Arhive pe etichete: oameni

Răsărit

69320543_748288268924369_1393406077948657664_n_Snapseed

Poate că el îți va rupe bucăți din suflet târându-te intr-un abis al incertitudinii de a cărei existență nu ai stiut vreodată.
Poate că vor fi clipe când toate lacrimile din lume nu vor curăța furia si deznădejdea ce-ți vor mătura gândurile.
Îți poate lua multe, dar nu-ți poate lua niciodatä diminețile pe plajă, felul în care dai viață răsăritului de poveste din fotografiile tale.

Sunt oameni care apar in viața noastră răvășind tot. Vise, iluzii, sentimente. Oameni ce ne fărâmă în miliarde de bucăți, nepăsători la consecințe. Himere, se transformă usor în călăii naivității noastre.
Te privesc prabusindu-te, sarutand pământul cu aripile frânte.
Doare.
Dar așa cum soarele mângâie marea în fiecare dimineață, alungând intunericul,
cumva vei găsi o cale și vei avea din nou răsăritul tau.

Timpul validează o relație.
Fiecare secundă petrecută lângă un om care iți ucide zâmbetul, care iți hrănește temerile transformându-le în ulii, este o cărare catre întuneric. Nu există iubire acolo unde există întrebări fără răspuns. Otrava unui om, a unei relații, poate ucide mai cumplit ca orice altă armă.
Nu ești singură și tu ști asta, dar tu ești unicul antidot care te poate salva.
Tu și răsăritul tău roz.

Ai grijă de tine, pescăruș!

11 comentarii

Din categoria Realitate

Rădăcini

bunica

Suntem doar o parte din trecutul nostru, din cei ce-au fost înaintea noastră. Fiecare celulă din noi s-a născut cu sute, poate cu mii de ani în urmă și este suficent să vezi sclipirea din ochii unui bunic atunci când își mângaie nepotul pentru a întelege că viața e mai mult decât un ciclu.

În nopțile de iarnă, când viscolul și fulgii de nea bătătoreau pământul, buni meu ieșea afară și aproape toată noaptea construia în curte un derdeluș pentru noi nepoții. Întotdeauna m-a fascinat această putere a unor oameni vlăguiți de problemele vieții de a găsi resurse pentru hălcile acelea mici de carne, năzdrăvane, care roiesc în jurul lor.
Poate că bunicii nu sunt de aici, poate că vin de pe o planetă necunoscută, se îmbracă în hainele si trupul părinților noștri, redându-ne un strop din timpul pe care nu-l avem.

Mi-au fugit puțin gandurile la toate astea pentru că azi este aniversarea unei ființe fermecătoare. Nu știu dacă este de pe Venus, pentru că este o ea, dar știu cu certitudine că este gura de oxigen pentru câțiva pământeni.
Dumnezeule, ce ochi blânzi are!
La mulți ani, buni!

4 comentarii

Din categoria Realitate

Scânteie

flaming_butterfly_by_autumns_muse_d73gsao-pre

Priveam plictisit ecranul telefonului așteptând autobuzul care se încăpățâna să întârzie. Un text mi-a atras atenția. Era urletul surd al unei femei ce încerca să-și salveze căsnicia. Citeam fiecare cuvânt, autobuzul a trecut, iar eu continuam să rătăcesc în povestea ei. Nepăsarea lui pentru setea ei de pasiune, acel strop de atenție care să o facă să se simtă vie, rutina bolnavă, toate îmi sunau atât de cunoscute.

Îmi place să scriu. În general oamenii timizi găsesc în litere un univers în care pot fi ei însăși. Îndrăgostit, prizonierul unei relații interzise, unicul mod în care puteam fi Allan era dansul stângaci cu tastatura. Rătăcit printre litere, era unicul loc în care puteam să-i spun persoanei iubite cât de importantă este pentru mine, tărâmul magic unde ea avea liniștea pentru a reconstrui pană cu pană aripile libertății.
Încercând să o protejez, niciodată nu am dat detalii despre viața noastră reală, oamenii intrau, citeau, apoi plecau.

M-a surprins mail-ul ei. Al necunoscutei.
Nu sunt chiar genul de tip care socializează usor, nu răspund la mesaje personale, dar ceva, dincolo de înțelegerea mea, m-a făcut să simt că de data aceasta este ceva diferit.
Era o zi de 13 August și am început să vorbim.
Cumva, nici eu nu știu cum, și-a pus întreaga ei viață, secretele ei tainice în mâinile mele, cu un curaj vis-a-vis cu nebunia, având încredere într-un om pe care-l cunoștea atât de puțin.

