Arhive pe etichete: desert

Pescăruș

photoshop

 

Libertatea este poate cea mai grea responsabilitate pe care o purtăm întreaga viață. Familie, copii, profesie sau viața socială sunt clisee pe care le urmăm și ale căror reguli au fost scrise de mii de ani. Nu aducem nimic nou.
Dar libertatea….
Secunda in care te-ai desprins, când ți-ai înfrânt miliarde de temeri, când ști că viața ta nu va mai fi niciodată la fel. Secunda aceea…
Libertatea este Graalul pe care omenirea l-a căutat dintotdeauna.

Îmi imaginez nisipul cald al mării lipindu-se de tălpi, iar tu, zâmbind, cu aparatul de fotografiat în mână, povestindu-mi de visele tale împlinite.
Marea ne mângâie tandru gleznele, în timp ce tu îmi povestesti cât de fericită te face el.
Vorbești mult, se vede pe chipul tau că ai reușit, că libertatea te-a purtat pe tărâmul pe care l-ai visat întreaga viață.
Mă întrebi de Ana, dar tac…
Întelegi.

Mă ei de mână și începi să alergi râzând ca o nebună.
-Hai, Conty, pierdem răsăritul! Hai să te duc în locul acela magic unde soarele sărută marea ca niciunde altundeva. Ți-am promis că într-o zi am să te duc acolo.
Ai avut încredere în mine așa cum nimeni nu a avut, iar asta mi-a dat curajul să mă desprind.
Dacă ai ști de câte ori am vrut să renunț și doar insistența ta enervantă m-a ținut în picioare.
Acum îl am pe el, pasiunile mele, viața mea s-a schimbat mult, dar încă îmi amintesc când totul era doar niște litere.

Pescărușul.
Suflet ce colindă liber marea și tărmul. Iubește albastru. Cum ar putea să nu-l iubească?
Simplu. Ați văzut ceva mai simplu ca un pescăruș desenând litere pe cer?
Ridică capul, suflete!
Nimeni nu-ți va da ceea ce nu ai curaj să ei  singură.
Nu există soluții corecte. Este o amăgire. Există doar curajul de a fi ceea ce-ți dorești tu să fi. Da, cu victime. Întotdeauna va fi așa.
Cei care nu-și asumă niciodată nici un risc nu vor ști niciodată ce înseamnă să fi liber.
Da, poți răni puiul tău de pescărus cu o decizie, e adevărat, dar e unicul mod prin care-l poți învăța că libertatea, nefericirea nu este negociabila.
Altfel, atunci când va fi în situația ta, nu-i cere să aivă curajul să riște, pentru că instinctiv el va copia doar ceea ce a văzut la tine.

“Să nu întrebi nimic, am vrut doar să ști”
Si ai fost singura care a știut și i-a păsat.

Publicitate

16 comentarii

Din categoria Realitate

Beduina

37784615_301194033953144_7665104897674575872_n

Flacarile arbustilor de stepa ii mangaiau bland chipul brazdat de cicatrici. Acolo, in fata adapostului improvizat din cele cateva piei de capra ce le purta cu ea intotdeauna, Suwa’ privea pierduta oceanul de stele. Acel univers tacut a fost de cele mai multe ori unicul ei prieten in noptile dure de iarna.
Ratacea de atata timp prin praful inecacios al desertului, fugind de ei, de el, uneori chiar si de ea, incat cerul erau unica harta pe care o mai avea.

Nu a fost intotdeauna asa.
Suwa’ s-a nascut intr-un trib de beduini si a avut o copilarie frumoasa, chiar poate putin cam rasfatata, unica fica a sheikului fiind favorita tuturor. Extrem de slabuta, dar cu un chip si o privire ce seducea de dincolo de tarha prafuita, Suwa’ era bijuteria micutului trib de nomanzi.
A fost o adolescenta rebela, incapatanata, reusind de multe ori sa-l scoata din sarite pe sheik, plutind gratioasa peste toate dogmele vechiului trib, jucandu-se cu propriile alegeri.

Amir a fost alegerea tatalui ei. Nu a indraznit niciodata sa intrebe de ce. S-a supus resemnata unei decizii care-i era indeferenta. Pentru ea gustul dragostei, a pasiunii, nu exista, iar Amir nu era tocmai cel mai rau barbat. O trata frumos, era foarte atent cu ea, tribul il indragea, iar cele 100 de camile pe care le oferea ca dar de nunta, spuneau mult despre generozitatea sa.
Suwa’ a acceptat discret sa ridice valul, devenind astfel sotia lui Amir, pornind in lungul drum care a adus-o aici, in fata acestui foc pierdut in desert.

