Vrajă

82801757_10221296560022315_4623254083342434304_o

Dansa nebună în piața aceea sărăcăcioasă de la pereferia Havanei. Chipul ars de soare a celor doi cubanezi trubaduri contrasta puternic cu cenușiul părului ei, rochia scurtă, și ghetuțele cu mesaje sexi. Două lumi diferite unite de sunetul muzicii.
Lipită de piciorul mamei sale, o fetiță de 6-7 ani privea sedusă spectacolul poznaș al zănaticii de lângă mine.

Zâmbind, unduindu-și șoldurile provocator s-a apropiat și m-a luat ușor de mână. Nu am fost niciodată un bun dansator, dar în preajma ei, cuprins de vraja a tot ce înseamnă aburul pasiunii, am învățat să nu spun niciodată nu și să învăț să mă bucur chiar și de lucrurile pe care le fac mai stângaci.

Părea ireal. Dansul, oamenii care se opriseră să ne privească, soarele ce-i mângâia ochii de un verde perfect, tărâmul acela străin pe care pașisem pentru prima dată și unde ne simțeam atât de bine.
Nonconformiști, pe alocuri imaturi, păstrând vie nebunia aceea primară pe care orice relație o are, povestea noastră a fost întotdeauna una atipică și pentru că nu am renunțat niciodată la sîmburele de vrajă care ne-a ajutat să ne descoperim.

O priveam cum își mișcă capul în ritmul chitarelor, râzând zgomotos. Dumnezeule cât de frumoasă era! Nătâng, încercam să-mi sincronizez pașii cu ai ei, dar nu reușeam deloc, făcând și mai amuzant gestul nostru.
Acolo, la mii de kilometri de normalitate, tot ceea ce conta era zâmbetul ei și frântura aceea de clipă fericită.

Nu există relație perfectă pentru că nu există iubire perfectă. Avem zile bune și zile proaste. Ceea ce face diferența este felul în care ne raportăm la uzura firească oricărei relații. Dacă o privești ca o normalitate sau…
ca pe un gol pe care trebuie să-l umpli rapid cu ceva până nu surpă totul în jurul tău.
Normalitatea într-un cuplu este otrava ce rămâne după ce a dispărut orice urmă de vrajă.

Dansa.
Întregul univers dansa în jurul ei.

sursa foto: Pixabay

6 comentarii

Din categoria Fără categorie

Despre prietenie, cu dragoste

Ai avut vreodată senzația că te ști cu cineva de-o viață deși abia l-ai cunoscut cu câteva minute înainte? Că nu trebuie să-ți cauți cuvintele atunci când vorbești și totul vine simplu, firesc, de cele mai multe ori completându-vă unul pe celălalt?
A existat cineva în viața ta care să-ți spună : – sună-mă la orice oră din zi și din noapte, nu mă deranjezi niciodată?

Despre prietenia adevărată s-a vorbit mult.
Idealist până la ultima picătură de sânge nu am să înghit niciodată mizeriile motivaționale care doresc să ne transforme pe toți în niște vampiri narcisiști care se hrănesc cu virusul iubirii de sine dusă la extrem. Suntem cu toții parte dintr-un mecanism complex în care fiecare rotiță are importanța sa.

Singurătatea nu are nimic nobil în ea. Un om care nu are pe cineva în viața lui pe care să-l poată suna în miez de noapte pentru orice nerozie, este un om îngrozitor de trist.
Iubește-te pe tine doar atât cât să te descoperi, să te înțelegi, în rest dăruiește iubire celor din jurul tău pentru că e unicul mod prin care vei fi complet.

Ce-am fi fără prieteni? Fără amintiri ? Fără momentele în care ne-am rătăcit si cineva a fost acolo pentru noi?
Ce-am fi fără clipele când am râs cu lacrimi alături de cineva drag sau de timpul pierdut pentru a filozofa pe teme existențiale?
Da, poți trăi doar clipa, așa cum spun mulți, dar fără trecut, fără amintiri, fără prieteni de suflet, ești doar o umbră fără sens.

Aristotel vorbea de trei feluri de prietenie:
-Prietenia de necesitate, cea de plăcere și cea „perfectă”, a oamenilor care îsi doresc unul altuia binele.
Dintre toate doar ultima își merită numele și rezistă.
Tu ce fel de prieteni ai în viața ta?

