Jurnalul unui cautator de fluturi

CAPITOLUL II

Rezumat din Capitolul I – Calatorie in timp

Privirea imi este atrasa de acel copil ce-mi pare cunoscut.
Timid, cu privirea in jos, firav, poate chiar prea slab, pare ratacit de lumea ce-l inconjoara. Putinii tulei , parul lung prins intr -o coama scurta, ma face sa inteleg ca pustiul bate timid la varsta adolescentei .
Ochii .
Ochii lui stralucesc intr-un mod ciudat degajand din interior o putere pe care trupul nu lasa sa se intrevada .
Il privesc cum incearca sa si traga maneca usor peste o pata alba de pe mana si o strafulgerare ma trezeste la realitate.
Aud din nou fosnetul padurii semn ca m-am intors in prezent.
Sunt eu.
Pustiul acela sunt eu.
Dar cum?
Cum am reusit sa ma intorc in timp?
Prea multe intrebari , prea putine raspunsuri .

Capitolul II- Primele iubiri

Extrem de firav, hainele pareau agatate in gluma pe ceea ce parea mai degraba trupul unui copil si nu al unui adolescent. Parul lung dorea sa dea un aer rebel pustiului, dar nu reusea decat sa atraga si mai mult atentia.
Ceea ce soca insa, erau hainele extrem de ciudate pentru mijlocul unei zile caniculare de vara. Manecile lungi si camasa inchisa pana la gat contrasta frapant cu toropeala inabusitoare de afara.
Il priveam cum sta in grupul lui de prieteni incercand sa ignore privirile iritante a celor din jur. Cu o inteligenta evidenta si un simt al umorului subtil reusea sa iasa in evidenta printre ceilalti prieteni ai lui.
Un amestec straniu de frica, emotivitate si timiditate, impreuna cu o sensibilitate placuta, bun simt si stapanire de sine, toate te atrageau intr-un mod ciudat la acest pusti.
Din cand in cand isi tragea discret maneca de la camasa si atunci observai petele albe ce-i acoperau dizgratios mainile.
Se straduia sa le mascheze, dar era aproape imposibil.

M-am apropiat de grup stiind ca este imposibil sa fiu vazut.
– Ce faci Conty? cu cine stai la ziua ta? Vine Audem? intreaba tipul inalt, ce domina grupul prin fizicul lui.
Imi amintesc de el. Bogdan. Cu o inaltime impunatoare, usor iesita din tiparul varstei, Bogdan era unul din putinii prieteni ai mei. El, alaturi de celalalt tip micut, Florin, formau gasca mea de amici.
Defapt termenul de „gasca” este putin fortat, grupul fiind format mai degraba prin prisma vecinatatii locului in care locuiam, fara afinitati de natura conceptionala. De cele mai multe ori iesirile noastre se limitau la o bauta pe afara, sau o petrecere cu prietenii.
Intrebarea pe care mi-o adresa Bogdan era una putin provocatoare.
Audem era o brunetica rroma, colega cu sora mea, extrem de focoasa, la care eu tanjeam pe ascuns.
Lipsit de experienta, extrem de naiv, termenul de iubire este impropriu atunci cand vorbesc de ea, dar faptul ca mi-a acordat o data sau de doua ori atentie, a facut ca in mentalul meu sa creeze iluzia unei legaturi.
In realitate nici macar nu se punea problema de o relatie, pustoaica fiind extrem de versata pentru varsta ei, iar scopurile ei pe latura erotico-sentimentale difereau de felul in care vedeam eu viata.
In timp ce eu o priveam la nivel romantic, incercand sa-i scriu romane de dragoste si poeme cantate la chitara, nivelul ei de asteptare era mai degraba unul strict sexual.
Intre noi nu a fost niciodata, la modul real, ceva serios, dar ramane in amintirea mea ca prima fata pe care am sarutat-o. Defapt pentru a fi in totalitate sincer, m-a sarutat :).

Imi amintesc, mereu amuzat, acel prim sarut care prin inocenta si naivitatea lui mi-a ramas intiparit in memorie ca un tablou iesit din comun.
Privit prin perspectiva generatiilor actuale, cand informatia si internetul au devenit banale, amintiriile mele par rupte dintr-o alta realitate.
Din pacate, sau din fericire, a existat si o epoca romantica a adolescentilor. O epoca in care primii pasi erau facuti prin cunoastere directa si nu prin accesarea internetului.
Eram la o petrecere, am dansat putin impreuna, cateva blues-uri, apoi am mers intr-o camera alaturata. Acolo, in intuneric, parfumul ei, trupul firav lipindu-se de mine, toate ma speriau atat de tare incat, aproape ca tremuram tot.
Extrem de timid, anxios si lipsit de experienta, era pentru prima data cand eram atat de aproape de o fata.
Pierdut total in bezna din camera, am simtit buzele ei apropiindu-se.
Umezeala lor mi-a patruns prin pielea uscata, sanii ei mici imi presau usor pieptul, cand ceva total necunoscut mie incerca sa-mi intre in gura..:)
Nu stiam ce se intampla, m-am speriat si am sarit din pat.
Nu am avut curaj sa o intreb niciodata, dar probabil s-a amuzat teribil pe seama mea.
Acesta a fost primul meu sarut. Sau macar o tentativa..:)