Nunta in sine a respectat cu strictete vechile obiceiuri beduine.
Bărbații se așează pe două linii, față în față și cântă. Tonul este dat de un bărbat așezat în centrul uneia dintre linii, care începe să recite o poezie. După ce recită tare o strofă și refrenul ei, bărbații așezați pe partea opusă repetă refrenul. Cele două linii se depărtează pe măsură ce oaspeții ies din corturi pentru a asista, formându-se astfel un ring de dans în centru.
Câte un tânăr iese pe rând din linie și mânuiește sabia pe acordul muzicii. Cu cât este mai talentat, cu atât i se permite să performeze mai mult. În acest timp, restul bărbaților bat din picioare la unison, iar la fiecare a doua bataie, fac un salt în aer.

Dacă se consideră că vreun dansator nu este suficient de bun, cei care cântă se opresc, iar dansatorul e obligat să se retragă.
Urmează competiția femeilor. Auzind că bărbații au început să cânte, se retrag pentru a se îmbrăca corespunzător dansului. Își aplică kohl pe pleoape și se împodobesc cu inele, brățări și coliere grele care să facă zgomot atunci când dansează. Când femeile sosesc, dansatorul părăsește arena pentru a le face loc. Bărbatul din centrul liniei dă din nou startul, rostind strofe dedicate femeilor, ce pot fi compuse pe loc.
Inca isi amintea cu nostalgie toate astea de parca ar fi fost ieri.

Anii au trecut, viata a muscat hulpava din tot ceea ce insemna tineretea Suwa’ei, a aparut Elam, un copil frumos ca un inger, si totul parea ca intra intr-o rutina fireasca celor mai multi dintre oameni. Amir era departe de a fi un barbat pasional, dimpotriva, asa cum erau cei mai multi barbati traditionalisti, credea ca dragostea, pasiunea erau niste prostii muieresti venite din civilizatie, menite sa distruga traditia islamica. Suwa’ simtea ca-i lipseste ceva, dar ii era imposibil sa inteleaga ce.
Avea o familie, un copil, propriile lor camile, dar ceva in ea ardea neimplinit. Un freamat pe care nu-l putea explica si care nu-i datea pace.

Intr-o duminica,  Amir avea nevoie de ajutor la piata pentru a vinde niste piei de capra, asa ca a rugat-o pe Suwa’ sa-l insoteasca. Pentru Suwa’, ca pentru majoritatea femeilor beduine, orasul reprezenta un taram necunoscut, iar oportunitatea de al vizita era o ocazie unica.
In vuietul acela al pietii, atat de neobisnuit pentru ea, Suwa’ a simtit pentru prima data ca viata ei este o minciuna. In afara de Elam, pe care-l iubea nespus, totul parea un miraj al desertului, iar ea o naluca ce nu apartine nimanui.
Intr-un colt al tarabei a gasit o bucata de hartie ciudata. erau multe bucati de hartie, ca niste piei pe care erau desenate niste semne pe care nu le intelegea.

– Nu ai citit niciodata o carte?
Ridica privirea si-l privi. Un barbat cu fata brazdata de cicatrici, imbracat ciudat, care o privea in ochi asa cum nici un alt barbat nu o mai facuse.
Nu stia ce sa-i raspunda si un murmur pierdut ii suiera printre buze:
-Carte?
-Da, aceea este o carte. Uite, acestea sunt litere. A, c, f, h . Vrei sa-ti arat?
Suwa’ simti ca inima ii bate cu putere si niste furnicaturi pe care nu le putea explica pareau ca-i strabat intestinele. Il asculta cum vorbeste, cum ii zambea povestindu-i de o lume in care femeile sunt mai mult decat niste mame si sotii credincioase, iar cuvintele lui pareau ca trezesc in ea un foc ce a ars intotdeauna mocnit.

-Doriti sa cumparati ceva?
Vocea ca un tunet a lui Amir o facu sa tresara. Era in spatele ei si se adresa direct strainului.
-Poate, depinde ce aveti de oferit, ii raspunse el. Cat ceri pe aceste piei ?
– 3 lire.
-Ok, batem palma. As dori mai multe, cand va intoarceti?
In momentul acela Suwa’ ii simti privrea cum ii cauta ochii de dincolo de val. Rosii. Ii era teama ca Amir sa nu observe asta.
-Poate saptamana viitoare, raspunse Amir
-Va astept, raspunse strainul. Apoi o privi din nou si rosti :  eu sunt Allan, sper sa ne mai vedem.

Suwa’ ascunse cu repeziciune hartia acelea ciudata sub abaya lunga sperand ca Amir sa nu observe asta.

-Va urma-

 

Nota- Traditiile si denumirile beduine sunt copiate de pe internet, povestea este o fantezie intre cateva statii de metrou. .

6 comentarii

Din categoria Ana, Fantezie