Tu esti cea mai frumoasa femeie din lume

23897963_10214539796227443_1554083644_n

“Tu esti cea mai frumoasa femeie din lume”

Privesc coala alba, punctul ce licare intermitent, incercand sa dau viata unui cliseu uzat, sa transform aceste cuvinte atat de banale intr-o mangaiere sincera.
Nu cred in femei urate, am spus-o intotdeauna, cred ca daca sti sa privesti acolo unde trebuie, fiecare femeie are o frumusete rapitoare.
Si totusi….
Tu esti cea mai frumoasa femeie din lume.

Tu esti cea mai frumoasa femeie din lume pentru ca in ochii tai rasaritul se vede altfel. Pentru ca indiferent ce te apasa, intotdeauna gasesti puterea sa zambesti.
Te-am privit fericita, nervoasa, dezamagita, cu ochii in lacrimi.
Cu totii avem momente cand nori grei intuneca fiecare coltisor din sufletul nostru.
Dar ce spun eu, la tine, nori…
Au fost atatea furtuni in sufletul tau incat doar tu sti cum mai esti in picioare.
Dar de fiecare data ai ridicat capul, ti-ai sters nasul si ai zambit.
Ai zambit asa cum zambeste cea mai frumoasa femeie din lume.
Rapitor, seducator, ucicandu-mi orice urma de rezistenta.

Imi amintesc cand te-am cunoscut acum 27 de ani…
Arsa de soare, extrem de slabuta, cu un ras copilaresc molipsitor. Cu aerul tau de adolescenta rebela, cu nasul pe sus, inabordabila, caruia trebuie sa-i construiesti o statuie pentru a o cuceri. Ma ignorai (sau cel putin asa lasai sa se vada) iar eu ca un adolescent prostut visam ca voi dansa cu tine in ploaie.
Eram cu un etaj mai jos, te priveam printre balustrada scarilor si jur ca in momentul acela am simtit ca esti cea mai frumoasa femeie din lume.
Si asa ai ramas pana azi.

Nu am intalnit niciodata o persoana atat de incapatanata ca tine.
Dumnezeule, mai degraba convingi un munte sa faca un pas inapoi decat sa te conving pe tine atunci cand ne certam. Crezi in tine, in convingerile tale si nu esti dispusa sa le diluezi cu nimic.
Am vazut chipul tau incruntat, am simtit pe propria piele replicile tale taioase, nu m-ai menajat deloc atunci cand a fost cazul.
Dar…
Cred ca tocmai aceasta putere de a lupta pentru lucrurile in care crezi, increderea ce o ai in deciziile tale, te face cea mai frumoasa femeie din lume.

Tu esti cea mai frumoasa femeie din lume pentru ca esti o mama desavarsita, iar in ochii mei unicitatea si frumusetea unei femei vine din sacrificiul neconditionat, daruirea pe care o pune atunci cand noi, cei mai multi dintre barbati, avem alte prioritati.
Te admir de atata timp si continui sa ma surprinzi.
Faci cele mai frumoase felicitari de Craciun din lume, intotdeauna inventezi ceva, cumva, pentru a trasforma o tema banala a piciului intr-o opera de arta. Ma amuza cand te necajeste rautatea unor persoane frustrate ce te tachineaza referitor la teme, dar eu, cel care te cunosc atat de bine stiu cat de mult suflet pui, stiu cum vii acasa prabusita de oboseala, dar gasesti inca resurse de a fi langa sufletul tau.
Iar in ochii mei asta te face cea mai frumoasa femeie din lume….

Stiu ca nu-ti place sa vorbesc despre felul in care pictezi.
Dar o faci adorabil.
Un dans al culorii, al ideilor si al visarii. Tu nu desenezi portrete, tu desenezi vise.
Putini stiu (defapt cred ca sunt singurul) ce a vazut cat talent ai in fotografie.
Felul in care te joci cu lumina, cu liniile…
Exista o latura a ta pe care putini o cunosc, in care excelezi, dar pe care tu nu vrei sa o dezvalui. Am vazut-o si m-am indragostit de ea. De tine.
Pentru ca esti cea mai frumoasa femeie din lume.

Niciodata nu m-am saturat sa-ti privesc pielea creola, cu o testura asa cum nu am vazut la nici o alta femeie.
Esti atat de frumoasa si tu sti asta.
Se simte in privirea ta, in increderea ce o ai atunci cand te lasi privita.
Iti amintesti cum iti placea sa te joci cu mine? Sa ma provoci stiind ca trupul tau, felul in care te joci cu imaginatia mea este coplesitoare.
Si chiar daca au trecut anii, lucrurile nu s-au schimbat.
Seducatoare, un erotism adolescentin, multa nebunie, toate astea fac ca pentru mine sa fi cea mai frumoasa femeie din lume.

As putea scrie pagini intregi.
Despre alunitele tale de pe gat, despre felul in care te implici pentru a ajuta, pot scrie pagini intregi despre sanii tai superbi, despre ochii tai fantastici, dar si despre visele tale, despre felul in care te manifesti la meciurile de handbal.
As putea scrie la nesfarsit, dar imi este teama ca nu am puterea sa te descriu atat de bine incat sa explic afirmatia mea ca esti cea mai frumoasa femeie din lume.

Privesc punctul ce licare pe coala alba.
Scriu o fraza apoi sterg.
Mi se pare prea banala, lipsita de stralucirea pe care tu o meriti.
Poate ca privite de un strain aceste randuri par doar clisee siropoase.
Dar cred ca orice femeie are nevoie sa simta de la barbatul ce o iubeste ca este cea mai frumoasa femeie din lume.
Iar tu chiar esti.

Foto: sursa facebook.

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Fără categorie

30.

cuvinte1-d-750-375

O bucata de vis, o farama de realitate, zambet amestecat cu incredere, dorinta, neputinta, mangaieri ascunse, nebunie, frustrare, lacrimi, speranta si iubire.

