Desert

7534725790_d2e1c0bdcc_b

Ma intrebam din ce in ce mai serios daca luasem decizia buna venind aici. Soarele taios, salbatic, taia in carne vie, iar praful desertului devenea vizibil deranjant pentru Ana.
De sub tarha beduina se zareau ochii ei fermecatori si o auzeam des, tusind in spatele meu, semn ca astmul ii facea probleme.
Am intors capul, cautandu-i privirea.
Acolo sus, pe cocoasa aceleui dromader, Ana parea in starea ei naturala. Chiar respirand greu, ochii ei straluceau fericiti.
Uneori, cand eram acasa, glumea spunand ca ea s-a nascut in desert si de aceea iubeste atat de mult caldura. Privind-o in acest ocean fierbinte am inteles pe deplin ca nu era departe de adevar.

Ne apropiam de ceea ce parea o oaza.
Ghidul incerca, intr-o engleza destul de buna, sa ne explice cate ceva despre locul spre care ne indreptam. Beduinii, celebrele umbre ale desertului.
De la el am aflat ca in mod traditional beduinii sunt nomanzi, crescatori de camile, nu lucreaza in nici un fel pamantul, stau intr-un loc cateva luni.
Oameni, turme de oi, de capre şi cămile străbat ariditatea deşertului, ducând cu ei corturile din piele de capră.
Ana reusise sa aranjeze cumva, urmand sa luam cina si sa inoptam intr-un cort traditional, sansa noastra de a vedea cum traisc acesti oameni atat de diferiti.

Initial am crezut ca este doar o gluma a ei, doi europeni necunoscuti, printre vulpile oceanului de praf. Apoi am inteles ca ospitalitatea, intr-un loc unde nu exista nici baruri, nici hoteluri este ridicata la nivel de religie.
Ana a profitat de toate astea  obtinand permisiunea unui seic de a petrece cateva zile intr-o oaza unde aveau tabara. Stiam ca sunt renumiti pentru cultura lor, pentru calitatile lor artistice, native, iar sansa de ai cunoaste  in mediul lor era o provocare interesanta.
Intreg zborul pana in Egipt, sufletul meu drag imi vorbise de muzica si poezia lor fascinanta, cautand sa ma convinga ca vor fi cele mai frumoase zile din viata mea.

Am simtit cum ma strange puternic de mana, atragandu-mi atentia sa ma intorc la realitate. Am privit-o, surazand.
O tacanita, ingrozitor de frumoasa, cu pielea parlita de soarele desertului, dar un suflet care parea ca si-a gasit linistea aici, in pustietatea asta, alaturi de niste oameni liberi ca pasarea cerului.
Poate ca acesta era si motivul. Libertatea.
Intotdeauna Ana a iubit libertatea mai mult decat orice altceva pe lumea asta.
Ne-am aplecat si am intrat in cortul unde eram asteptati de conducatorul acestui trib.

Va urma

sursa foto :flickr.com

Reclame

9 comentarii

Din categoria Ana, Fantezie

Te iubesc

391588_roza_yashhik_belyj-cvet_lepestki_1680x1050_www.Gde-Fon.com

Am dormit putin. Framantat de tot ceea ce inseamna ziua de azi, de tot ceea ce as fi putut face mai mult, de tot ceea ce am facut prea putin. Te iubesc asa cum iubesti un vis care sti ca nu va fi niciodata real. Il iubesti pentru ceea ce este, constient ca e doar atat.

Ce destin framantat ne-a marcat pe amandoi. Doi rebeli, neadaptati, in cautarea a ceva ce nu au gasit niciodata, locul lor. Cat de mult am ratacit, pierduti de noi, garboviti de o ploaie marunta, cautand un Graal, care probabil nici nu exista.
Doi nebuni frumosi, prea putin intelesi de cei din jur, priviti ca niste neadaptati aroganti, sfidand cu indrazneala lor de a fi ceea ce vor.

Te iubesc si te-am iubit toata viata mea asa cum iubeste un pacatos viciul. Dependent de el, dar constient ca asta il va face sa arda in Flacarile Gheenei. Ai fost mai mult decat o simpla iubire, de emotii si sentimente.
In tine m-am regasit pe mine.
Acelasi suflet incapatanat, orgolios, o oaie neagra pierduta de turma, de tot. De fiecare data cand te privesc pe tine, cand ma supar pe tine, imi dau seama ca ma privesc pe mine. Un om dificil, dar adorabil.

