Noapte bună

Îi simțeam trupul tremurând cum se lipește înfrigurat de mine. Părul roscat, dezordonat, îmi mângâia obrajii, iar răsuflarea ei sacadată îmi răsuna ușor în ureche.
– Baby, îmi este atât de somn…
Ghemuită la pieptul meu, devorând hulpavă clipele de liniste ce încercam sa i le ofer, am simțit cum se abandonează total în mrejele viselor.
Stiam ca a avut o zi grea, într-o perioadă complicată, dar eram convins că încăpățânată așa cum o știu nu a renunțat la tot ce avea de făcut până nu a epuizat si ultimele rezerve de energie din firavul ei trup.
Căpoasă rău și totuși doar un copil. Ca noi toți.

Ochii superbi erau străbătuți de mici firicele rosii semn că și azi hârtiile nu i-au dat pace. Probabil și emoțiile simulării.
O suviță rebelă, îi mângâia fruntea. M-am jucat puțin cu ea, sărutând-o ușor pe pleoape, sedus de inocența ochilor ei. Chiar și închisi, ochii Alexandrei erau ireali de frumoși.
Undeva în întuneric puteam vedea pe geam dansul fulgilor de nea. Era probabil ultimul dans al acestei ierni.
Pentru noi, pentru Alexandra mea, era timpul primâverii.
Este doar o seara banala de Martie.
Noapte buna, Ghem de om.
Ne vedem în lumea noastră.
Mulțumesc.

photo pixabay

Publicitate

Despre primăvara din suflete

Sunt momente în viața noastră când ne simțim sufletul înghețat, când rătăcim pierduți prin omătul rece și umed, fără speranță, speriați, căutând un refugiu. Sunt zile când iarna ne bântuie fiecare colțișor din inimă, când ne prăbușim alunecând pe gheata din viața noastră.
Și când totul pare fără sfârșit, cumva, de nicăieri apar ghioceii.
Apar oameni care prin prezența lor, prin culoarea și căldura din sufletul lor, topesc gheața ce ne înconjoară și aduc primăvara în viața noastră.
Astăzi despre ei este vorba.
Nu despre mărțisoare sau zambile.

1 Martie este despre suflete.
Despre primăverile din sufletele noastre și despre oamenii și florile care le aduc.
Ați observat că florile devin la fel de frumoase ca bucuria celor care le-au dăruit?
Dacă astăzi zâmbesc…și zâmbesc, dacă astăzi visez…si visez, toate astea se întâmplă pentru că au existat flori în viața mea care m-au făcut să fiu asa.
Lor le mulțumesc pentru primăvara din sufletul meu.
1 Martie nu este despre șnur și mărțișoare.
1 martie este despre zâmbet, despre speranță, despre visare.
Despre dezghețul din sufletele.
Și despre flori.
Cele mai frumoase flori. Cele cu frunze sau cele cu zâmbet.

O primăvară magică, tuturor.
Trăiți in lumea voastră! E mai reală decât lumea lor.

 

Sursă foto Pixabay

Parfum de primăvară

 

Pielea ei creolă contrasta superb cu petalele albe ale florilor de corcoduş.
Mirosea frumos, a primăvară timpurie, iar zâmbetul ei copilăresc, accentuându-i imaginea de ţăcănită sălbatică, mă amuza teribil
Afară stropii de ploaie sărutau blând fereastra apartamentului.
Ridicată în picioare, zănatica mea, acoperită de petalele florilor, a deschis geamul lăsând ca stropii să-i ude trupul frumos. Uşor, murmurând amuzată, a început să fredoneze:
-Sunt Zâna Ploii! Sunt Zâna Ploii!