Redescoperire, trecut, amintiri, inocenta, prezent, mesaje, cuvinte care mangaie, cuvinte care dor, dorinta, secunde furate, selfie, vise interzise, erotism, viitor, teama, speranta, renuntare.

Credinta, familie, dogme, libertate, zbor spre cer, sampon de argan, culoare, lanturi nevazute, lant la glezna, morala, dezinhibare, joaca, seducatie, bariere, destin.

Fericire, sentimentul ca esti apreciat, inteles, dorit, imbratisare, lipsa imbratisarii, yoyo, toto, impreuna, singuratate, rasfaturi, probleme, ganduri negre, ganduri interzise.

Complexe, eliberare, timiditate, curaj, randuri, multe randuri, pete, mancare chinezeasca, oja de unghii, felicitari, desene, aniversare, covrig pe bordura, birou, schimbare.

30 de luni, 27 de ani, dimineata, intotdeauna, casuta pe malul raului, Ana, Ilinca, Allan, Maitreyi, niciodata a mea, niciodata al tau, desen, fotografie, cafenea, salon, primul sarut, iertare, festivalul florilor de ciresi.

Flori, ciuperca nucleara, tablou, puncte, carti, culoarea peretilor, alegeri, Braul Maicii Domnului, Paste, batistute, alegeri pe care nu le dorim, lacrimi, furie, deznadejde, dor….iar dor, speranta, acceptarea unui destin nefavorabil.

20 mai, Bogdan, ploaie, plaja marii, licurici, alunite, secrete, Cleopatra, desert, beduini, rutina, ghiocel, lenjerie roz, tacaniti, Alexandra, te iubesc, sfarsit, alegeri, lipsa posibilitatii de a alege, acceptare, durere, mangaiere, straini.

Pentru ca……..30.

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

Ea…

DSC 11-15-17 at 09.36 AM

Uneori imi place sa privesc departe in viitor, sa calatoresc in visele mele si sa-mi imaginez un om batran, garbovit de trecerea anilor, tinand de mana o batranica cu parul sur, plina de riduri, dar totusi cu un zambet seducator.
Visele se schimba, scenariile, decorurile, toate sunt de fiecare data altele, parca si anii, uneori sunt mai multi, alteori mai putini.
Un singur lucru ramane constant :
Ea.

Ea.
O fantasma, o iluzie, o parte din mine dintotdeauna si pentru totdeauna.
Este primul zambet de care m-am indragostit, primele buze pe care mi-am dorit sa le ating si probabil ultimele pe care mi-as dori sa le simt. Este o parte frumoasa din copilaria mea, locul ascuns din viata si sufletul meu si cel mai probabil un unicorn ale carui aripi nu le voi atinge niciodata. Ea este totul, fara a fi insa nimic.
Intotdeauna am fost prea departe de ea, iar ea prea aproape de mine.
Managaiati de un destin sarcastic, emotiile noastre s-au dorit si au reusit sa fie o poveste de dragoste neimplinita, doua suflete ratacite ce au visat la secunda lor de fericire, dar nu avut parte de ea niciodata.

De ce ea?
Pentru ca este cea mai frumoasa femeie din lume si a ramas asa in fiecare secunda din cei 25 de ani trecuti peste noi. Pentru ca nuanta pielii ei creola este atat de seducatoare incat privind-o mangaiata de soare nu am putut sa mi-o scot niciodata din minte.
Iar ochii ei.
Cu un mic strabism fermecator, cu o culoare a irisului cameleonica, sunt de departe cel mai incantator lucru pe care l-am vazut vreodata.
Cum poti descrie pe cineva pe care-l iubesti fara sa fi subiectiv?
Nu poti.

Ea.
Intotdeauna si niciodata.
Nu pot uita ca m-am indragostit de ea pentru ca era atat de diferita, atat de incapatanata incat parea imposibil sa iubesti o femeie ca ea.
Si a ramas asa.
O stanca impenetrabila ce nu lasa loc slabiciuni, dar cu lacrimi ce vin din izvorul unui suflet minunat, cald si altruist.
Poti iubi un arici ce se ascunde sub tepii lui ori de cate ori incerci sa te apropii de el?
A trebuit sa invatat sa o fac si macar pentru un rasarit de soare i-am sarit mutrisoara ei haioasa si fermecatoare.

Am renuntat de prea multe ori la ea, desi nu am renuntat niciodata.
Intotdeauna altii, intotdeauna altceva, niciodata noi. Dorinta de a nu rani pe altii, acceptand in tacere ranile create.
Intotdeauna facand ceea ce trebuie facut. Dar nu pentru noi.
Pentru ca noi am acceptat cu demnitate sacrificiul. Atunci, acum, intotdeauna.
In special Ea.

Undeva, intr-o casuta de lemn, pe malul unui rau, un batran merge cu pasi pierduti spre gradina de flori, prinzandu-o usor de mana pe batranica ce tocmai ingrijea cateva fire de crini imperiali.
Este atata tandrete in gesturile lor si atata fericire pe chipurile imbatranite de vreme.
Au linistea pe care si-au dorit-o dintotdeauna, au bucata lor de rai ce le-a lipsit atata timp.
Acolo, departe de tot tumultul vietii, au tot ce au cautat intreaga viata.
Liniste, iubire, atentie si multe flori.
Ei au murit demult dar sunt inca acolo prin povestea lor.

Probabil ca din povestea aceasta nu va ramane decat literele mele.
Prea multe ziduri, prea multe victime, prea multe sacrificii.
Si un suflet minunat ascuns dupa un colt de stanca.
Te-am iubit stiind ca nu am nici o sansa.
Te voi iubi stiind ca nu am nici o sansa.

Si intr-o zi, te voi tine de mana si vom avea povestea noastra.
Chiar daca va dura doar o clipa.
Va fi clipa noastra.
Acum nu exista pentru noi.
Dar voi lupta cu toata fiinta mea ca undeva, candva, acum sa devina realitate.
Intr-o zi.

