Arhive pe etichete: blog

Magie

maxresdefault

Din copilărie nu-mi amintesc atât de multe, dar ceea ce-mi revine întotdeauna plăcut în memorie sunt zilele când împreună cu sora mea răscoleam casa înainte de Moș Nicolae.
Provin dintr- o familie modestă, departe de tot ceea ce au copiii în ziua de azi.
Banane împachetate în ziare, un joc “ Dacii și romanii” , cumva pierdute câteva caramele și-o ciocolată, erau cam tot ce primeam.
Dar bucuria era aceeași.
Noaptea aceea magică.
Deși de cele mai multe ori reușeam să găsim cadourile cu câteva zile înainte, frumusețea dimineții rămânea neschimbată.

Bucuria nu vine din cantitatea și calitatea lucrurilor dăruite. Un copil se va bucura întotdeauna de ceea ce a fost obișnuit să se bucure.
Cel obișnuit cu puțin se va bucura din orice, celui care a avut întotdeauna totul va fi greu să-i mai produci aceeași emoție.
Entuziasmul nu trebuie să vină din valorea lucrurilor, sunt prea cruzi pentru ai îmbolnăvi cu narcisism și obsesie pentru mărci și branduri.
Daruiți zâmbet. Bunătate. Timp.
Cel mai prețios cadou pentru un copil este timpul pe care-l petreci cu el.

În seara aceasta încep sărbătorile de iarnă.
Câteva săptămâni în care vom căuta în noi fărâma de bunătate și zâmbet pe care de multe ori am pierdut-o în timpul anului.
Un strop de normalitate.
Zâmbiți și dăruiți.
Orice, dar mai ales din suflet.
Nu vă temeți să spuneți cuiva drag câteva cuvinte frumoase. Uneori un cuvant cald vindecă răni ce nu pot fi vindecate de nimic altceva.
Magia lucrului frumos vine din ceea ce ești tu.

Iar eu…
Eu am primit deja tot ce-mi doresc.
Liniste, iubire, parinții și familia sănătoasă, o unică iubire ce este mai de pret ca intreg universul. Tot ce astept să-mi pună moșul în ghete în seara aceasta sunt…vise.
Multe vise…

Moș Nicolae să vă umple ghetuțele de fericire și gânduri bune!
Sărbători fericite!

PS Pentru cei care doresc să ajute și să dăruiască efectiv bucurie, nu uitați ca o puteți face și pe pagina unui înger pentru copiii cu autism, Aurelia Osmanaj. Poate mai mult decât oricine, acei copii au nevoie să simtă magia acestor sărbători.

sursa foto: internet

Reclame

4 comentarii

Din categoria Ganduri, Realitate

Aurelia Osmanaj

46495632_2242698712621603_1051804239153594368_n

Motto:
O să vezi Adelina că într-o bună zi nimeni nu se va mai teme de autism.

Am tot scris despre ea. Și am să mai scriu. E puținul din ceea ce pot și știu eu să fac. Să colorez literele pentru a desena oameni frumoși.
Adevărul este că povestea asta nu e despre Aurelia. Deși este un om frumos, o femeie ce a imbrațisat iadul, asa cum e el, și a dat cu el de pamânt.
Povestea asta este despre noi.
Stiu, nu putem ajuta toți oamenii cu probleme din lume. Nu o cere nimeni, dar aici și acum putem măcar încerca.
Aurelia nu-și propune să rezolve problema autismului. Nici nu ar putea. Îsi dorește, în simplitatea ei, ca sufletele minunate pe care le protejeaza cu aripile ei ciuruite, să se bucure de parfumul Crăciunului, așa cum orice copil merită să o facă.
Globuri, un brad, cadouri in jurul lui.
Lucruri ce stau la îndemâna noastrâ.