Îi priveam dansul nebun, trupul gol amestecat cu stropi de ploaie şi petale de flori de corcoduş şi nu puteam să nu mă întreb, măcar pentru o secundă, ce gândesc oamenii din stradă cănd văd o femeie goală dansând la fereastră.
Udă, cu picături de ploaie ce îi sărutau sânii, se aplecă spre muşcata din geam şi îi șopti usor:
-Nu-i aşa că sunt frumoasă?
Apoi, izbucnind din nou în râs, mă săgetă cu ochii ei fermecaţi şi mi se adresă amuzată:
-Zânule, vi să mă iubeşti sau te mulţumeşti să priveşti cum mă fac fericită florile, picăturile de ploaie şi zămbetul tău?
Cu mâinile căuș cuprinse în palme sute de petale aflate în pat şi le aruncă în sus.
– Plouă Allan, plouă cu flori!

(text reeditat)

sursă photo internet

Noapte bună!

Dacă aș fi un fulg de nea ai dansa cu mine în noaptea rece, până când, îmbrățișați, ne-am topii în zorii dimineții, zâmbindu-ne pentru ultima dată?
Am patina nebuni, așa cum mi-ai promis că o să o facem intr-o zi, pe o frunză rătăcită de o toamnă prea blândă, apoi goi, eliberați de vise, de gânduri, framântări și taine am aduce primăvara cu un simplu sărut.

Noapte bună

Zburători cu aripi frânte

Simțeam că mă sufoc.
Încercam să ascund cât mai bine asta, dar nu-mi reusea deloc.
Matei, privindu-mă oarecum panicat, m-a întrebat discret:
-Bă, tu ești ok? Vrei să coborâm?
Cuvintele lui păreau că vin dintr-o altă lume, nu înțeleam ce spune, in jurul meu oamenii se transformaseră în niște umbre aproape imperceptibile și în secunda aceea eram convins că mă voi prăbuși și nu va mai urma nimic.

Se întâmplă să ne rătăcim.
Suntem doar niște hălci de carne cu toții. Carapacea invizibilă ce-o construim în timp pentru a ne proteja, uneori se năruie ca un taler de nisip.
Din păcate lumea asta este construită pentru a ovaționa învingătorii.
Cei care se împiedică, gustând din colbul drumului, rămân singuri, luptându-se cu propriile tenebre.

Eram doar un adoleșcent când un tunet mi-a tăiat aripile, aruncându-mă necruțător la pamânt.
Și cât de sus visam să zbor!
Acolo, cu glodul sălciu al țarinei scrijelindu-mi dinții, am înteles că oricine poate zbura, dar doar oamenii speciali pot zbura cu aripi frânte.
M-am ridicat și am trăit fiecare zi a vieții mele hotărât să o iau de la capăt ori de cate ori va fi nevoie.

Am început să scriu acest text gândindu-mă la tine și la toate clipele când eu am trecut prin ceea ce treci tu.
Teama, furia si deznădejdea ce o simțeam în fiecare părticică din mine. Sentimentul că voi rămâne prăbușit în noroiul acela grețos și nu-mi voi mai reveni niciodată.
Dar nu e așa. Nu e așa deloc.
Într-o zi, vei deschide ochii, vei căuta în tine și vei găsi resurse pentru a zbura din nou spre stele.

Sunt un tip naiv și nu de puține ori m-am înselat în privința oamenilor. Uneori cele mai dureroase răni vin din otrava amară a dezamăgiri.
Dar…
Singurii care pot să te strângă ușor de mână, să-ți zâmbească și să-ți dea puterea să te ridici spre cer, sunt tot oamenii.
Stiu ca uneori pare atât de greu de crezut, dar sunt atât de mulți oameni buni în jurul nostru.

Lasă timpul să treacă, trage-ți sufletul, apoi scutură ușor praful de pe zâmbetul tău și redescoperă bucuria zborului. Nici cea mai adâncă noapte nu este veșnică. Întotdeauna va exista un nou răsărit. Un răsărit doar al tău.
Ai încredere.
Oamenii cu aripi frânte sunt cei mai talentați zburători.
Vei vedea.

Notă:
Text dedicat unui om frumos, un om cu care nu am schimbat mai mult de trei vorbe în șapte ani, dar care va întelege perfect fiecare literă din mesajul meu pentru ea.

Sursă foto: internet