Foto: facebook

5 comentarii

Din categoria Fără categorie

Rugaminte

23516002_10214436201757646_1686673584_o (1)

Va rog…
Undeva pe niste stradute intortochiate, grabit sa ajung la un spital, un grup de copii galagiosi ma opresc pe mine si pe sora mea pentru a ne da niste hartii.
Copii extrem de mici, maxim clasa a IV-a, fara profesor, care nu-ti spuneau absolut nimic, nu-ti cereau nimic, doar iti ofereau un fluturas.
Am ramas surprins, am luat hartia, am citit si mi-am promis ca o voi distribui cat de mult pot eu.
Uneori ma joc cu cuvinte si-mi iese.
Acum, orice as scrie, orice as spune, ar fi fad, inutil, fara substanta.
Uneori cuvintele trebuie lasate in tolba si incercat sa faci ceva.
Tot ce am in fata ochilor este acel grup de 5-6 copii, singuri, care impart coli de hartie.
E tot ce pot sa vad. E tot ce pot sa scriu.
Si sa va rog, cei care pot, sa inchida ochii si sa-si imagineze ca unul din acei copii ar fi a lor si s-ar implica intr-o cauza atat de nobila.
Hai sa fim si noi copii si sa ajutam.

Distribuiti aceasta pagina :

https://anabucurblog.wordpress.com/2017/11/06/first-blog-post/

Distribuiti foaia de hartie scrisa de acei copii.
Nu postarea mea. Nu asta este importanta. Adresa de blog si poza sunt relevante.
Si dorinta de a ajuta.
Va rog, ajutati-o pe Ana!

5 comentarii

Din categoria Fără categorie

Scrisoare de departe

6a00d83519315253ef010535ece522970b.jpg

Buna, draga mea Ana.

Au trecut aproape doua saptamani de cand am parasit Romania, zile ce mi s-au parut ani, poate chiar secole.
Aici, in oraselul acesta lipsit de viata, totul este atat de diferit de zbuciumul de dincolo de oceanul ce ne desparte.
Oamenii sunt mai linistiti, mai calmi, dar fara zambetul tau parca totul este trist si gri..

Diminetile sunt reci, iar atunci cand ma trezesc inca obisnuiesc sa intru pe telefon sa caut acel mesaj de buna dimineata de la tine.
Uit mereu ca aici nu am internet.
Cat de straniu mi se pare cand urc in taxi dimineata si sa nu pot sa-ti mai trimit o poza in care sa te fac sa zambesti, acele cuvinte care sa-ti faca ziua mai frumoasa.
Uneori ma amuz singur amantindu-mi cat de ciufuta te trezeai. Doar cafeaua aceea amara te mai indulcea putin :)))
Imi lipsesc toate astea.
Imi lipseste fiecare dimineata in care nu mai caut pe telefon nimic.
Uneori ma intreb daca si tu simti la fel.
Probabil ca da.
Probabil ca si tu ti-ai dori macar sa sti daca sunt bine. Dar sti ca nu ai cum sa o faci.

Sunt bine, piersicuta mea.
Rutina zilnica, multa munca, rar un iesit in oras.
Incerc sa ma ingrop in treaba pentru a mai ostoi din dorul de tine.
Uneori reusesc, de cele mai multe ori nu.
Imi este dor. Ingrozitor de dor.
Am trecut intr-o zi in graba pe langa un loc unde era wifi gratuit. Eram in masina, a durat maxim 20 de secunde.
Am apucat doar sa intru putin pe o retea de socializare si sa te vad in graba. Ce surpriza placuta.
Ador felul in care ti-ai facut sprancenele. Doar esti Ana mea cea nazdravana :)))
Doamne cat imi doream sa-ti transmit asta.
Cand eram langa tine reuseai intotdeauna sa mi mangai privirea cu atat de multe lucruri frumoase. Parul, unghiile tale colorate (si rupte uneori  🙂 ), sarmul ce te transforma intr-o nebuna speciala.
Imi placea sa te tachinez.
Dumnezeule cat de mult imi placea. Iar tu niciodata nu te lasai mai prejos.
Cred ca daca cineva ar fi citit multe din convorbirile noastre, camasa de forta scria pe amandoi…:))))
Aici, departe de tine, toate astea mi se parc, parca dintr-o alta viata.
O viata pe care desi am pierdut-o, inca nu vreau sa renunt la amintirile frumoase din ea.

M-am murdarit de cerneala pe degete. :)))
Nu am m-ai scris cu un stilou o scrisoare, cred ca din anii liceului. Este atat de straniu.
Eu care-ti scriam epistole intregi, cuvinte ce-si doreau sa te faca sa te simti o mica printesa intr-o lume imaginara, acum privesc o coala alba incercand sa introduc un miliard de sentimente, ganduri vise, intr-o fasie de alb mult prea mica pentru ceea ce simt.
Imi este imposibil.

Tu cum esti, zana mea?
Tot la fel de mult muncesti? Tot cu hartiutele tale?, cu ochii carpiti de oboseala si noptile in care adormi inainte sa atingi perna? Seri cu teme, oboseala dar si satisfactia ca faci ceea ce trebuie?
Cum esti, iubita mea, cu proiectul acela ce il tineai secret din superstitie?
Sper din tot sufletul sa fie un inceput nou pentru tine.
Ai nevoie de asta.
Ai nevoie de ceva al tau si doar al tau. Nu stiu daca acum, nu stiu daca cu acest proiect, dar stiu ca intr-o zi tu vei avea drumul tau, unul pe care-l meriti atat de tare.
Esti un om minunat, zana mea. Un om cu suflet de aur.
Cumva ai sa-ti gasesti drumul tau.

Daca-mi lipseste ceva ingrozitor de mult, aici la mii de km de tine, este ca nu sunt langa tine pentru a te mangaia atunci cand iti este greu.
Din secunda in care te-am cunoscut si pana in ziua in care ne-am luat la revedere pe aeroport am stiut ca esti puternica ca un munte, ca esti o femeie deosebita.
Te vei ridica mereu, ori de cate ori vei fi ingenuchiata.
Dar tare mult imi placea sa stau langa tine si sa-ti mangai sufletul ala frumos atunci cand erai coplesita de oboseala si probleme.
Recunoaste ca-ti placea copilaria noastra.
Modul in care am stiut mult timp sa ne jucam, sa ne creem o lume a noastra care sa ne ajute sa depasim anumite momente.
Recunoaste ca in felul noastru am stiut sa fim deosebiti chiar si prin aceasta poveste.

