Arhive pe etichete: japonia

Dor de tine

sakura-1096966_960_720

Era atâta liniște în locul acesta uitat de lume. Prăbușit pe o bancă, privind un răsărit ce desena mugurii florilor de cireș într-o nuanță nepământeană, timpul părea că s-a oprit, lăsând loc unei clipe de eternitate.
Cât a trecut ? Cine mai stie.
Sakura, Japonia locul unde am visat dintotdeauna să ajung, vibrația aceasta pe care o simțeam în fiecare dimineață, și totusi…
Totul era atât de incomplet.

Trebuia să plec.
Nici măcar nu am putut să aleg.
Avea nevoie de spațiu, de timp, de gândurile ei. Avea nevoie de lumea lor și de mine departe. Nici măcar nu era alegerea ei.
Unele lucruri trebuie făcute pur și simplu.
Aici, pășind printre petalele florilor de cireș, admirând în fiecare dimineață răsăritul de pe aceeași bancă, am o bucățică din “lumea noastră” la care am visat împreună.
Probabil că nici unul dintre noi nu ne aflăm acolo unde ne doream să fim, dar cu siguranță suntem acolo unde ar trebui să fim.

Privesc ecranul telefonului, recitind ultimele mesaje. Mesajele de sărbători. Stiu că-mi face rau, dar este singura legătura cu lumea lor.
Uneori, răpus de un dor nebun, încep să scriu.
Mă opresc și sterg. Sunt prea departe pentru ca mesajele mele să mai ajungă la destinație.
Probabil că-ți lipsesc și eu, dar între noi este un ocean de flori de cireș și două lumi complet diferite.

În fiecare zi mă întreb cum mai este la tine în suflet. Dacă rănile ce le-am lăsat sângerânde s-au cicatrizat.
Uneori îmi este atât de dor.
Îmi e dor de discuțiile noastre despre orice. Încrederea ce-o aveai atunci când părerea mea conta. De clipele când lăsai garda jos depănând amintiri și trăiri sufletești de care nimeni nu avea habar.
Copilărește, înca mai privesc nerăbdător telefonul atunci când primesc un mesaj, sperând să scrie: Maitreyi

O pală de vânt mângâie un smoc de petale din florile de cireș ce mă înconjoară, trezindu-mă din reverie. Miros atât de perfect.
Ți-ar fi plăcut aici.
Pe cea care am lăsat-o departe, lumea asta ar fi găsit-o acolo unde și-ar fi dorit să fie.
Pășind în necunoscut, într-un nou început.
Sper ca ești bine. Oamenii la care țin atât de mult din jurul tău, sunt bine.
Acum e tot ce contează.
Poate că într-o zi ne vom revedea.
Poate.

Reclame

11 comentarii

Din categoria Ana, dragoste, Ganduri

Fagaduinta

652x450_013571-arta-japoneza

Imi lipsesti, desi nu ne-am vazut niciodata.
Tu, straina misterioasa, iubire nemarturisita. Ador parfumul tau. Izul nepereche de flori de ciresi. Ma inebuneste felul in care te imbraci primavara. Si nu doar.
Nu-ti stiu limba, dar dintotdeauna indragostiti au stiut sa vorbeasca prin semne.

Te visez, atat de des. Daca-ai sti.
Simpla, dar fermecatoare, plina de culoare, dar nu extravaganta, educata si manierata, dar nu plictisitoare. Dumnezeule, esti aproape perfecta.
Daca nu ai fi atat de departe de mine.
Daca ne-ar desparte doar un gand, un vis sau mai putin.

Ai fost o parte din mine, esti o parte din mine, obsesia mea nevindecabila.
Cumva, intr-o zi voi reusi sa ajuing la tine.
Dimineata, inainte de rasarit. Vreau ca rasaritul sa ne prinda impreuna.
Voi ingenuchia, tragand aer puternic in piept si te voi saruta.
Te voi saruta asa acum nu am sarutat niciodata pe nimeni.

Japonia mon amour

4 comentarii

Din categoria Ganduri, Realitate

Festivalul ciresilor infloriti

large_img_927

Parfumul incredibil al florilor de ciresi, pomii imbracati in haine de o culoare ireala, ninsoarea petalelor ce dansau haotic la fiecare pala de vant, toate faceau ca tabloul din jurul ei sa fie unul la care nici nu visase.
In aerul acela de primavara timpurie, inconjurata de atata frumusete, la mii de kilometri de casa, pentru prima data simtea ca este acolo unde isi doreste.
Allan o tinea de mana si tacea.
Surprinzator, pentru un Allan care vorbea aproape tot timpul.
Era fascinat si el de toata aceasta frumusete.
Aleea aceea inzapezita cu petale roz prin care paseau plutind, linistea absoluta, parfumul florilor de ciresi, micutele gheise imbracate in chimonourile lor colorate, in jurul lor realitatea se impletea cu imaginatia facand-o pe Ana sa inchida ochii si sa tresara fericita.
Toate astea pareau atat de departe acum doi ani.
Probabil ca daca cineva iar fi spus ca multe se vor schimba radical, intr-un timp atat de scurt, nu l-ar fi crezut.
Privi parul lui Allan acoperit de frunze roz si zambi amuzata.
Era atat de haios.
-De ce razi, crocodiloaico? o tachina el. Vrei sa-ti mananc urechiusele alea de elf?
Se apropie de ea sarutandu-o in fuga.
Inchise ochii si brusc se simti luata pe sus. Se agata pierduta de gatul lui, in timp ce Allan o ridicase deja in bratele lui si o rotea fericit.
Totul se invartea in jur.
Florile, frunzele, cerul, gandurile.
Ochii lui mari in centrul acestui univers colorat.
Se simtea ametita.
Si nu doar de la joaca lui Allan. Totul se schimbase atat de mult, atat de repede.
Nesperat de repede.
Dupa un divort atat de dureros, dupa problemele ce le-a avut la fostul job, epuizarea psihica ce aproape ca a darmat-o, clipele acestea cu Allan pareau rupte dintr-o alta viata.
Dintr-o lume pe care aproape o credea imposibil de regasit.
Oceanul de lacrimi ce o copleseau in urma cu doi ani, acum se transformase intr-un covor de flori de ciresi.
Trecutul parea doar un cosmar pe care dorea sa-l uite cat mai repede. Continuă lectura

7 comentarii

Din categoria Fără categorie