Nu cred în prietenia între un bărbat și o femeie. Pur și simplu nu cred. Întotdeauna va exista o tensiune sexuală, inevitabil subconștientul va căuta răspunsul la întrebarea…cum ar fi să.
Iar cînd e vorba de o femeie frumoasă, orice bărbat singur care afirmă că nu o dezbracă din priviri, este un ipocrit.
Îmi e greu să spun că este prietena mea.
Știu doar că în cel mai dificil moment al vieții mele, când aveam atâta nevoie de fiecare cuvânt de încurajare, ea a fost printre puținii care nu și-a văzut de viață nepăsătoare, scriindu-mi aproape zi de zi. Chiar și atunci cand, luptând cu boala, prăbușit emotional, o respingeam constant.

Azi este 13 August.
Aș putea scrie mult despre scânteia aceasta de om, bune și rele, dar cred că aș putea rezuma totul într-un singur cuvânt
Mulțumesc!

 

5 comentarii

Din categoria Ganduri, Realitate

Feminitate

woman-2498725_960_720

Cel mai sofisticat mod de a fi al unei femei este simplitatea.
Cât de încântătoare poate fi o femeie imperfectă, O femeie ce s-a acceptat asa cum e și nu simte nevoie să schimbe nimic pentru a ieşi în evidenţă.
O şuviţa de păr rebelă, de ce nu, căteva fire cărunte, buze proaspete, dezbrăcate de polimeri, ochii ce te răscolesc prin magia lor, feminitate.
Sedus de pictura veche, de farmecul feminin neprelucrat, poate că sunt subiectiv.
Nu-mi pot imagina o Gioconda cu tatuaj şi nici o Afrodita vopsită ca un perete.
Există atâta perfectiune în micile defecte feminine.

Îmi amintesc chipul celei mai frumoase femei pe care am vazut-o vreodată. Ten măsliniu, păr saten, lung, pierdut pe umeri. O privire ce trăda o siguranţă de sine copleşitoare.
Nimic din glamourul divelor moderne, dar o simfonie a graţiei şi a armoniei ce o aducea aproape de perfecţiune.
În timp am rămas cu această slabiciune pentru farmecul feminităţii naturale, a culturii încrederii în sine fără nevoia obsedantă de a epata, de a ieşi în evidenţă cu orice preţ.
Este atât de fascinantă o femeie ce-și acceptă imperfecțiunile fără a-și bate capul cu ce cred ceilalți.

Într-o lume în care tehnologia și produsele cosmetice te pot transforma în orice, oricând, când trendul si turma dictează felul în care te îmbraci sau te porti, cred că cea mai sofisticată femeie pe care am văzut-o vreodată rămâne totuși o brunețică slăbuță, misterioasă, îngrozitor de imperfectă, rătăcită într-un univers de dive.
Dar ce știu eu ce e frumusețea…

6 comentarii

Din categoria Ganduri, Realitate

Cei de lângă noi

377267_370813109655465_2055797438_n

Cândva, cineva drag mi-a mărturisit că preţuieşte prezenţa mea pentru că nu o menajez deloc atunci când greşeste. M-a surprins, obişnuit cu oamenii care caută comoditatea unor prietenii superficiale. Sub marota amăgitoarei clipe de linişte este mai simplu să te înconjori de oameni care spun şi aud doar ceea ce vrei tu.
Poate că sunt eu defect, dar cred ca o persoană care nu reuşeste să te facă să-l urăşti pentru onestitatea lui, un om care nu răscoleşte cu adevărat tot ceea ce sti tu, nu-ţi poate fi niciodată un prieten.
Avem nevoie în viaţa noastră de oameni care să ne facă să zâmbim, dar avem nevoie şi de prieteni loiali care să ne zdruncine bine atunci când e cazul.
Cei de lângă noi, cei care contează, întotdeauna vor scoate gunoiul pe care noi l-am ascuns sub preş şi vor vorbi despre el. Pentru că asta fac prietenii.

Într-o lume în care reţelele de socializare fac ca oamenii să fie despărţiţi doar de un click, în care descoperim şi redescoperim prietenii, tindem să depreciem noţiunea de om apropiat.
Este mai simplu ca în spatele unei măşti să zâmbim fad, imbăindu-ne într-o călduţă superficialitate. Până când…
Până când întunericul ne mângâie parşiv pe frunte. Nu poţi înţelege până nu ajungi să-l priveşti în faţă.
Atunci, tot ceea ce ştiai despre oameni se schimbă. Înveţi valoarea unui umăr care este acolo când ai nevoie, iar asta e tot ce contează.
El devine – Cei de lângă noi.

3 comentarii

Din categoria Ganduri, Realitate