Draga mea, Ana.
Fara internet, fara aproape nici o posibilitate de a comunica cu tine, nu-mi ramane decat sa sper ca sunt inca acolo, in sufletul tau.
Imi place sa cred ca macar in momentele tale ascunse, iti spui soptit, incercand ca nici tu sa nu auzi:
– imi lipseste tacanitul ala care acum e departe.
Nu stiu cand vei citi aceste randuri, dar cu siguranta dorul de tine va fi acelasi.
Am vrut sa sti ca indiferent de distanta intre noi doi, tu vei fi si vei ramane intotdeauna Ana de care m-am indragostit acum 25 de ani.
Am vrut sa sti ca inca mai zambesc cand ma gandesc la balsamul tau de argan :)), ca mi-a placut mult “ceva” si ca mi-as fi dorit sa fiu acolo pentru a fi primul care iti face un compliment frumos pentru sprancenele tale.
Sunt plin de cerneala pe maini pentru ca am vrut sa simti ca intr-o alta lume, peste mari si tari, ai inca omul tau drag.
Ai grija de tine, Veve!
Cu drag, al tau Allan.

5 comentarii

Din categoria Fără categorie

Dumnezeu ii face pe oameni sa fie egali (partea I)

Jurnalul unui cautator de fluturi

23030575_10214348386162311_244538596_o

Rezumat din capitolele anterioare:

Capitolul I- Calatorie in timp

Privirea imi este atrasa de acel copil ce-mi pare cunoscut.
Timid, cu privirea in jos, firav, poate chiar prea slab, pare ratacit de lumea ce-l inconjoara. Putinii tulei , parul lung prins intr -o coama scurta, ma fac sa inteleg ca pustiul bate timid la varsta adolescentei .
Ochii .
Ochii lui stralucesc intr-un mod ciudat degajand din interior o putere pe care trupul nu lasa sa se intrevada .
Il privesc cum incearca sa si traga maneca usor peste o pata alba de pe mana si o strafulgerare ma trezeste la realitate.
Aud din nou fosnetul padurii semn ca m-am intors in prezent.
Sunt eu.
Pustiul acela sunt eu.
Dar cum?
Cum am reusit sa ma intorc in timp?
Prea multe intrebari , prea putine raspunsuri .

CAPITOLUL 3 – For you, fara manecute

Draga Conty

Dupa cum vezi si altii iubesc in zadar, nu numai tu tu. M-ai rugat sa stau cu tine azi. de dragul acestei zile, de dragul caracterului si firii tale, o voi face. Vor fii multe victime si vom capata multi dusmani, dar ce conteaza(…)
O sa fim cei doi infranti care vor triumfa.
Of Conty, tu cu inocenta ta ai sa observi cam greu ce labirintul naibii va fii. eu oricum nu ma tem de urmari si nici de victime nu-mi pasa. Vezi tu ce faci…
…Felul in care ii atingea mainile mici dar decolorate, modul in care se lipea de el chiar si atunci cand multi dintre ceilalti adolescenti se uitau socati, demonstra ca pustoaica era mult mai matura decat o trada varsta.
Dimineata, inainte ca soarele sa spele chipurile oamenilor, pustiul o tinea usor de mana in fata usii ei si-i spunea un sincer, „multumesc”.
Pustiul devenise major..

Capitolul 4 – Dumnezeu ii face pe oameni sa fie egali (partea I)

Priveam rasaritul soarelui printre crestele muntilor, pierdut in gandurile mele.
Era atat de liniste aici, in casuta aceasta rupta de lume, lucru ce contrasta atat de puternic cu zbuciumul locului de unde abia m-am intors.
Calatoria neasteptata in adolescenta mea, amintirile, copilul acela cu ochii blanzi ce a asternut pe hartie cateva cuvinte doar pentru mine, toate erau scene atat de mult ingropate in adancul sufletului meu.
Briza diminetii, muzica superba ce se nastea din clipocitul raului ce alerga grabit la cativa metrii de casa, totul imi facea atat de bine.
Priveam spre locul unde exista o fractura de timp ce ma purtase in trecutul meu si ceva ma atragea atat de tare spre el.
Am intrat in casa incercand sa scap de aceasta tentatie puternica.
Imi era dor.
Imi era dor de ea, de inocenta acelor vremuri.

Stiam ca am in podul casei acel cufar cu scrisori.
L-am adus aici imediat ce m-am mutat de la Bucuresti.
Am urcat scarile de lemn simtind un tremurat nefiresc al picioarelor.
Uitasem cum este sa ai atat de multe emotii.
Am deschis lada, iar mirosul de hartie veche, praf si trecut, mi-a infundat brusc narile.
I-am recunoscut scrisul imediat.
Erau acolo, ingalbenite de vreme, ca niste manuscrise dintr-o lume demult pierduta.
Bucatiile acelea mici de hartie au insemnat atat de mult pentru mine, pentru adolescenta mea. Ele mi-au dat puterea sa ma ridic si sa-mi doresc ca niciodata sa nu ma las infrant.
De nimeni si nimic.
Am sters cu mana praful de pe hartia galbena si am inceput sa citesc:

Älbert, as vrea sa-ti povestesc si filmul pe care as vrea sa-l traim impreuna.
Un baiat chiar frumusel, cu par buclat, cu ochii foarte blanzi si limpezi. Daca ar fi negri ar semana cu Eminescu. Au o culoare ciudata. Parca ai avea doua boabe de strugure sau doua margele de fosfor in noapte.
Nu e prea plastic, dra eu iti spun cu ceea ce seamana.
Esti micut si gingas ca o fata. Caracterul tau imi place nespus. Stiu precis ce vrei, Albert.
Te inteleg bine.
Vrei sa fi iubit, alintat, mangaiat. Sa nu stie nimeni decat de iubirea ta
Albert si eu as vrea un asa vis, dar nu e chiar realizabil.
Eu sunt cam mica sa ma apuc de prostii. Apoi intervin parintii. Nu ma lasa sa ma plimb singura cu tine sau la baeramuri.
Sa te iubesc, sarut, etc eu nu sunt pregatita. Nu vreau sa ma joc de-a iubitul. Nici nu as intelege nimic.
Poate cu timpul, cine stie.
Ce-ti ofer eu e curata prietenie.
Spui ca nu stim saruta niciunul. Indragostiti au stut-o intotdeauna.
Noi nu suntem. Inca
Sper ca ai inteles raspunsul meu.

