Arhive pe etichete: intalnire

Sarutul

sarut_55761800

Ochii erau atintiti pe monitorul laptopului, dar gandurile rataceau pierdute, coplesit de prezenta ei. Incercam sa ma concentrez pe ceea ce aveam de facut, dar tot ceea ce eram eu, tot ceea ce stiam eu, se risipise iremediabil pierdut, in clipa in care i-am simtit respiratia manganindu-mi obrazul.
Prea mult timp, prea multe vise, ani in care am visat flamand clipa asta.
Iar acum…

Am privit-o pe furis, cumva speriat ca ar putea sa-mi observe dorinta. Era atat de frumoasa.
Ochii, ce-ti vorbeau deschis despre un om puternic si sigur pe el, buzele carnoase, hulpave, o barbie perfecta ce reusise sa farame orice urma de rezistenta in mine.
Ii simteam parfumul si asta ma inebunea si mai tare.
Vorbea repede, cu pasiune, Dumnezeu stie despre ce, pentru ca eu inotam disperat prin visele mele incercand sa ma agat de ceva pentru a reveni la realitate.

Am auzit-o spunandu-mi ceva legat de pagina, m-am intors, am privit-o fix in ochi si am cedat. Trebuia sa o fac chiar daca asta m-ar fi costat chiar prezenta ei.
M-am apropiat, am inchis ochii si mi-am lipit buzele de ale ei. Pentru o secunda lumea mea s-a oprit. Erau atat de perfecte, gustul lor imi rascolea orice stiam, orice am simtit vreodata sarutand o femeie.
Nu cred ca adurat mai mult de 5-10 secunde si m-am retras, speriat de gestul meu. Stiam ca a fost o greseala, dar pur si simplu nu am mai rezistat.

Am privit-o. Avea ochii inchisi, buzele deschise, incapabila sa se dezmeticeasca.
-Conty…
-Iarta-ma , Ana! iarta-ma ! Nu stiu ce-a fost in capul meu. Iarta-ma! Mai bine plec, imi pare rau.
Am vrut sa ma ridic, dar m-a prins strans de mana si m-a tras inapoi.
-Conty, te iubesc! Daca totul ar fi atat de simplu ca sarutul asta. Nu pleca. Nici de aici, nici din viata mea. Am nevoie de tot ceea ce insemni tu. Nu vreau sa te pierd.

Incercam sa articulez ceva dar tot ceea ce simteam era parfumul buzelor ei cum imi inunda trupul. Eram pierdut.

PS: Azi 6 iulie este ziua internationala a sarutului. Bucurati-va de cel mai frumos miracol. Sarutul persoanei iubite. Este cel mai de pret lucru pe care-l aveti.

sursa photo: internet

Reclame

3 comentarii

Din categoria Ana, Fantezie, Realitate

Sunt timid dar ma tratez

je-suis-timide-mais-je-me-soigne-d7b3d3c1-552a-48e6-b38a-b9a8b376b00-resize-750

Am ridicat putin privirea si am stiut ca este ea. Exotica, seducatoare, imbracata provocator, constienta de frumusetea ei. Stia ca o sa se joace cu gandurile mele si profita din plin de asta.
M-am apropiat stiind ca-mi va fi greu. Tot ceea ce eram eu, tot ceea ce repetasem pe drumul spre ea, se naruise ca un zid de nisip spulberat de o adiere de vant.
M-am asezat speriat langa ea. Zambea.
Realizam ca ma port ca un adolescent pierdut la prima intalnire din viata lui, dar nu reuseam sa ma controlez oricat ma straduiam.

Era atat de frumoasa.
Incercam sa spun ceva, dar cuvintele imi ieseau greu, monosilabic, incapabil sa rostesc o singura fraza coerent. Spuneam niste banalitati atat de fade incat aproape ca ma bufnea rasul.
Nu, nu puteam sa spun o singura propozitie din ceea ce simteam eu cu adevarat .
Pentru o clipa si-a pus capul pe umarul meu si atunci intreg universul s-a oprit.
Imi era si teama si sa respir, ca nu cumva sa destram acest vis.
Mirosea atat de frumos.
Inca simt parfumul ei cum imi gadila narile.
Am incercat sa-i spun asta, dar modul stangaci in care am facut-o, a stricat si mai mult momentul.

Niciodata in viata mea nu m-am simtit atat de strain de mine.
Iar ea…
Ea se juca cu mintea mea, constienta ca sunt vrajt de frumusetea ei. Felul in care-i statea parul, atitudinea sexi, extrem de provocatoare in fustita aceea scurta, privirea  ucigatoare, toate erau o plasa in care eu ma zbateam neputincios.
Imi doream atat de mult sa o sarut.
Ii priveam buzele carnoase si-mi imaginam cum o musc usor de ele. Dumnezeule, ma purtam mai rau ca un pusti timid in fata fetei cu pistrui.
Ironic este ca-mi placea starea asta de om pierdut de tot si toate.

Tot drumul de intoarcere m-am gandit la ceea ce as fi putut sa-i spun, la tot ceea ce mi-as fi dorit sa fac, dar nu am facut.
Ce mai conta…
Nu mai puteam schimba nimic.
Pentru prima data, in seara aceea, am zambit si eu. Ma amuza timiditatea mea. Nu ma credeam capabil sa ma pierd chiar atat de rau. Dar uite ca in preajma ei devenisem poate ceea ce sunt eu cu adevarat.
Un pusti timid, visand la un simplu dans pe luna.
Sunt timid, dar ma tratez

18 comentarii

Din categoria Ana, Realitate