Arhive pe etichete: sentimente

Proscrisii

inger proscris

Priveam pierdut ecranul monitorului, navigand pe internet fara un tel anume. Apoi ceva m-a scos din starea de letargie.
Un articol dur.
Un text despre si cu oameni care au calcat „stramb”.
Proscrisii.
Minute in sir am citit comentariile. Un zumzait infernal, un tribunal ad-hoc cu sfinti fara de prihana, transformati in judecator.
Recunosc ca sunt un proscris, deci sunt subiectiv.

Da, am ales drumuri pe care toti ceilalti le considera interzise. Le-am ales cu sufletul si nu voi regreta niciodata asta.
Daca noi, toti cei care am gustat din iubiri si fructe interzise, trebuie sa fim pusi la zid si omorati cu pietre, accept.
Dar…
Cu ce suntem noi mai infami, noi cei proscrisi, pentru ca ne-am asumat propriul drum, propriile greseli, decat cei „puri” care au mers pe drumul drept, care au respectat toate regulile, dar traiesc profund nefericiti, in niste relatii complect nefunctionale, tanjind in secret dupa o secunda de pasiune?

Cred in fidelitate. Da, chiar cred.
Dar cred in fidelitate atunci cand exista iubire. Cred ca inainte sa ceri ceva trebuie sa daruiesti tu in primul rand. Nu cred in garantii.
Certificatul de casatorie nu este un act de proprietate. Daca vrei fidelitate, daruieste dragoste, respect, da tot ce ai tu mai bun.
Da, suntem patati.
Dar cel putin nu am mimat fericirea.
Cred in pacatele infidelilor, dar cred si in pacatele partenerilor care prin indiferenta, nepasare si nu de putine ori chiar prin propriul comportament, ne pun in genuchi, fara iesire.

Nu caut sa justific nimic. Mi-am/ ne-am asumat crucea oamenilor stigmatizati, dar am citit mai multe comentarii care pironeau in cuvinte femeile care nu divorteaza imediat ce relatia s-a transformat intr-una toxica.
In toate textele mele am spus iar si iar : o persoana care nu se mai simte iubit, respectat, inteles, trebuie sa plece.
Dar.
Pentru ca exista un mare….”dar”.
Poti pleca dupa o zi pe alta atunci cand este vorba si de copii? Ce alternative ai? Sa ramai alaturi de un om pe care nu-l mai iubesti, nu-l mai suporti si alaturi de care nu te mai regasesti, pentru binele copiilor (o varianta in care eu nu cred) sau sa pleci, dar sa o faci cautand sa ranesti cat mai putin copiii?

Vin si eu cu o intrebare. Una de proscris.
In afara de cazurile patologice, exista o femeie care are o familie fericita, care se simte fericita, iubita, apreciata de sotul ei, cu unul sau doi copii, care sa-si doreasca sa divorteze sau sa-si faca de cap cu alt barbat?

Intotdeauna am fost o oaie neagra. Hai, poate mai degraba patata. Mi-am asumat asta si nu regret absolut nimic. Nu cred ca datorez nimanui nimic, asa cum nu cred ca cineva imi datoreaza ceva. Cineva spunea, in lunga sentinta din comentarii, ca noi proscrisii, suntem imaturi, pentru ca spiritul rebel este specific adolescentei si a primei parti a tineretei si nu unei persoane responsabile. Poate. Poate ca noi cei care alegem drumul nemarcat suntem imaturi si rebeli. Si? Poate asta ne dorim. Sa fim noi, ceea ce vrem sa fim si nu ceea ce vor altii de la noi.
Niste proscrisi.

5 comentarii

Din categoria Ganduri, Realitate

Albastru

extra-large-1467121318-cover-image

Toropit de caldura, m-am scaldat toata seara in ochii tai. Si-mi este atat de bine acum.
Brusc, este atata racoare in suflet.
Apoi mi-am invelit inima in surasul tau si am colindat descult prin toate amintirile noastre.
Inca am pe talpi urmele cuvintelor tale.
Albastre.
Imi musc cu sete buzele incercand sa simt din nou gustul rujului tau. Uneori reusesc.
Nu zambi, sti ca esti speciala, iar ceea ce te face unica este faptul ca doar eu pot sa te vad.
Iti simt parfumul. Ai venit deja ?

Dare subtiri de albastru se preling pe perete si intra in venele mele. Tu l-ai ales.
Tu alegi intotdeauna.
Miroase a tine.
Hai sa dansam iubito. Doar noi si visele noastre.
Inchide ochii si lasa oceanul albastru sa-ti gadile gleznele.
Eu nu exist, tu nu existi, noi nu existam, tot ceea ce exista este peretele acesta albastru, poarta spre un alt univers.
Arati atat de bine in seara asta.
Albastra.

12 comentarii

Din categoria Ana, Ganduri

TU…

30859493_10215836634407587_1486604844_n

Ratacit, pasind agale spre nicaieri, te-am intalnit pe tine.
O iubire veche, poate prea veche, rascolind in mine emotii ce le credeam ingropate prea adanc pentru a renaste.
Intotdeauna am adorat simplitatea la o femeie.
Intr-o lume in care setea de epatare, de a iesi in evidenta, este un etalon pentru succes, TU m-ai sedus prin lucruri simple.
Bordura aceea prafuita si covrigul cald au fost poarta catre o lume unde am descoperit un om colorat, tacanit, dar minunat prin felul lui echilibrat de a privi viata.