A trecut o viata de atunci. Am trecut prin atatea.
Mi-a lipsit mult inocenta aceea. Sinceritatea  dezarmanta.
Priveam acea bucata de hartie si am inteles cat de mult a insemnat pentru mine sansa de a invata de la un copil ce inseamna maturitatea.
Am pus bucata de hartie la locul ei, ridicand alta :

Dragul meu Albert

Esti o fiinta imposibila. Te-am asteptat toata seara cu lacrimi in ochi si tu parca ai intrat in pamant. Sti, iti spusesem ca nu tin la nimeni, dar azi mi-am dat seama ca-mi pare rau ca nu plec de langa tine.
Albert iti dai seama ce ai ratat?
Stateai cu mine o saptamana in mijlocul muntilor. Ai fi stat cu capul in poala mea pe o pajiste plina de margarete.
Albert aproape ca plangeam de necaz.
Ce bine ne-am simtit azi impreuna.
Am plecat foarte necajita ca nu te-am vazut. Ma crezi?
Nu vreau sa te iubesc, nu vreau sa iubesc pe nimeni dar simt cum incet incet ma tragi spre pieptul tau.

Te sarut cu dor si astept sa ne revedem cat de curand.
G.

Imi amintesc atat de bine cand am citit aceasta scrisoare. Eram intr-o perioada in care problemele emotionale aproape ca ma coplesisera, iar randurile acestei copile au fost ca o gura de oxigen atunci cand ai agatat de picioare munti intregi ce te trag spre adancuri.
Niciodata nu am stiut daca acel copil se indragostise sau nu de mine. Era poate prea mica sa simta asa ceva.
Dar o vraja frumoasa, a unei sclipiri neintelese de un copil, a existat.
Priveam scrisul ei marunt, usor aplecat, un scris ingrijit ce trada o fire ordonata si ambitioasa. Erau atat de multe hartii in cufarul acela.
O parte din mine era scrijelita printre acele litere.
Acum, peste ani, totul pare altfel, dar atunci franturiile acelea de hartie erau un infinit de speranta.
Intr-un colt al cufarului o mica felicitare imi trezi o nostalgie aparte.
Era sfarsitul verii, eram undeva la tara si am primit-o prin cineva de la micuta G.
Erau cateva randuri, versuri ce-i apartin lui Lucian Blaga si pe care micuta copila mi le-a trimis pentru a-mi mangaia sufletul:

Seţos iţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Si totusi Conty
Mi-aşa de dor de tine!

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

MeToo – sau nevoia de educatie

vintage-women-beauty-1900-1910-110-605

Despre @MeToo…

Lucrurile sunt atat de simple.
Si totul porneste de la educatie.
Un barbat care nu are respect pentru o anumita femeie, nu va avea niciodata respect pentru nici o femeie.
Si asta porneste din adolescenta.

Am o prietena draga, care are un pusti adolescent.
Abecedarul adolescentului pentru ea a inceput prin al invata sa priveasca orice femeie cu acelasi respect, indiferent cine este sau ceea ce face.
Iar acel pusti creste frumos.
Dar hai sa fim sinceri. Sunt prea putini parinti asa.
Viata m-a facut sa intalnesc barbati de la care am avut de invatat enorm in privinta respectului pentru o femeie, dar si barbati misogini, pentru care masculinitatea consta in a-si arata superioritatea fizica si emotionala asupra femeii.

Putem discuta la nesfarsit despre @metoo si despre misoginism in general.
Vad zilnic fete ce se hahaiesc si se alinta pe langa niste tipi care le trateaza ca pe niste maimute inferioare.
Iar ele rad pentru ca li se pare amuzant si incitant tipul acesta de masculinitate dominatoare.
Ma intreb cum oare isi vor educa baietii ca niciodata sa nu vorbeasca in felul acesta unei femei, cand ele gireaza prin atitudinea lor acest comportament.
Putini inteleg ca genul acesta de barbati care fac glume misogine, care agreseaza femeia la modul general, nu pe tine in mod special, sunt exact tipii care intr-un anumit context vor agresa si fizic.
Un tip care este educat, asa cum este educat acest pusti al prietenei mele sa respecte orice femeie indiferent de conditia si atitudinea ei, niciodata nu va deveni un agresor.

Daca dorim cu adevarat sa facem ceva, nu prin taguri pe facebook rezolvam aceasta problema ci prin educatie.
In scoala, acasa, in societate.
Punem taguri pe facebook, dar barfim pe la colturi ca domnita de la birouri are parul vopsit si fusta scurta. Iar daca cineva o agreseaza, ne spunem in sinea noastra : lasa domnule ca si ea si-a cautat-o. Ea nu s-a uitat in oglinda cand a plecat de acasa…
Pana la violenta si agresiunea fizica, repet, totul porneste de la educatie. De la mentalitate.
Atunci cand orice parinte isi va certa adolescentul pentru lipsa de respect fata de sexul opus, poate ca metoo va fi doar un tag pe facebook.