Închide ochii.
Măcar atât poți face. Imaginează-ți că ai fi acolo și ai putea să vezi chipul acelui copil deschizând un cadou care să-l bucure. Imaginează-ți cum țopăie în jurul bradului și te imbrățișează de zeci de ori. Cu toții am fost copii.
Sunt sute, poate mii de campanii pe facebook. Scrisori pentru Moș, cămine de bătrâni. Cu toții au nevoie de ajutor. Uneori devine prea mult, sufocând oamenii.
De ce ar fi Crăciunul Aureliei altfel?
Pentru că Aurelia nu are în spate o mașină media, nu are echipe de voluntari. Este doar o femeie ce nu a vrut să se dea bătută, ce nu a vrut să-și plângă de milă și a hotărât să se bată până la ultimul strop de energie, pentru un răsărit adus sufletelor ei dragi.
Un glob sau un cadou nu este darul pentru Aurelia.
Este ceea ce poți face tu, simplu, pentru bucuria unui copil necunoscut.

Nu știu să fac campanii sociale. Nici nu-mi propun.
Eu mă pierd într-un romantism naiv, într-o poveste de dragoste complicată, în vise și unicorni. Nici dacă aș vrea nu aș ști să vă conving să vă implicați.
Mă gândesc totuși că 50 de RON, pentru un cadou, nu este o sumă imensă. Că niste globuri frumoase, pe care nu le mai folosim pentru că anul acesta am ales o altă nuanță, avem cu toții.
Cât de greu poate fi să trimiți un mesaj să întrebi:
-Hei aș putea face ceva, cât pot eu, să ajut un înger?

Iar dacă tu nu o poți face, vorbeste-i unui prieten despre asta, distribuie una din postarile ei.
Intră pe pagina ei.
Bunătatea absolută nu există, dar un grăunte de bunătate avem cu toții in suflet.

3 comentarii

Din categoria Realitate

Credință

Sunt departe de a fi un tip habotnic, dar nu cred într-o societate fără spiritualitate. Divinitatea, oricum ar percepe-o fiecare individ, este esența echilibrului între foamea noastră nativă de a trăi clipa și speranța că dincolo de clipa asta exista și altceva.
Avem nevoie de o entitate superioara propriului ego, altfel ne-am prabuși devorați de un nrcisism feroce.
Credința este poate ultimul refugiu al speranței.

Se intâmplă uneori să mă rătăcesc. Caut in bezna sufletului ieșiri din zeci de labirinte, dar parcă cu fiecare pas mă afund mai tare.
Sunt frământări ce mă zdruncină celulă cu celulă.
Când trebuie să renunți să lupți, să pleci și când trebuie să rămâi ?
Cum poți răspunde corect la această întrebare?

Dacă renunțăm atât de usor la oamenii în care am crezut, dacă renunțăm la legături care ne-au făcut să fim ceea ce suntem, atunci ce devenim?
Când ajungi ca un om drag, un prieten de suflet, alături de care ai trecut prin multe, la un moment dat te privească ca pe o povară inutilă, trebuie să pleci sau o prietenie adevarată rămâne o prietenie chiar și când unul se rătăcește?
Cum ies din labirintul ăsta?

Duminică am căutat răspunsul la aceste dileme într-un loc în care cuvintele sunt dincolo de litere.
Am ascultat predica unui preot cu har și cumva am avut senzația că în vorbele lui am găsit cele mai multe dintre răspunsuri.
În Pilda samarineanului milostiv am găsit o parte din ceeea ce căutam.
Esti bun, pentru că asta ești, nu pentru că ceilalți trebuie să aprecieze asta.
Iar dacă tot ceea ce faci, faci cu iubire, din iubire și fără să aștepți ceva în schimb, atunci ești pe drumul pe care trebuie să fi.
Ești suma faptelor tale…
Uneori și să spui unui om că o sa fie bine, poate ajuta.

Aș vrea să știu raspunsul la toate frământările mele.
Aș vrea să știu ce este bine si ce nu e.
Dar nu stiu.
Poate că iubirea nu este răspunsul la tot, poate că nu vindecă tot, dar e tot ce am eu mai bun de oferit.

