Arhive pe etichete: sentimente

Sarutul

sarut_55761800

Ochii erau atintiti pe monitorul laptopului, dar gandurile rataceau pierdute, coplesit de prezenta ei. Incercam sa ma concentrez pe ceea ce aveam de facut, dar tot ceea ce eram eu, tot ceea ce stiam eu, se risipise iremediabil pierdut, in clipa in care i-am simtit respiratia manganindu-mi obrazul.
Prea mult timp, prea multe vise, ani in care am visat flamand clipa asta.
Iar acum…

Am privit-o pe furis, cumva speriat ca ar putea sa-mi observe dorinta. Era atat de frumoasa.
Ochii, ce-ti vorbeau deschis despre un om puternic si sigur pe el, buzele carnoase, hulpave, o barbie perfecta ce reusise sa farame orice urma de rezistenta in mine.
Ii simteam parfumul si asta ma inebunea si mai tare.
Vorbea repede, cu pasiune, Dumnezeu stie despre ce, pentru ca eu inotam disperat prin visele mele incercand sa ma agat de ceva pentru a reveni la realitate.

Am auzit-o spunandu-mi ceva legat de pagina, m-am intors, am privit-o fix in ochi si am cedat. Trebuia sa o fac chiar daca asta m-ar fi costat chiar prezenta ei.
M-am apropiat, am inchis ochii si mi-am lipit buzele de ale ei. Pentru o secunda lumea mea s-a oprit. Erau atat de perfecte, gustul lor imi rascolea orice stiam, orice am simtit vreodata sarutand o femeie.
Nu cred ca adurat mai mult de 5-10 secunde si m-am retras, speriat de gestul meu. Stiam ca a fost o greseala, dar pur si simplu nu am mai rezistat.

Am privit-o. Avea ochii inchisi, buzele deschise, incapabila sa se dezmeticeasca.
-Conty…
-Iarta-ma , Ana! iarta-ma ! Nu stiu ce-a fost in capul meu. Iarta-ma! Mai bine plec, imi pare rau.
Am vrut sa ma ridic, dar m-a prins strans de mana si m-a tras inapoi.
-Conty, te iubesc! Daca totul ar fi atat de simplu ca sarutul asta. Nu pleca. Nici de aici, nici din viata mea. Am nevoie de tot ceea ce insemni tu. Nu vreau sa te pierd.

Incercam sa articulez ceva dar tot ceea ce simteam era parfumul buzelor ei cum imi inunda trupul. Eram pierdut.

PS: Azi 6 iulie este ziua internationala a sarutului. Bucurati-va de cel mai frumos miracol. Sarutul persoanei iubite. Este cel mai de pret lucru pe care-l aveti.

sursa photo: internet

3 comentarii

Din categoria Ana, Fantezie, Realitate

Teama

love-2055960_960_720

Tacerea aceea apasaratoare plutea peste noi ca o ceata inecacioasa. Aveam senzatia ca daca as spune un singur cuvant intreaga lume s-ar prabusi. Singuri, pe aleea acea pierduta din parc, paream doua naluci ce calatoresc spre nicaieri.
Ii simteam degetele in mana mea, dar nu indrazneam sa le mangai asa cum o faceam altadata.
Ce as fi putut sa-i spun? Ce rost avea?
Citeam in ochii ei superbi atata teama. Ce rost avea sa-i reprosez si eu felul in care se schimbase.
Intr-un tarziu, de nicaieri, buzele au inceput sa se miste si o voce straina, ce parea ca vine din adancul meu, a inceput sa rosteasca :
-Suflet, stiu ca esti speriata. Simt asta. Oamenii iau decizii ciudate atunci cand sunt speriati. Chiar daca  dor, stiu ca nu am nici un drept sa te judec.
Continua sa taca, privind pierduta. I-am mangaiat usor degetele, cautand sa-i transmit ca sunt acolo, nu doar fizic ci si emotional.