Si inca ceva.
O agresiune la adresa femeii nu este doar atunci cand ii vorbesti agresiv, cand tragi de ea sau Doamne fereste ajungi la viol.
O agresiune este si atunci cand te ratoiesti la partenera ta pentru ca s-a imbracat prea sexi pentru o zi la job.
Dar este mult de discutat, iar societatea noastra nu prea isi doreste sa discute serios despre asta.
Intr-o tara in care auzi zilnic de barbati care-si ucid partenerele pentru ca au avut curajul sa ceara divortul, deja sa discuti de respect sunt fineturi de care putini sunt interesati.

Raza de speranta ramane in putinii oameni care inteleg ca epoca preistorica in care barbatul vana, ucidea si cucerea teritorii mai bune pentru prada, s-a incheiat demult.
Barbatii nostri isi arata masculinitatea doar dupa cateva ore la sala, cateva ore la agentiile de pariuri si cateva fluieraturi si injuraturi in trafic.
Daca-ti lasi barba hipstereste si ciupesti de cur o colega pe la munca iar asta crezi ca te face superior unei femei, te cam inseli.
Prietena, de care vorbeam mai devreme, munceste intre 12-14 ore pe zi, intretine singura intreaga familie si are timp si pentru educatia pustiului ei.
Nu are barba, nu trage de fiare si nici nu-mi amintesc sa o fi vazut-o injurand birjareste. Dar daca las un barbat 30 de zile in pielea ei, ma tem ca dupa 7 zile spune piua.
Asta despre superioritatea masculina, de care tot aud.

Din pacate vor mai curge multe, multe litere pana aula de superioritate a barbatului se va stinge. Pentru ca acest mit s-a construit in mii de anii, iar voinicul care purta batalii, razboaie, campanii intregi, in timp ce partenera trebuia doar sa aiva grija de casa si copii, nu va disparea asa usor.
(Desi barbatii din ziua de azi, doar daca ar merge pe jos 100 de km si ar fi deja morti, dar sa mai poarte o batalie.)
Dar avem muschii facuti la sala si cand o dam pe bautura stim noi care femei sunt curve si care nu.
Defapt cam toate.
In afara de a noastra care trebuie sa ne astepte impachetata acasa.
Emanciparea nu se va putea face decat prin educatie.
Asa cum am spus la inceput.
Un barbat care nu va avea respect pentru o femeie, orice femeie, indiferent de conditia ei si de comportamentul ei, nu va avea niciodata respect pentru nici o femeie.
Iar cand nu exista respect, nu exista nimic.

12 comentarii

Din categoria Fără categorie

Flacari.

steamworkshop_webupload_previewfile_252564339_preview

Poate ca era ultima duminica in care soarele zambea atat de perfect anul acesta. Un ocean de bucurie si generozitatea revarsa in imbratisarea lui si asta se simtea in furnicarul de oameni ce inunda aleile parcului.
Pentru ca nu stiam ora la care trebuie sa apara, ma plimbam hai-hui pe aleile din jurul cafenelei.
Gandurile imi fugeau aiurea.
La Ana, la problemele dintre noi, dar si la ce caut eu aici.
Ce sens avea?
I-am spus ca nu vreau sa vin, ca nu apartin acestei comunitati. (Desi recunosc ca unii imi sunt dragi de mor, prin felul in care se exprima pe hartie).
Oare am sa reusesc sa o recunosc din cele cateva poze in care am vazut-o ?
Blugi rupti, micuta, mai degraba o adolescenta privita din departare.
Stiam ca este ea cu mult inainte sa se apropie.
O trada zambetul imens cat tot parcul.

Daca ador ceva in viata asta sunt oamenii vii.
Oamenii ce ard ca o flacara, ce iubesc dincolo de limita, de reguli de dogme, de ceea ce este bine si ce este rau.
Pentru mine ei sunt singurii oameni vi de pe aceasta planeta.
Atunci cand m-am indragostit de Ana, am admirat-o pentru curajul de a dori sa se rupe de trecut, de a infrange realitatea in care traim si sa-si doreasca mai mult. Sa-si doreasca propria viata si nu un surogat in care sa faca doar ce trebuie sa faca.
Relatia cu mine, una interzisa si imposbila, visele ei, puterea de a lupta pentru a fi diferita, toate au fost lucruri ce m-au impresionat si mi-a dat puterea sa lupt si sa visez alaturi de ea.

Este adevarat ca Ana nu a reusit sa duca lupta pana la capat si s-a intors in realitatea calduta, cautand zona de confort, abandonand o lupta ce s-a dovedit imposibil de dus pana la capat, pentru ea.
Dar Ana va ramane in sufletul meu ca ceva special, pentru ca macar a incercat. Atat cat a putut rezista emotional.
Am fost langa ea si stiu prin ce a trecut.
Stiu ca a fost cea mai strasnica luptatoare pe care am putut-o cunoaste. Chiar si atunci cand era evident ca este invinsa si ca trecutul a castigat intorcand-o din drum, ea inca se mai agata cu speranta de vise.

Atunci cand am intalnit-o pe T, am regasit in pasiunea pe care o punea pentru a se elibera, in dorinta ei de a fi iubita si inteleasa asa cum merita orice femeie, trasaturi pe care le-am intalnit la Ana cu ceva timp in urma.
Stiu cat de greu este pentru o femeie sa recunoasca ca viata ei nu este pe drumul pe care si l-a dorit. Nici o femeie nu spune cu usurinta ca este dezamagita de partener si ca tot ceea ce o tine sunt niste funii pe care inca nu le poate taia.
Sunt atat de putine femei ce au curaj sa-si asume niste riscuri si sa lupte pentru libertatea lor. Nu este deloc usor sa iesi din zona de confort, cand este atat de simplu sa te prefaci ca totul este in regula, sa zambesti prietenilor de parca ai avea cel mai frumos cuplu.
Desi tu ti-ai asumat de mult timp ca nu-ti mai doresti sa fi langa acel om.

T isi crease o lume a ei unde incerca sa scrie despre dorinta ei de a fi libera.
Am intrat intamplator in lumea ei si am descoperit un om minunat.
Un om ca o flacara, ce uneori arde cu pasiunea unui vulcan in eruptie, pentru ca alte ori sa se resemneze cuminte, dar lasand intotdeauna o flacara ce palpaie.