Deci ea era Audem, tipa de care intreba Bogdan.
Evident ca nu se punea problema de „noi” dar ceilalti, hraniti de imaginatia mea credeau altceva.
In ziua aceea implineam 18 ani, majoratul cum ii spuneam noi, iar petrecerea trebuia sa fie una in consecinta.
Ma mutasem cu familia intr-un cartier diferit, eram „baiatul cel nou” al blocului si inca pastram parfumul acela straniu al noului venit.
Din pacate, complexat de petele care deja imi acoperisera palmele si o parte din corp, interactiunea mea cu adolescentii de varsta mea era extrem de greoaie .
La varsta la care adolescentii incearca sa epateze prin fiecare picatura de transpiratie, atunci cand personalitatea noastra inca nu s-a conturat si inca visam sa ajungem pe luna, cand naivitatea este intrecuta doar de dorinta de a fi cel mai bun, cand un simplu cos aparut inaintea unei intalniri poate capata consecinte catastrofale in mintea noastra, eu ma confruntam cu ceva mai mult decat o banala problema de imagine.

Privirile compatimitoare ale celor care ma inconjurau, atitudinea de respingere evidenta a celor care vedeau o boala de piele despre care stiau atat de putin, toate creeau o presiune asupra psihicului meu formidabila.
Sub spectrul serios al unei depresii puternice, al unei caderi care risca sa ma transforme intr-un complexat pentru tot restul vietii, inteligenta formidabila pe care o aveam m-a ajutat sa iau unica decizie buna.
Sa lupt si sa nu renunt.
Sa lupt in fiecare zi, in fiecare ora, in fiecare secunda cu superficialitatea lumii, sa nu accept infrangerea si sa caut pe cei care ma vor accepta asa cum sunt.
Banuiam ca nu va fi usor, stiam ca tentatia de a ma multumi cu putin va deveni coplesitoare, dar constient de calitatile native din punct de vedere intelectual si spiritual am decis sa zbor sus, acolo unde doar vulturii se avanta.
In viata am avut multe caderi, momente in care am dat cu fata de colbul pamantului.
Dureroase.
Dar m-am ridicat si am vrut sa zbor din nou sus. Sus de tot.
Mi-am depasit limitele de atatea ori incat putini au reusit sa inteleaga pe deplin viata mea.

Startul a fost in acea zi de 18 iulie cand am decis sa-mi infrang temerile si sa invit pentru a sta cu mine la petrecerea de ziua mea o pustoaica cu totul si cu totul speciala.
Georgy era o adolescenta superba, mezina blocului in care ma mutasem.
Draguta, rafinata, inocenta datorita varstei, dar suficent de matura pentru a vedea lucrurile dincolo de limita curcubeului.
Desi „curtata” de baietii din bloc, reusise sa pastreze o anumita distanta luand mai degraba aula unei tipe inabordabile.
In asemenea conditii invitatia adresata ei capata aspecte aproape ireale, mai degraba naive decat realiste.

Continuarea in :

CAPITOLUL III

Capitolul III -For you, fara manecute

Ma retrag in camera mea, desfacand pe drum camasa. Observ ca are niste dungulite pe care scrie „For You”, dar din pacate imi dau seama ca este o camasa cu maneci scurte. Stiu ca nu o voi purta niciodata si asta ma intristeaza.
Deschid biletul si ma apuc sa citesc:

Draga Conty

Dupa cum vezi si altii iubesc in zadar, nu numai tu tu. M-ai rugat sa stau cu tine azi. de dragul acestei zile, de dragul caracterului si firii tale, o voi face. Vor fii multe victime si vom capata multi dusmani, dar ce conteaza(…)
O sa fim cei doi infranti care vor triumfa.
Of Conty, tu cu inocenta ta ai sa observi cam greu ce labirintul naibii va fii. eu oricum nu ma tem de urmari si nici de victime nu-mi pasa. Vezi tu ce faci. Tu inca o iubesti pe nasica ta care intr-adevar ti-a pus cel mai frumos nume. Sper sa nu te superi de gluma asta. Conty, sper sa-ti placa acest cadou. Ciind o sa-l porti am sa stiu ca te gandesti la iubire…
Stii ce ma atrage la tine? Faptul ca esti ca un pui zbarlit de frica. Ti-e teama in sufletul tau ca nu te plac fetele [sti tu motivul] Desii sunt extraordinar de pretentioasa cu baietii simt ca m-am atasat grozav de tine. Conti, nu te iubesc, dar imi esti apropiat.
Ai multe trasaturi dorite la un baiat.
Ai si parti rele, sa nu ti-o ei in cap acum(…)
Conti iti doresc tot ceea ce ai tu in suflet sa devina realitate, sa nu te complexezi pentru nimic si sper ca aceasta zi a ta sa fie de neuitat pentru noi doi!

Dumnezeu ii face pe oameni sa fie egali. Nu uita asta!