Amintiri ratacite

amintirile-o-enigma-a-creierului-uman

In bezna noptii, conturati de lumanarile palpaind, oamenii pareau doar niste naluci cu chipuri stranii miscandu-se greoi spre casele lor. Un suvoi nesfarsit de umbre ce se distingeau cu greu in intuneric, purtand cu ei o flacara ce le lumina sufletul.
In aceasta coloana tacuta, ce marsaluia incet spre blocurile gri, graba mea incercand sa razbatat in sens invers parea cumva stranie. O imagine abstracta, accentuata de lumanarea stinsa din mana mea, inotand intr-un ocean de flacari fara a avea nici cea mai mica intentie de a cere ajutorul cuiva pentru a o aprinde.
Ajuns in fata bisericii, inghiontit de multimea grabita, cautand o bresa in acest zid uman, pentru o secunda m-am gandit sa renunt si sa ma intorc acasa.
Intarziasem mult prea mult, era de-a dreptul irational sa cred ca ma mai asteapta.
M-am hotarat ca totusi sa aprind o lumanare si sa merg sa ma rog cateva minute in biserica.

Pe o poarta cu o latime de putin peste un metru, sute de oameni incercau sa iasa si sa intre in acelasi timp. Un haos greu de descris in cuvinte
Impins din toate partile, dus de val ca o frunza pierduta pe un rau de munte saltaret, brusc, ca un flash, i-am zarit chipul.
Obosita, deranjata de toata zarva din jurul ei, cu ochii superbi, caprui, ireali de frumosi , Ana ma cauta cu privirea sperand sa ma gaseasca.
Un amestec omogen de speranta, dorinta, epuizare si tristete.
Ana nu este doar o femeie frumoasa. Ea avea ceva magic, o atractie pe care nu am mai regasit-o la nici o femeie. Are acel ceva care face diferenta intre o femeie frumoasa si una superba. Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria Fără categorie

Despre oameni colorati.

18600682_10212813881040642_146237123_n
Candva, cineva m-a intrebat de ce spun despre o persoana care-mi este extrem de draga ca este “tacanita”.
Ai fost vreodata indragostit de o persoana “tacanita” ?
Nimic nu este mai frumos decat o persoana cu fluturasi pe suflet.
Imi plac oamenii tacaniti.
Ii prefer celor normali.
Imi plac atat de tare oamenii carora nu le pasa de ce spun ceilalti. Eu cred ca libertatea este cel mai frumos dar pe care Dumnezeu l-a dat omului. Libertatea de a fi tu insati.
Am o colega ce se vopsea in toate culorile curcubeului in cap. Habar am ce fel de om era, dar ideea ca avea curajul sa-si vopseasca parul vernil si turcuaz si sa se poarte asa cum simte ea, mi se parea incantator pentru un copil.
Pentru mine ea era o tacanita.
Am intalnit, pe de alta parte si un om care la 20 de ani era surprins ca la 40 de ani mai poti sa te imbraci cum iti place, ca mai poti merge cu rolele sau face cele mai neobisnuite tampenii.
Ma uitam la el si mi se parea atat de trist pentru el ca avea 20 de ani si era atat de batran emotional. Dumnezeule, omul acela la 40 de ani va fi terminat psihic.
Cunosc un cuplu, extrem de apropiat, cu doi copii, fara a avea o situatie materiala exceptionala, care se plimba ca nebunii tot timpul. Prin tara, prin Europa.
Colinda mult.
Am fost cu ei si credeti-ma ca se distreaza mai tare decat cei de 18 ani.
Eu cred ca sunt tacaniti.
Imi plac oamenii tacaniti.
Imi place sa vad o femeie de peste 35 de ani cum iese cu blugi rupti pe strada, ca inca se imbraca provocator si ca are grija de trupul ei sa arate provocator.
Ma amuza atat de tare cand aud :
-uite-o si pe aia, femeie maritata, cu copil acasa cum arata :))
Atata frustrare in aceste cuvinte.
E normal? Poate ca nu.
“Pe vremea noastra”, femeile erau “altfel” …..
Stiu, stiu, asa este, dar prefer oricand o fata care ma face sa rad decat una care-mi face o ciorba buna. Ciorba pot sa invat si eu sa fac, dar o tipa care sa fie plina de culoare nu gasesti pe toate drumurile.
Cand eram adolescent si existau atat de multe petreceri, am cunoscut o tipa. Slabuta, firava, nu iesea in evidenta asa cum fac fetele din ziua de azi, printr-un erotism puternic.
Bre, dar avea fetita aceea in ea o finete a umorului, un sarcasm propriu si o ironie desavarsita, astfel incat daca stateai langa ea, aveai toate sansele sa te indragostesti de ea iremediabil.
Din pacate nu am fost atat de istet incat sa o seduc :)))
Ma plictisesc oameni care traiesc viata dupa un tipar prestabilit.
Au vazut in jurul lor niste clisee si pe acelea le traiesc.
Oamenii ce au ca poza de profil familia, obligatoriu cu “puradelul” in mijloc.
Imi plac oamenii ce au ca poza de profil fluturi. Sau papadii. Oamenii ce cred ca varsta este doar o chestiune subiectiva. Imi plac oamenii care rad mult.
Oamenii care atunci cand critica o fac cu o ironie fina, seducatoare.
Stiti tipele acelea care aveau un lantisor la glezna? Dumnezeule, intotdeauna m-au fascinat.
Poate unde era legenda, atunci cand erau eu copil, ca sunt lesbiene :)))
Imi amintesc reactia mirata a unui interlocutor cand am spus despre o persoana pe care-o iubesc ca este tacanita.
Credea ca o jignesc.
Defapt eu iubesc oamenii tacaniti si tare rau ma plictisesc oameni previzibili, oamenii ce cauta normalitatea cu orice pret.
Daca spun cuiva ca este tacanit, defapt eu ii spun ca-l iubesc si ca mi se pare special.
Fi tacanit !
foto credit: Elena Vlad (internet)