Nu, nu sunt un duhovnic.
Nu sunt nici macar un prieten, in adevaratul sens al cuvantului.
Sunt doar un tip ce a a inteles ca oamenii nu pot fi fericiti decat liberi. Ca o femeie ce are curajul sa-si asume esecul unei relatii trebuie sprijinita si incurajata sa-si recastige libertatea.
Traiesc intr-o lume in care atatea femei se amagesc zi de zi ca o sa fie mai bine.
O lume in care atatea femei isi justifica nefericirea si continuarea unei relatii toxice, aruncand povara in spatele propriilor copii.
Tu nu ai facut asta.
Tu ai spus: Fetele mele au nevoie sa ma vada pe mine fericita pentru a fi si ele fericite.
Sti ca este un drum greu.
Ti-am spus-o, dar asta o stiai si tu. Am trecut prin asta. Stiu cum e. Stiu cum functioneaza santajul emotional si ca 9 din 10 femei cedeaza si se intorc din drum.
Nici un barbat nu va intelege vreodata cat de greu este pentru o femeie sa-si expuna proprii copii unei rupturi. Ma inclin sincer pentru atata putere.
Cred ca un om dispus sa lupte pentru libertatea lui, merita respectul si sprijinul meu…

Sunt oameni ce aleg in viata drumul corect si nu drumul cel mai usor. Tu faci parte din acesti oameni. Uneori imi place sa cred ca si eu. O buna parte din timp si Ana a sacrificat tot pentru a merge pe drumul plin de spini al recastigarii libertatii. Cred ca ceea ce ne uneste pe noi (ca si pe multi dealtfel) este ambitia de a ne alege propriul destin.
Este simplu sa iubesti o femeie pentru formele ei.
Intotdeauna un barbat va fi atras de o femeie frumoasa. Tu esti o femeie seducatoare.
Dar o femeie superba nu poate straluci decat atunci cand este libera.

Niciodata nu a contat pentru mine numele tau real. Nici ceea ce erai tu pentru toti ceilalti.
Rinichi nu aveam decat doi si nu prea imi eram incantat de a vinde unul :))))
Da, daca conteaza asta, noi doi ne-am privit in ochi.
In ziua aceea.

T, flacarile nu se sting niciodata.
Nici tu sa nu o faci.
Nu-ti va iesi de fiecare data. Uneori o vei da si in bara. Vei gresi, vei regreta si vei plange pentru asta. Dar nu renunta.
Nu accepta compromisul doar pentru ca iti este teama. Nu accepta sa te prefaci ca totul este ok, sa te minti pe tine si pe toti ceilalti ca brusc o relatie care era toxica devine frecventabila, ascunzandu-te dupa o masca.
T, in viata, uneori nu exista bine sau rau.
Dar respecta-ti propriul drum.
Daca te-ai hotarat sa pleci, pleaca, nu te intoarce de 100 de ori inapoi.
Esti indragostita…
Si arati minunat asa.
O femeie indragostita este o femeie vie. Arzi asa cum doar flacarile stiu sa o faca.
Arzi frumos.

Ai grija de tine, T.

6 comentarii

Din categoria Fără categorie

Decât atât!

modificata

Decât atât!

Sunt momente cand visam miliarde de fluturi ce ne poarta in zbor spre infinit. Realitatea devine doar un nor pierdut pe un senin cer de vara.
Visam cu ochii deschisi si construim din mici bucati un nou Everest.
Un Everest al nostru.
De atatea ori l-am urcat la pas, convis ca este drumul spre nemurire.
Avem nevoie sa ne pierdem in iluzii asa cum avem nevoie sa recunoastem ca realitatea este de cele mai multe ori diferita.
Avem nevoie sa intelegem ca “decat atat” nu este o alegere si ca uneori trebuie sa acceptam ca cei din jurul nostru nu ne pot oferi mai mult.

As vrea sa pot da timpul inapoi.
Cu exact 25 de ani.
Dar nu pot.
Nu-l pot da nici macar cu doi ani in urma.
Sunt momente cand ii privim pe cei din jurul nostru si le aruncam in spate povara propriilor asteptari. Ei devin vinovatii esecului visurilor noastre.
Si nu intotdeauna este asa.
Uneori tot ce pot face ei este sa ajunga pana la “ decat atat”

Si oamenii ce-i iubim sunt fiinte din carne si oase.
Cu propriile limite. Cu propriile temeri.
Oamenii pe care-i iubim mai presus de fiinta noastra trebuie adorati asa cum sunt. Cu imperfectiunile lor.
Care sunt cu totul altele decat ale noastre.

Am avut sansa sa intalnesc in viata aceasta o femeie absolut minunata.
Uneori ma consider cel mai norocos om din lume pentru un simplu te iubesc primit de la ea.
Impreuna am colorat cerul cu fluturi, am dansat impreuna printre stele si am stiut de la bun inceput ca orice s-ar intampla intre noi, dragostea noastra va fi nemuritoare.
Dar intotdeauna am stiut ca Ana, nu este doar un suport al visurilor mele.
Ea are propriile vise, propriile nazuinte, propriile limite.

Uneori, fireste ca-mi doresc mai mult.
Si eu ma supar uneori. Nu sunt nici eu perfect. Dar atunci cand ma adun si pun totul cap la cap stiu ca “doar atat” este o realitate.
In lumea noastra, a viselor de nebuni tacaniti, putem face orice. In realitatea aceasta suntem incorsetati de atatea limite.

Te iubesc tacanita mea draga, chiar daca….decat atat 🙂

2 comentarii

Din categoria Fără categorie

O alta zi din viata noastra

in-tacere-2_521286d9676329

Era o dupa amiaza frumoasa de toamna.
Pierdut in ochii ei fermecatori, cuvintele zburau undeva departe, mangaindu-mi usor sufletul.
Trecuse doar cateva ore de cand colindam acest minunat oras si sufletul meu o luase razna visand la nemurire. Un oras ce l-am iubit mai mult decat oricare alt loc din lume.
Visam sa ma plimb in umbra noptii pe malul Senei luminat doar de o luna tematoare, sa o tin de mana pe fermecatoarea bruneta din fata mea si sa-i ascult gandurile.

