dată?
Am patina nebuni, așa cum mi-ai promis că o să o facem intr-o zi, pe o frunză rătăcită de o toamnă prea blândă, apoi goi, eliberați de vise, de gânduri, framântări și taine am aduce primăvara cu un simplu sărut.

Noapte bună

9 comentarii

Din categoria dragoste, Ganduri

Rătăcit printre litere…

 

50679470_1903386679787470_8822638050401058816_n

Ne îmbrăcăm din ce în ce mai des în clisee.
Într-o lume care naște influenceri mesianici în fiecare zi, trenduri și branding cu ușurința dospitului covrigilor cu sare, dacă nu te alături valului te trezești marginalizat. Felul în care te îmbraci, în care te porți, modelul telefonului sau a teneșilor din picioare nu mai este doar o alegere, este un mod de a-ți demonstra statutul social.
Succesul se măsoară în bunuri și nu în cunoștințe.

Bărbatul modern nu mai are nimic din romanticii nebuni ai secolului trecut.
Acum masculinitatea excelează prin vulgaritate și mârlănie. Bărbatul seducător este obligatoriu tupeist, misogin, lipsit de sensibilitate. Foarte direct.
Suge-o, Ramona! nu este întâmplător biblia omului modern.
Ne place noroiul pentru că este mai ușor de atins decât norii.
Bunul simț și educația cere timp, bădărănia o înveți din mers.

Am început să scriu în joacă.
Fără prea mult talent, am ales să desenez litere ca unic mod de a-mi descătușa timiditatea.
Apoi m-am îndrăgostit.
O iubire interzisă, o femeie de o inteligență sclipitoare, iubitoare de frumos. A trebuit să învăț să transform cuvintele în flori albastre de câmp, în puf de păpădie încercând să deschid punți spre un univers în care iubirea și pasiunea vindeca răni.
Rătăcit printre litere s-a transformat.
În timp a devenit mai mult decât o simplă declarație de dragoste.
A devenit un mod de a merge contra curentului.
Un mod de a demonstra că masculinitatea nu vine la pachet cu vulgaritatea, tupeul și mârlănia.
Că poți scrie decent fără să folosești sau să faci aluzie la organele tale sexuale

Chiar dacă nu întoteauna reusesc să imprim rândurilor mele calitate, Rătăcit printre litere va rămâne o oază de imaturitate, fantezie și pasiune.
Va continua să critice clisee, oamenii superficiali, limbajul specific boschetarilor, încercând să demonstreze că bunele maniere, sensibilitatea, mângâierea prin cuvinte nu țin întotdeauna de gen.
Poate că….
Poate că măcar un puști va citi textele mele și va deveni un bărbat manierat, sensibil și cu mult bun simț. Un bărbat care va ști să-i vorbească iubitei și fără să lege la trei cuvinte, obligatoriu organul lui sexual.
Poate că…

Pentru toți cei care vă regăsiți in textele mele, dacă doriți să mă urmăriți o puteți face  aici:

wordpress: https://albertaiconty.wordpress.com/

facebook: https://www.facebook.com/AlbertAiConty/

instagram: https://www.instagram.com/ratacitprintrelitere/

 

sursa photo: internet

 

13 comentarii

Din categoria Realitate