-Inteleg, suflet. Am inteles intotdeauna.
Te sperie toate aceste schimbari pe care ai dori sa le faci, te sperie gandul ca ai putea rani oameni dragi, te sperie ca pana si aceasta liniste bolnavicioasa s-ar risipi, iar necunoscutul te-ar zdrobi cu praful lui strain.
Stiu, suflet. De aceea sunt acum cu tine de mana, pentru ca stiu.
As vrea sa fiu acel barbat perfect pe care orice femeie il cauta. Dar nu sunt.
Sunt un pusti imbracat in haine de adult, visator si idealist.
Dar te voi tine de mana in cele mai grele momente ale tale, iar dalmatianul asta romantic, va sti, atunci cand va fi nevoie, sa fie o stanca care sa te protejeze de orice este rau. Iti promit asta.
Pe chipul Anei nici macar un muschi nu parea sa se clinteasca. Pasea in continuare tacuta, impasibila, ca o umbra ce cauta ceata pentru a disparea.
Uneori teama aduce resemnare.
Este cumplit sa alegi, atunci cand alegerile tale pot aduce durere oamenilor la care tii.
Si atunci…renunti.
In seara aceea in parc, in seara ce va veni, doua umbre tacute cautau solutii la temerile lor.

Stiu cine este femeia de care m-am indragostit, stiu ca alegerile pe care trebuie sa le faca o coplesesc, dar voi continua sa o privesc ca o pustoaica slaba si cracanata ce ma privea cu ochii ei mari, stranii si care a visat ca lumea, ca lumea ei inca poate fi schimbata.
O visatoare.

2 comentarii

Din categoria Ana, Fantezie, Ganduri

Superman

De-la-Om-la-SUPER-OM.jpg

Imi amintesc cand m-am indragostit de tine. Erai o pustoaica firava, un ghem de om, dar care reusea sa impresioneze prin puterea ce o degaja in jurul ei.
Cred ca asta am iubit intotdeauna la tine. Puterea de a ramane in picioare.
Dar nu mai vreau. Nu mai vreau sa iubesc un super om.
Imi este dor de femeia care lasa capul pe umarul meu si plangea in tacere. De puful meu firav, pentru care lacrimile si oboseala erau atat de firesti.

Este mult, chiar si pentru tine.
Prea mult.
Doua joburi, framantari, stres, indifirenta celor de la care astepti empatie, piciul, adolescenta, cifre, litere, culoare, frustrari, dureri de care sti doar tu, o epuizare pe care o maschezi intotdeauna in spatele unui zambet larg, 3-4 ore de somn, ganduri, teama, speranta, vise, neputinta, incapatanare.
Prea mult. Mult prea mult.

Unde sunt desenele tale, unde sunt cartile pe care le citeai cu atata pasiune? Piesele de teatru, reintalnirea cu o veche prietena si o cafea bauta pe o terasa stropita de vapori reci de apa. Unde sunt rolele si dupa amiaza pierduta intr-un sezlong uitand de tot si toate. Unde este ceea ce-ti doresti tu cu adevarat sa faci si nu ceea ce cred cei din jurul tau ca ar fi mai bine?

Candva mi-ai spus ca urasti mediocritatea.
Si eu.
Dar nu m-am dat in vant niciodata dupa eroii din benzile desenate. Iar tu esti acum un superom, imbracat intr-o mantie ingrozitor de epuizanta. Te astept acasa.
Dezbraca acest costum care te sufoca si lasa-ti capul pe umarul meu. Descarca-te de tot si toate si ramai goala. Sti cat de ador goala.
Fi tu, un om, nu un superom.

7 comentarii

Din categoria Ana, Ganduri, Realitate

Te iubesc

391588_roza_yashhik_belyj-cvet_lepestki_1680x1050_www.Gde-Fon.com

Am dormit putin. Framantat de tot ceea ce inseamna ziua de azi, de tot ceea ce as fi putut face mai mult, de tot ceea ce am facut prea putin. Te iubesc asa cum iubesti un vis care sti ca nu va fi niciodata real. Il iubesti pentru ceea ce este, constient ca e doar atat.