Si cand te gandesti ca doar cu 48 de ore inainte eram intr-un mall plictistor din Bucuresti si nici nu puteam visa ca voi fi aici.
Era in fata mea pe scara rulanta. Am recunoscut-o imediat. Era sora Anei. Ne-am salutat, am stat putin de vorba.
Trecuse atata timp.
Inevitabil am intrebat si de Ana. Mi-a povestit ca a divortat, ca este singura acum si ca este plecata la Paris pentru ca Lual, pustiul ei, avea o bursa acolo si obisnuia sa mearga la el in weekenduri.
Tot ce a urmat a fost o nebunie.
Bilete de avion, cazare, totul intr-o goana si o frenezie incredibila.

Zborul a fost cumplit. Era prima data cand urcam intr-un avion, eram singur, iar cele cateva ore de zbor au fost o plimbare desculta prin smoala zecilor de atacuri de panica. Una din insotitoarele de zbor ma privea complice, amuzata si ea de schimbarile dese de culoare si paloare a fetei.

O suvita rebela de par se juca pe fruntea ei, mangaindu-i ochii. Aproape ca uitasem cat de minunata este culoarea parului ei natural.
Un saten regal, atat de superb.
Paseam incet prin covorul de frunze aramii.
Cat de mult mi-as fi dorit sa o iau de mana. Sa ma joc usor cu degetul in palma ei, asa cum o faceam cand eram copii.
O priveam, incapabil sa spun un cuvant. Eram atat de fermecat de ea. Intotdeauna am fost..
-De ce ma privesti asa, sopti incet Ana..?
-Ai ramas la fel de frumoasa. Parul tau…..
-Da, l-am lasat natural. Nu l-am mai vopsit. Iti place?
-Arati superb. Intotdeauna am adorat aceasta culoare. Nu te-am vazut asa din adolescenta, dar arati fabulos..
-Intotdeauna ai stiu sa te joci cu cuvinte! Zambea.
Deci nu-ti placea cand era colorat?
-Ba da. Era o parte a personalitatii tale colorate. Doar ca ador parul saten. La o ultima tigare si la o culoare de par preferata, cu toti avem dreptul. Am glumit eu amuzat.
Oricum arati atat de minunat.

Nu exageram cu nimic.
Extrem de eleganta, cu chipul ei angelic de adolescenta nazdravana, Ana castigase definitiv lupta cu trecerea timpului. Stralucea, iar acum locul acesta, sentimentul ca reusise, toate lasau sa se vada atat de bine fericirea din ochii ei.
Pentru Ana, pustiul a fost intotdeauna sensul vietii ei. Orice decizie a luat vreodata, a luat-o tinand cont in primul rand de el.
Imi puteam doar imagina ce este in sufletul ei stiind ca Lual este student aici. Cata bucurie si implinire sufleteasca.

-Cum e Lual? am intrebat-o
-Fericit, realizezi. Iar mama lui atat de mandra de el…Mi-am implinit un vis.
-Te cred. Stiu cate sacrificii ai facut pentru asta.
S-a intors si m-a fixat cu privirea.
-Am facut ceea ce trebuia sa fac. Nu regret nimic.
Am tacut putin si am soptit incet:
-Nici pe mine?

Intrebarea mea a facut-o sa se opreasca brusc..
M-a privit cateva clipe, apoi cu o voce stinsa a continuat.
-Nu stiu, Allan. Atunci asta am crezut ca asta este cel mai bine sa fac.
-Pentru noi, Ana?
-Pentru noi ?!….
Allan, uneori acest noi este atat de complicat. Sti cat de mult mi-am dorit sa fiu cu tine. Sti ca am avut momente cand am vrut sa renunt la tot pentru a fi cu tine.
-Dar ti-a fost teama?
-Teama? Nu stiu, Allan daca teama. Ce mai conteaza? Stiu ca nu ai sa ma ierti niciodata, uneori nici eu nu ma pot ierta. Dar ce mai conteaza.
M-am oprit si am prins-o de mana. Citeam in ochii ei atata tristete. Atatea regrete.
– Zana mea, sunt aici. Crezi ca as fi venit daca as fi fost suparat? Asa a fost destinul nostru. Daca iti reprosez ceva, este faptul ca nu ai avut curajul sa-mi vorbesti deschis. Realizezi ca te-as fi inteles de atunci.
Iubirea inseamna in primul rand sa ierti. Te-am iubit, te-am iubit chiar si arunci cand ai aruncat un ocean de tacere asupra noastra, nu am incetat sa te iubesc niciodata.
Un timp am tot incercat sa ti-o arat. Apoi m-am pierdut si eu.
Imi amintesc cat de fericit am fost atunci cand am auzit ca ti-ai deschis propria afacere. Oricum am urat intotdeauna jobul acela care aproape ce-ti sugea fiecare picatura de viata din tine. Am crezut intotdeauna in tine. Stiam ca ai sa reusesti.
Cand glumeam spuneam ca tu esti partea mai inteligenta dintre noi. Cu siguranta cea mai ambitioasa ai fost intotdeauna
Fiecare reusita a ta mi-a umplut sufletul de bucurie.
Am auzit si de gradintita deschisa. Ma bucur atat de mult pentru tine, Ana.
Iar acum atat de mult pentru Lual.

Am inceput sa mergem usor spre hotel.
Aveam atat de multe sa ne spunem, dar cuvintele se ascundeau timide in noi.
Aceeasi tacere care ne-a ucis.
Nu am mai rezistat.
Am intins mana si am prins-o usor de un deget.
Fara sa ma priveasca, mi-a cuprins mana in mana ei.
Era atat de placuta atingerea.

O alta zi din viata noastra.

5 comentarii

Din categoria Fără categorie