Despre prietenie cu dragoste.

9 comentarii

Din categoria Fără categorie

Nu pot trăi fără tine

82159169_2628752713846096_769091916724699136_o

Cu privirea rătăcită, obosit, după ani buni de relatie, șoptește stins, implorând iubirea ce a apus demult.
-Te iubesc, nu pot trăi fără tine!
Cuvintele vin usor, natural, întruchiparea unei sincerități dezarmante.

Două lumi diferite, legate de cuvinte asemănătoare.
„Vreau să trăiesc lângă tine” vs „nu pot trăi fără tine”.
Par identice, dar nuanța aceea invizibilă schimbă totul.
A dori să trăiești înseamnă nebunie, pasiune, vise. A rămâne pentru că nu poți trăi fără, este doar disperare, teamă, un cult al posesivității care nu aduce nimic bun.

Nu cred în relatiile în care cei doi nu pot trăi unul fară celalalt. Nici în cele în care unul dintre parteneri este dependent. Sunt închisori ce inevitabil vor sufoca.
Iubirea trebuie să însemne aripi nu lanțuri.
Da, alături de omul potrivit te simți mai puternic ca niciodată, dar lipsa lui nu trebuie să însemne neputință.

Ador oamenii care au pasiuni. Cei care nu se agață disperați de un singur lucru în viață.
Indiferent dacă transformi cariera, relația, poate chiar și copiii în singurul soare ce straluceste in universul tau, inevitabil întunericul te va cuprinde. Pe tine si pe cei din jurul tău.
„Nu pot trăi fără tine” devine consecința firească a dependenței de ceva sau cineva.

Alege să trăiești alături de un om care nu te ridică pe un piedestal, căruia nu-i este frică să trăiască singur si în a cărui viață prezența ta aduce culoare, dar nu este totul.
Dacă cineva îți spune că nu poate trăi fară tine, fugi.
Iubirea lui te va ucide.

14 comentarii

Din categoria dragoste, Ganduri, Realitate

Sărbători fericite!

Am început să scriu ca un mod facil de a-mi exterioriza sentimentele. Îmbrăcat în haina prăfuită a timiditații, introvertit până la ultima picătură de sânge, literele au devenit șevaletul sufletului meu.
Prizonier al unei iubiri imposibile, copleșit de probleme, am căutat în foaia albă din fața mea Gralul magic al eliberării
Aveam nevoie de unicorni si zâmbetul stingher al viselor pentru a nu mă prăbuși.

Nu mi-am imaginat vreodată că aș avea talent. Uneori recitesc textele și mă înfurie  erorile pe care le fac. Modul romantic în care pun in pagină gândurile mele este catalogat ca siropos de cei mai mulți dintre cei care le parcurg. Masculinitatea se măsoară în orele la sală și/sau limbajul agresiv vulgar, nu prin tandrețe și epitete.
Rătăcit printre litere rămâne un gnom pierdut intr-o lume străină.
Aș putea scrie și altfel. Cliseistic, adaptat la realitatea superficialului în care trăim.
Dar nu aș mai fi eu.

A fost un an greu pentru mine. Când credeam că nimic nu mă mai poate atinge, m-am prăbușit doborât de un upercut surprinzător venit de nicăieri. Această pagină, oamenii care s-au regăsit in poveștile mele, puținii prieteni care mi-au fost alături (cât de mult contează si un simplu: cum te mai simți) toate astea mi-au dat puterea să rezist.
Vă mulțumesc tuturor și…

Sărbători fericite!

26 comentarii

Din categoria Ganduri, Realitate

Libertate

 

Dacă iubesc cu adevărat ceva la păsări este libertatea pe care noi am pierdut-o. Dependenți de saloane pentru ultima coafură în trend, de haine sofisticate și tehnologie, am devenit niște narcisiști preocupați doar de propria imagine. Am construit mașini din ce în ce mai performante, dar ne-am pierdut capacitatea de a zbura cu adevărat.
Obsedați de ideea de a ne îmbunătății frumusețea, într-o perpetuă competiție cu cei din jur, am încetat să ne bucurăm de simplitatea pe care celelalte vietăți din jurul nostru o au și frumusețea inegalabilă pe care ți-o dă naturalețea.

Fotografiile sunt făcute în Delta Dunării

12 comentarii

Din categoria Realitate