TU esti cea mai frumoasa femeie din lume.
Pentru ca cea mai frumoasa femeie din lume este acea femeie care reuseste sa se faca iubita fara sa-si propuna asta, seducandu-te prin ceea ce este ea cu adevarat si nu prin aceesorii si trucuri.
TU esti cine esti, prin ceea ce esti, iar increderea in tine nu vine din dragostea mea sau a altcuiva, in tine exista un om frumos, altruist, un suflet pe care putini il pot deslusi la prima vedere.
Iubesc puterea ce vine din el.

Imi amintesc cand mi-ai trimis primul desen. Cand am descoperit acea scanteie in tine. M-a surprins. Deja erau mult prea multe lucruri ce ma faceau sa te ridic pe un piedestal. Uram sa fac asta, dar niciodata nu regasisem la o femeie atat de multe lucruri comune.
Iubeai lectura, citeai mult, iti placea arta, teatrul, pana si in muzica aveam aceleasi gusturi. Iubeam sa calatorim, sa radem, amandoi iubeam ironia si sarcasmul.
Cumva, parea ca eram creati din aceeasi bucata de lut, iar felul in care ne completam in cuvinte atunci cand vorbeam despre ceva era o confirmare ca erai mai mult decat o simpla iubire.
TU

Au trecut zile, luni, apoi ani dar nu am reusit sa ma hotarasc ce iubesc mai mult la tine. Ador vocea ta, este atat de imatura, de copilaroasa. Sunt topit dupa pielea ta creola, vesnic bronzata. Ma pierd in zambetul tau, cred ca ai cea mai frumoasa dantura pe care am vazut-o vreodata, dar cu adevarat slabiciunea mea au fost ochii.
Ochii aceia imperfecti de perfecti, privirea aceea prabusita dintr-o alta lume, cearcanii taiosi atunci cand esti obosita.
Esti o femeie ce naste pasiune, dorinte, fantasme iar tu esti a naibi de constienta de asta.

Azi este un alt 20.
Altfel decat cele obisnuite.
Dar nu si in sufletul meu. Pentru ca TU esti inca Maitreyi, omuletul tuciuriu, capricios,capos, alaturi de care visam sa ma plimb printre ciresii infloriti in Japomia.
Eu nu stiu sa renunt si nu voi renunta niciodata la visele mele.
Intr-o zi ma voi plimba cu tine de mana prin desertul Egiptului si vom intalni beduini. Asa cum stiu cu siguranta ca vom calatori impreuna pe platourile Tibetului.
Vei avea cafeneaua ta, cu multe flori si vei avea pe pereti tablouri pictate de tine.
Pot pierde tot, dar nu si visele.

La multi ani, micuta ma Maitreyi!

14 comentarii

Din categoria Ana, Ganduri, Realitate

Maitreyi

Pe 9 martie 1907 s-a născut Mircea Eliade, scriitor şi istoric al religiilor. Este unul din favoritii mei de suflet.
Candva m-am jucat si eu cu literele postand un text cu un nume atat de cunoscut: Maitreyi.
Evident ca era vorba de altcineva, dar azi, de ziua lui, aduc un omagiu micutei Maitreyi.

Ratacit printre litere

autor-carte

Inima imi batea cu putere, pulsul o luase razna, m-am oprit brusc tragand aer in piept. Priveam ecranul telefonului si parca imi era teama sa mai citesc inca o data mesajul ei.
Am stiut inca din clipa in care am regasit-o ca pentru mine, pentru noi este prea tarziu.
Poate cu multi ani in urma. Poate…
Acum tot ceea ce simteam  pentru ea nu putea schimba nimic. Nu in lumea asta, nu noi, nu atunci cand este un suflet nevinovat la mijloc.
Tot ceea ce-mi doream era sa fiu langa ea, sa-i fiu cel mai bun prieten pe care-l poate avea cineva, sa-i daruiesc tot ceea ce este mai frumos si bun in mine pentru a nu se mai simti atat de singura.
Pentru NOI era prea tarziu, dar nu si pentru o prietenie curata si sincera.

Te iubesc, Albert.
M-am oprit si nu stiam cum sa reactionez.
Ce simteam?Furie?…

Vezi articolul original 707 cuvinte mai mult

Scrie un comentariu

Din categoria Ana

In gandurile mele

sms-8-martie.jpg

Era in fata mea, ne despartea o masa banala de lectura, iar eu eram pierdut fara de speranta in parul ei roscat. Mi-o imaginasem in zeci de feluri, aveam zeci de scenarii, dar simplitatea si zambetul ei m-a pierdut cu totul.
Ei ii datorez acest blog. Ea m-a indemnat sa ma joc pe hartie cu fantezia mea nebuna. Nu imi pot imagina un 8 martie fara sa ma inclin umil si sa-i spun:
-Multumesc Raluca

Am incercat zilele acestea sa las tastura sa vorbeasca despre cele trei femei dragi din viata mea. O iubire simpla, asa cum sunt si eu, un omagiu adus unor suflete ce le datorez mult.
Dar nu sunt doar ele.

Iti multumesc, Theodora! Pentru clipele cand ma suporti, pentru fiecare sfat primit de la tine, pentru increderea ce o ai in mine. Putini inteleg ce inseamna cu adevarat o prietenie si ce inseamna sa pui in palmele cuiva secretele tale.
Tu ai facut-o, iar asta ma onoreaza mai mult decat as putea spune in cuvinte.
Pe un camp din afara Bucurestiului inca te asteapta acea frezie alba ca zapada. Continuă lectura

11 comentarii

Din categoria Ganduri