5 comentarii

Din categoria Fără categorie

Another ordinary morning

18446644_10212767635684537_2241609586857905699_n

Era prima duminica libera dupa foarte mult timp.
Caldura patului si rasuflarea ei calda ce-mi mangaia usor gatul, amandoua erau atat de imbietoare pentru o dimineata prelungita.
M-am intors usor pe-o parte privind-o tandru cum doarme.
Era atat de frumoasa.
Parul colorat, tuns scurt, complet ravasit peste noapte, ochii superbi clipind haotic, probabil in urma unui vis, gropita ei seducatoare din barbie, toate conturau chipul unei zane minunate, ce-mi lumina fiecare clipa din viata.
Se citea foarte multa oboseala pe fata ei. Ghemuita langa mine, cu un umar dezgolit ce lasa sa se vada pielea ei fina, Ana dormea atat de atanc, atat de frumos, incat am realizat ca ea avea mai multa nevoie de odihna ca mine.
Era weekend, nu aveam nici un plan, probabil ca o sa lenevim in pat, poate o sa vedem un film vechi (adoram sa privim filme vechi, pe care le comentam critic, dar totusi admirativ fata de noul cinema de acum), poate ca o sa iesim sa ne plimbam putin prin parc, tinandu-ne de mana, profitand de faptul ca Ilinca era o saptamana plecata in tabara. Continuă lectura

4 comentarii

Din categoria Fără categorie

Domnita draga, dansezi?

18447435_1427356743983793_5719424228835532663_n

Mirosi a cires.
A flori de cires intr-o dimineata calda de mai. Simt parfumul tau cum imi gadila narile. Este atat de puternic.
Intind mana si iti ating parul ce arde sub mangaierea soarelui.

Privit de aici, are culoarea rasaritului.
Sau a apusului. Cine stie..
Imi aminteste de imbratisarea cercului de foc cu marea. Rosul acela aprins ce se naste din oglinda apei. Imi plimb usor mana prin el, jucandu-ma cu o suvita ce-ti mangaie ochii.
Zambesti. Perfect.
O mangaiere blanda a inimi mele.
Iti ating mana usor si fiecare particica din mine tresare de placere
Iti sarut usor degetele si te intreb :
Domnita draga, dansezi?
Ma privesti.