Te iubesc pentru tot ceea ce esti tu si pentru tot ceea ce nu sunt eu. Pentru fiecare clipa in care m-ai facut sa ma gandesc la tine. Pentru toate visele in care te-ai plimbat goala regretand zorii diminetii. Te iubesc pentru ca alturi de tine m-am regasit pe mine. Omul visator, nebunul care se joaca cu literele, vesel si diferit.
Te iubesc.

La multi ani, sufletul meu geaman.

 

 

7 comentarii

Din categoria Ana, Ganduri, Realitate

Un om

32775408_902675009917215_5882576036838768640_n

Este mintea umană capabilă să perceapă ce este in sufletul unui părinte ce-si vede copilul agonizand? Putem înțelege sentimentul de neputință ce îi străbate fiecare celula?
Probabil ca nu. Desi, multi dintre noi suntem parinti.

Uneori ma pierd in cuvinte. Aici pe blog.
Este modul meu de a vorbi de lucruri pe care firea mea timida nu le poate rosti cu voce tare. Foarte rar vorbesc despre altceva decat despre dragoste si sentimente.
Iar cand o fac, o fac pentru ca rezonez cu acea cauza.

Azi voi vorbi despre o mama ce nu mai are puterea nici sa ceara ajutorul. Uneori viata isi pune piciorul pe grumazul nostru incat nu mai putem nici macar striga.
Am aflat despre tragedia ei pentru ca este colega cu sora mea. Am inteles ca a existat o campanie de ajutor.
Habar am daca oamenii au reusit sa o ajute.
Dar am simtit nevoia ca eu, atat cat pot si stiu,sa incerc sa-mi aduc umilul meu respect pentru puterea ei de a trece prin toate astea.

Nu cer nimanui sa ajute, sa doneze sau sa distribuie aceasta postare. Fac doar ceea ce trebuie sa fac si ceea ce stiu sa fac. Sa las sufletul sa dicteze degetelor ce sa scrie. Atat.
In poza gasiti detaliile pe care le stiu si eu despre acesti oameni.

Azi a fost despre printi si printese.
Cineva mi-a spus ca a vazut mainile unei femei trecute prin viata si pentru ea aceea este cu adevarat o printesa.
Oare cum arata mainile acestei mame dupa atatea lacrimi?
Seara buna.

2 comentarii

Din categoria Ganduri, Realitate

Asuma-ti

waters-3158413_1920
Asuma-ti

Asuma-ti sa crezi in tine. In tot ceea ce nu ai spus nimanui, niciodata. In tot ceea ce ai ingropat acolo, in cel mai intunecat colt al sufletului tau. Aprinde o scanteie, cauta toate acele temeri si asuma-ti sa le imbraci in culoare. Nu-ti fie teama, in ochii tai am citit mai multa putere decat ar putea sa-ti daruiasca cel mai iscusit magician, prin cuvinte.

Asuma-ti sa crezi din nou in oameni. In oameni frumosi, ce nu privesc prin tine, carora le pasa si care nu-si propun sa fie si judecatori si calai. Intotdeauna vor exista si oameni frumosi in jurul tau. Doar ca sunt invizibili atat timp cat nu crezi in ei. Ei prind contur doar atunci cand le dai o sansa.

Asuma-ti sa visezi. Intr-un fel sau altul, fiecare suntem suma viselor noastre. Fara vise, suntem nimic. Oricat am avea, oricat am reusi, atunci and incetam sa visam devenim niste masini fara un tel. Iti mai amintesti de Verona? De triburile de beduini? Iti mai amintesti de festivalul ciresilor infloriti? De cafenea? Inca imi doresc sa dansez cu tine pe luna.
Fi suma viselor tale.