15 comentarii

Din categoria dragoste, Ganduri, Realitate

Unicorni

unicorni_Snapseed

Cândva, rătăcind pe un tărâm unde soarele părea pierdut, te-am întâlnit pe tine. Zburai în jurul meu, alungai norii cu aripile unicornului tău visător și zâmbeai.
Dumnezeule, cât de fermecător ai știut să zâmbești întotdeauna.
Într-o lume ce părea pierdută, tu ai adus magie, pasiune și mai presus de toate…încredere.
Câte secole au trecut de atunci?
Cine mai stie.

În lumea lor, doi oameni atât de diferiți.
În lumea noastră nebuni frumoși, căutând Gralul pasiunii, dansând prin ploaia caldâ de varâ.
Cu atât de puțin am fâcut atât de mult.
O iubire încolțita din stânci pârjolite de durere, transformată într-un câmp de maci.
Cumva, amândoi am știut să găsim trecerea aceea între lumi și am hrănit visele noastre cu tot ce ne-a fost interzis.
Lumea lor și lumea noastră.

Tu mai crezi în unicorni, dragostea mea?
Mai crezi în căsuța aceea pierdută pe malul unui rau, îmbătranind frumos unul lângă celălalt? Mai crezi că un covrig și o îmbrațișare este suficentă pentru a avea toată averea din lume?
Mai visezi la copaci vorbitori și câmpii de maci pe care pașesti descultă, undeva pe o planetă necunoscută, vrăjită de textele unui romantic incurabil ce te fac sa evadezi din lumea asta aspră și beteagă?

Oamenii spun ca nu există iubire și pasiune care să țină o viață. Dragostea durează trei ani, nu? Timpul erodează, rutina macină fiecare amintire frumoasă. Dar tot oamenii spun că nu există unicorni și că magia este o fantasmă.
Noi doi știm că nu este asa.
În fiecare zi de 20 ne amintim cine suntem noi.
Doi călători între lumi, ce au avut curajul într-un moment complicat, să creadă în nebunia lor și în unicornii lor perfecți.

Ce-am fi noi fără lumea noastră?
Doar niste măști triste, trăind într-o lume care nu este a noastră, pe care nu o întelegem și la care nu putem să ne adaptăm.
Nu eu!
Te iubesc, ghemul meu de om!!

8 comentarii

Din categoria dragoste, Ganduri

Frunza

frunza
Soarele îi mângâia chipul arămiu, lăsând o lacrimă de rouă să se prelingă usor peste covorul de vise pierdute.
Cumva, în toată ființa ei, știa că este timpul să se desprindă.
Uneori, pentru a renaște trebuie să murim puțin.
Iar ea trebuia să facă asta.
Fărâma de teamă, obișnuința ce-o ținea agățată de acel loc, era singurul lucru ce-o mai împiedica să zboare liberă.
În toamna vieții ei.

Îsi opri respirația pentru o clipă, închise ochii și se eliberă.
Inima îi bătea nebună într-un amalgam de teamă și eliberare magică. Simțea briza cum îi săruta fiecare nervură și pentru prima data în viața ei visa că poate atinge soarele.
Renastem doar atunci când avem curajul de a fi liberi.
Pentru a ne transforma în muguri din nou, primul pas este eliberarea de ceea ce este vechi, libertatea de a decide cum vrem să murim, iar din tărâna noastră, intr-o frumoasă primăvară a vieții noastre, vom renaste muguri.
Este destinul nostru.

Mulți privesc toamna ca un decor al tristeții.
Puțini înteleg că primăvara și renașterea naturii nu ar exista fără sacrificiul mistic al frunzei. Prin curajul ei, prin încăpătânarea ei nebună de a se desprinde dintr-un loc sigur, într-un unic zbor spre libertate, fac ca murmurul acela încantator de primăvara să existe.
Sunt frunze care mor triste. Agățate de scoarța de care le-a fost prea teamă să se desprindă.
Cu toții murim.
Nu cu toții renastem.

Notă Fotografia aparține contului de instagram nic.images un loc unde veți găsi întotdeauna fotografii incâantătoare.

10 comentarii

Din categoria Ganduri, Realitate