Continuă lectura

6 comentarii

Din categoria Fără categorie

Puzzle

14184344_10210271723168284_7355865798445439273_n

Privesc suvitele rebele ce-ti mangaie fruntea.
Ca intr-o pictura abstracta, liniile pornesc si se opresc aparent fara logica. Un joc placut de culoare, forma si personalitate. Un cires ale carui ramuri țâșnesc insetate spre soare. Iubesc atat de mult felul in care-ti sta parul acum. Nonconformist, dincolo de tipare, exact ca si tine. Te reprezinta atat de bine. Fiecare fir de par pare ca are povestea lui, sensul lui unic spre desavarsire.
Sunt lucruri care spun multe despre o femeie.
Chipul, zambetul, parul, ochii. La tine toate spun acelasi lucru: esti altfel decat toate femeile ce le-am intalnit pana acum.. Continuă lectura

5 comentarii

Din categoria Fără categorie

Tăcere

outin

Sunt momente cand ma simt gol.
Cand simt cum cuvintele pe care le desenez nu reusesc sa imbrace in totalitate forma visurilor mele.
Uneori pot scrie despre orice.
Inchid ochii si mangai tastele lasand ca ceva din mine sa dicteze directia in care degetele sa apese. Rezultatul este un dans al literelor, al imaginatiei si al viselor care are un ritm placut.
Dar nu intotdeauna pot sa o fac.
Privesc fix monitorul din fata mea incercand sa-ti spun ceea ce insemni tu pentru mine. Dar degetele continua sa ramana nemiscate de minute bune.
Si nu pentru ca nu as avea ce sa scriu, dar sunt atat de multe ganduri care alearga besmetice in capul meu, atatea amintiri cu tine razand in mintea mea, sunt buzele tale perfecte, ochii tai mari si calzi, vocea ta care imi gadila atat de placut timpanele si toate astea ma fac sa simt ca orice as scrie este ridicol si nesemnificativ.
Au trecut atatea vieti peste noi doi, cine le mai stie, atatea primaveri si atatea toamne aramii si cu toatea astea te cunosc de atat de putin timp.
Am uitat cand mi-ai spus si ti-am spus primul te iubesc, sunt multe vieti de atunci, pe multe le-am uitat amandoi, dar nu-l pot uita pe cel pe care mi l-ai spus aseara, inainte sa te culci: Te iubi-dubi. Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria Fără categorie

Povestea broscutei testoase.

652x450_134756-vrei-o-broscuta-testoasa-iata-3-specii-care-raman-mereu-micute

A fost o data ca niciodata, ca de nu ar fi nu s-ar mai povesti.

Candva, in vremurile de demult, traia o broscuta testoasa cu o carapace rosie ca focul, extrem de vesela, plina de viata si care iubea sa se plimbe prin colbul drumului, pasind usor pe fiecare pietricica pe care o intalnea.

Intr-o zi, scaldandu-se in razele generoase ale soarelui, micuta testoasa pleca spre albia raului, pentru a domoli din zapuseala agasanta.
Era atat de cald.
Si cum mergea ea cu pasi mici, pierduti, prin praful gros al drumului, din spatele ei auzi un zgomot. Imediat se opri si intra prevazatoare in carapacea ei de teama ca zgomotul sa nu vina de la un pericol ce-ar putea sa-i faca rau.
Niste mustati aspre ii trecura prin dreptul carapacei, dar nimic periculos.

Dupa un timp, usor, usor, de sub carapacea rosie, un botic mic isi facu temator aparitia.
Privi in stanga, privi in dreapta si observa la un metru de ea un catelus mic, un pui de cateva luni, zdrentuit cu o blanita inchisa la culoare, dar plina de pete asimetrice ce-i dateau o tenta stranie.

Imediat ce-o zari ca a iesit de sub carapace, blanosul se apropie usor de ea, pentru a nu o speria si in semn de prietenie ii trase o limba aspra pe carapacea ei colorata.
De data aceasta broscuta nu se mai sperie si simti saliva lui cum ii trecu usor peste cap.
Se apropie de el, trecu lipindu-se de labuta lui blanoasa, si-si relua drumul spre albia raului. Blanita patata sari bucuros, jucandu-se in jurul broscutei rosi, urmarind-o dornic de joaca. Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria Fără categorie