Ce destin framantat ne-a marcat pe amandoi. Doi rebeli, neadaptati, in cautarea a ceva ce nu au gasit niciodata, locul lor. Cat de mult am ratacit, pierduti de noi, garboviti de o ploaie marunta, cautand un Graal, care probabil nici nu exista.
Doi nebuni frumosi, prea putin intelesi de cei din jur, priviti ca niste neadaptati aroganti, sfidand cu indrazneala lor de a fi ceea ce vor.

Te iubesc si te-am iubit toata viata mea asa cum iubeste un pacatos viciul. Dependent de el, dar constient ca asta il va face sa arda in Flacarile Gheenei. Ai fost mai mult decat o simpla iubire, de emotii si sentimente.
In tine m-am regasit pe mine.
Acelasi suflet incapatanat, orgolios, o oaie neagra pierduta de turma, de tot. De fiecare data cand te privesc pe tine, cand ma supar pe tine, imi dau seama ca ma privesc pe mine. Un om dificil, dar adorabil.

Te iubesc pentru tot ceea ce esti tu si pentru tot ceea ce nu sunt eu. Pentru fiecare clipa in care m-ai facut sa ma gandesc la tine. Pentru toate visele in care te-ai plimbat goala regretand zorii diminetii. Te iubesc pentru ca alturi de tine m-am regasit pe mine. Omul visator, nebunul care se joaca cu literele, vesel si diferit.
Te iubesc.

La multi ani, sufletul meu geaman.

 

 

7 comentarii

Din categoria Ana, Ganduri, Realitate

M

32104547_949878171844180_8952089477099028480_n

Imi amintesc de primul desen pe care l-am primit de la tine. Linii pierdute spre capatul universului, un joc din creion, abstract, picaturi din suflet lasate sa curga pe o coala de hartie.
Intr-o lume in care esti sedus de chipuri de plastic si haine tipatoare, tu m-ai cucerit cu o mina de creion si o coala alba de hartie . Magia lucrurilor simple.
Mi-ai spus ca daca vreau sa te inteleg trebuie sa-ti inteleg desenele.
Uneori le-am inteles, alte ori…
Ca si pe tine.
Firesc.
Tu esti o parte din hartie, din culoare, esti linii frante sau poate orizontul nesfarsit spre care paseste o mireasa. Esti o dara pierduta, parte dintr-un desen atat de complicat.

M-ai intrebat intr-o zi ce mai citesc. Daca pot sa-ti recomand un titlu bun.
M-a surprins. In lumea lor, asa cum iti placea tie sa o spui, oamenii privesc cartile ca o relicva prafuita fara o importanta deosebita.
Da, este o alta culoare din desenul tau abstract care m-a sedus.
Pictura, cartile, teatru, gustul pentru frumos. Toate astea au creat-o pe Ana.
Un personaj unic, o iubire nepamanteana, intr-un univers potrivnic.
Niciodata nu am intalnit la un om, fie el si simplu prieten, atatea lucruri cu care sa rezonez si eu. Ne place acelasi gen de muzica, adoram filmele, iubim sa calatorim.
Si daca nu as vrea sa te iubesc, tot m-as indragosti de tine.

Putin, putin…M !
Un timp insoteam fiecare fotografie pe care o faceam, cu aceste cuvinte.
Doar noi doi cunosteam sensul.
Era un joc pe care doar noi doi il intelegeam.
Iar tu te pricepi atat de bine sa te joci.
M-a rascolit acel tricou. Desi realizez ca nu avea nici o legatura cu M-ul nostru.
Mi-a amintit de un copil ce desena linii abstracte.
De o Ana ce alerga razand printre literele mele.

Candva mi-ai spus ca ceea ce te face fericita in prezenta mea este sentimentul ca poti fi o simpla femeie si nu o superfemeie. Ca alaturi de mine poti fi tu insuti cu slabiciunile si partile tale minunate.
Un loc unde poti zambi despre orice, dar si poti lacrima fara teama ca vei fi judecata pentru asta.
Imi place sa cred ca aici vei gasi intotdeauna o vorba buna, o incurajare, o apreciere pentru frumosul din tine si nu un aspru critic de arta.
Intotdeauna va fi asa.
Iti promit.

 

Un comentariu

Din categoria Ana, Ganduri, Realitate