Asuma-ti sa fi diferit. Nu e nimic rau in asta. Esti un om nu un cliseu, o haina purtata care se potriveste oricand, oricui. Asuma-ti sa fi tu insuti. Esti de un milion de ori mai perfect decat daca ai putea copia cel mai frumos om din lume. Asuma-ti sa nu le placi oamenilor care au astepatri de la tine, daca asteptarile lor nu corespund aspiratilor tale.
Nebunii vor stapanii lumea

Asuma-ti sa crezi in frumusete. Nu trebuie sa faci nimic pentru a fi asa. Frumusetea este un dar pe care l-ai primit brut, neprelucrat. Lasa-l asa. Nu ai nevoie de accesori pentru a fi frumos. Doar cei nesiguri si complexati au nevoie de ceva in plus pentru a se simti normali.
Frumusetea inseamna sa fi tu. Gol.

Asuma-ti sa crezi in mine, iubita mea. In privirea mea timida, pierduta spre nicaieri. In tot ceea ce sunt, dar si in tot ceea ce nu sunt. Asuma-ti sa iubesti asa cum nu ai avut curaj sa o faci niciodata. Mai presus de temeri, de logica de lacrimile din sufletul tau.
Asuma-ti sa fi fericita.
Si vei fi.
 

2 comentarii

Din categoria Ana, Ganduri, Realitate

Noi barbatii

businessmen-152572_960_720

O domnita vesela, zambitoare dupa o seara placuta, o revedere cu un prieten mai vechi decat lumea si un barbat. Ultimele momente, clipe in care barbatul devine badaran facandu-i o scena partenerei lui.
Este o scena fictiva, dar care poate fi regasita deseori in viata de zi cu zi.
Barbati care se simt amenintati si care simt nevoia sa-si marcheze teritoriu.
Da, instinctiv, ca niste primate, care privesc partenera ca o propietate, un obiect pe care altcineva doreste sa il subtilizeze.

Noi barbatii..
Aud des aceasta expresie. Barbi lasate pentru a etala masculinitatea. Sala, de trei ori pe saptamana. Tupeu, obligatoriu. Agresivitate. Vulgaritate, pentru a dovedi ca intre tine si un smecheras din periferie nu e mare diferenta. Haine de firma, obligatoriu.
Frumos.
Dar este un lucru pe care nu reusesc sa-l inteleg. Cu atatia barbati, autodescoperiti, in jurul nostru, cum se face ca sunt din ce in ce mai multe femei nefericite?
Sa fie doar toanele lor?
Sa nu inteleaga ele ca badarania, marlania si abuzul sunt doar o forma frumoasa a masculinitatii noastre?
Ca, na, ne aparam teritoriu, iar ele sunt doar niste fiinte care ne apartin?

Oare de ce nu reusesc femeile din ziua de azi,sa inteleaga masculinitatea noastra? Ca noi suntem barbati si nu trebuie sa le acordam atentie ori de cate ori au o toana, ca nu ne priveste pe noi daca sunt fericite sau nu si ca romantismul este doar pentru pusti adolescenti.
Maturitatea inseamna altceva.
Maturitatea inseamna sa fi barbat.

Cineva imi spunea ca eu scriu pentru domnite nefericite ce se pierd in povestile siropoase de pe acest blog.
Poate
Poate ca eu scriu pentru un anumit public.
Da publicul meu considera ca abuzul, indiferenta si nepasarea, fac dintr-un om cu organ sexual masculin, orice, dar nu un barbat.
Indiferent de barba , de tupeu sau atitudine sfidatoare.

Noi barbatii.
Posesori de „scule”, virili, capabili sa ucidem balaurul din camara, desfacand cu mainile goale borcanul de zacusca, dar incapabili sa intelegem de ce femeia de langa noi plange noaptea sub cearceaf.
Sigur ca are pe altul. Altfel cum.
Pana la urma noi ii asiguram un confort financiar, i-am facut doi copii, mergem chiar si in vacanta, prietenii ne invidiaza, de ce toanele astea?
Am vazut azi o stire cu o entitate care pentru a se razbuna pe sotie, a ales sa-i distruga viata profesionala, doar pentru ca ea a ales sa plece.
Ei sunt barbatii.
Oameni care nu reusesc nici sa te faca fericit, dar nici nu accepta sa te lase liber.
Razbunatori, violenti (viloenta nu este doar fizica), creditati de societate ca maturi responsabili.

Da, este o generalizare. Evident ca sunt tipi care reusesc sa aiva grija de partenera lor cu toata dragostea si atentia pe care o merita o femeie.
Dar ei nu sunt barbati. Ei sunt doar oameni normali.

30 comentarii

Din categoria Ganduri, Realitate