Despre speranta pe timp de ploaie

18192645_10212627237334666_7208162582053743070_o

Uneori ploua peste sufletele noastre si picaturi atat de reci se preling peste fragmente din viata noastra.
Suntem uzi, pierduti sufleteste, totul este diferit de cum ne asteptam noi sa fie si tremuram incapabil sa mai vedem dincolo de ziua de maine.
Este greu, aproape imposibil sa mai simti atunci cand esti ud pana la piele, cand nu mai exista nici o portiune din sufletul tau uscat, ce inseamna caldura, cat de placute sunt razele soarelui.
Am trecut in viata si prin astfel de momente.
Dupa o relatie extrem, extrem de lunga, dar atat de toxica incat fiecare milimetru din mine era atins de otrava ei, eram ud pana in adancul sufletului meu, speriat si incapabil sa-mi mai imaginez ca viata poate avea si altfel de nuante.
Ceea ce este cel mai ucigator la relatiile toxice care se perpetua pe mai multi ani, este tocmai obisnuita si toleranta la otrava.
Dupa un timp, dupa ce ai trecut peste faza de furie si exasperare, ajungi ca sufletul tau sa tolereze otrava intr-un mod in care un om normal nu ar putea sa-l inteleaga. Defapt nici tu nu-l mai intelegi, dar nu-ti mai pasa. Si ajungi sa bei zi de zi cate o picatura din otrava aceea, sa traiesti cu ea si sa gasesti intotdeauna justificari pentru care o faci.
Intotdeauna le vei gasi.
Trist este ca printr-un proces psihologic ironic, cu cat omul este mai bun sufleteste, cu cat este mai altruist si mai empatic cu atat va accepta o doza de otrava mai mare.
Este extrem de complicat si nici nu sunt foarte sigur ca as sti sa explic cum se ajunge la acest paradox. Continuă lectura

6 comentarii

Din categoria Fără categorie

Sânge

17883704_1925844920964612_8589727606405284034_n

 

Grabit, m-am agatat de coltul inimii tale.
Pielea s-a desprins usor si din crapatura creata a inceput sa curga un lichid albastru precum cerneala veche din copilaria mea.
Sangeram abundent, dar priveam fascinat cum picaturile se transformau in litere.
Am pus repede o coala de hartie sa nu patez covorul alb, iar literele au prins viata, valsand nebune pe foaia imaculata.
Am ridicat privirea si ti-am vazut ochii. Aveau in ei vopseaua unei acuarele si am inteles ca in timp mi-ai pictat sufletul cu nuantele tale atat de diferite.
Niciodata nu am inteles daca chipul tau este real sau doar o clipa de ratacire frumoasa a unui pictor nevazut, pentru ca nimic din frumusetea ta nu pare umana, miliarde de culori amestecandu-se intr-un joc necunoscut mie, creand conturul unor ochi minunati , poate caprui, poate doar sclipire, unui par, poate rosu, poate foc si a unor buze poate speranta, poate amagire.
M-am aplecat, am sarutat fiecare litera ce dansa pe coala alba, punand in sarutul meu toata dragostea ce ti-o port.
In fiecare litera pe care o scriu sunt milioane de nuante, de amestecuri de culoare, suvoaie subtiri din acuarela ce s-a prelins din tine.
In fiecare litera scrisa de mine ai sa regasesti privirea ta, zambetul tau, sperantele si visele tale. Dar cel mai mult ai sa regasesti desenele tale.
Grabit, m-am agatat de coltul inimii tale. Si in loc de rana, pielea mea alba s-a transformat in ametist, sau poate bordo. Nu, nu, cred ca era mai degraba turcuoaz, sau poate magenta?
Dar mai conteaza oare?
Pielea mea a incetat sa fie doar o intindere neuniforma de pete albe si a devenit o panza unde iubirea ta a colorat fiecare milimetru din mine.
Imi place sa inchid ochii si sa ma transform intr-o penita colorata incercand sa invat sa dansez cu literele. Poate si pentru ca niciodata nu am stiut sa dansez.
Dar pana acum nu mi-a reusit niciodata. Pana nu m-am agatat de inima ta, scrijelindu-mi usor pielea si lasand acuarela ce salajuieste in sufletul tau sa se imbine cu picaturile de litere ce curgeau din rana, parca nimic nu avea frumusetea de acum.
Fara tine randurile mele ar fi cenusii, ar fi fraze banale, urme a unei tastaturi mult prea uzate. Tu respiri acum prin fiecare litera scrisa de mine, fiecare fir din parul tau rosu este o penita care scrie despre speranta, despre vise, despre iubire.
Daca oamenii ar traii in functie de frumusetea zambetului lor, tu ai fi nemuritoare.
Grabit, m-am agatat de coltul inimii tale.
Si de atunci fac asta zi de zi.

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

Fluturi

17991263_10212526997708738_5326923562140121610_n

 

Ploaia dansa zambind printre mugurii proaspeti de ciresi.
Fiecare picatura de apa aducea cu ea tone de culoare, oglindind zambetul fericit al micutelor crengute proaspat crescute.
Frunzele, de un verde crud, dansau ude pana la piele, scuturandu-se nebunatice de picaturile ce se prelingeau pe nervurile pronuntate.
Sunetul ploii, zgomotul scos de frunzele ce se scuturau fericite, doua pasarele ce discutau despre primavara, toate astea facea ca o melodie, ca un requiem de Mozart, sa gadile urechile fine ale naturii. Purtand pe aripi zeci de picaturi colorate, o duzina de fluturi se harjoneau in ploaie, rostogolindu-se nebun in aer.
O pictura superba la care priveam fascinat, indragostit iremediabil de fluturii colorati dansatori inimitabili, ce debordau de o energie infinita. Zambetul lor ma cucerise ca pe un copil indragostit de o buburuza.
Am incercat sa intind mana prin ploaie sa-i ating, sa-i mangai usor pe aripile rosii, dar mi-a fost imposibil.
Si atunci am inteles.
Fluturii nu erau reali. Erau fluturi ce danseaza in sufletul meu nascuti din iubirea ta. O iubire nascuta cu mii de ani in urma, dar inca atat de proaspata.
Fiecare secunda cu tine a fost un dans frumos, unul ireal, o poveste scrisa de un inger indragostit mult prea tare de oameni si care a colorat prin sarutul tau pe obraz adevaratul chip al iubirii. Un desen pe care prea multi dintre noi l-au uitat.
Am inchis ochii si i-am numarat.
Sunt 23 de fluturi, iubit-o!
Fiecare dintre ei este unic, fiecare culoare este irepetabila, pana si picaturile de ploaie sunt lacrimile noastre.
Uneori de fericire, alteori de suparare.
Totul este o muzica, un dans, o poveste nescrisa ce nu poate fi reala, dar nici o fantezie.
Un roi de fluturi intre doua lumi, intre realitate si imaginar, intre atingeri pline de dorinte imbracate in litere si fantasma pura a realitatii.
Candva, imbatati de fericire, te lipisei la pieptul meu si dansam pierduti pe praful arid al lunii. Tu, imbracata in rochia aceea de smarald, desculta, cu parul rebel, ma tineai de mana si priveam cat de mic si strain ne era pamantul rece si insensibil. Atunci am inceput sa plutim alaturi de primul fluture.
Apoi inca unul si inca unul.
Azi sunt 23 de fluturi colorati ce-mi bantuie sufletul. Si cred ca nu am vazut nici macar jumatate.
Ce este realitatea?
Un termen abstract pe care noi l-am inteles in felul nostru. O poveste scrisa cu cerneala invizibila, litere vazute doar de noi doi, vis si realitate intrepatrunse intr-o imbratisare plina de pasiune si nebunie.
Uneori ma intreb daca esti reala.
Poate avea un simplu muritor ochii atat de frumosi ca ai tai? Poate o femeie sa ingenucheze orice barbat doar cu un suras? Gustul buzelor tale poate fi real cand doar fluturii pastreaza briza primaverii asa cum o face respiratia ta?
Ce este real in tot ceea ce suntem noi iubit-o?
Fiecare dimineata in care ne trezim imbratisati? Fiecare, noapte buna, pe care mi-l soptesti la ureche? Visele noastre? Sperantele ? uneori supararile?
Ce este real?
Cei 23 de fluturi sunt reali. Ei sunt in noi si danseaza tinandu-se de aripi timid.
Totul este vis, totul este realitate.
Tu esti un fluture, eu sunt o parte din roua ce-ti saruta aripile.
Toti ne privesc dar nimeni nu ne stie.
Te iubesc, asa cum iubesc fluturii sa zboare.
Te iubesc pentru ca…….de aia.
La multi ani!

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie