“Azi s-a simțit goală pe dinăuntru, poate și din cauza faptului că de câteva zile singurele discuții cu soțul sunt strict organizatorice. Simte lipsa de comunicare, se simte singură, doar cu copiii se simte bine. Îi este dor de soțul ei, de cel cu care râdea și glumea, nu cel de acum, unde orice mică critică o ia ca pe un reproș. La naiba, vrea puțină fericire! Din păcate nu o simte.”
Am auzit atat de des in ultimul timp ca rutina este ceva ce apare obligatoriu in relatiile de durata, incat incep sa cred ca devine un cliseu.
Iar asta este o prostie.
Am trait aproape 15 ani intr-o relatie. Toxica ce-i drept, dar o relatie de durata.
Cu spalat sosete, curatat cartofi si uitat la seriale.
Am trecut prin multe in cei 15 ani, multe lucruri au mers prost, dar rutina…
Habar am de ce multi lasa ca aceasta ciuperca daunatoare unei relatii sa apara peste ei o data cu trecerea timpului.
Poate ca tine de personalitatea fiecaruia, de educatia si convingerea ca o data casatorit, copii si un job satisfacator ai realizat in viata totul.
Nu stiu.
Apoi este acea presiune formidabila cu maturitatea.
Casatoria devine un taram tenebros unde nu-ti mai permiti sa-ti pastrezi acea nebunie frumoasa a imaturitatii, devii obsedat de responsabilitati, iar modelul patern, al parintilor care nu conteaza daca erau fericiti, dar au tinut de familie, devine un obiectiv obsesiv.
Am auzit tipi care spuneau de 8 martie ca nu au cumparat o floare sotiei pentru ca au preferat sa tina banii in casa pentru ca aveau nevoie.
In seara aceasta ii spuneam lui T, vorbind pe aceasta tema, ca nu timpul distruge o relatie, oamenii o distrug.
Atunci cand lasi ca focul sa se stinga, nu timpul este vinovat.
Imi amintesc ca in acea relatie lunga pe care am avut-o, aniversam in fiecare luna ziua noastra. Asa proasta cum era acea relatie, noi reuseam cumva sa gasim o flacara. Nu din iubire. O faceam pentru ca fiecare dintre noi avea o flacara in el.
Rutina apare intr-o relatie, atunci cand macar unul din cei doi stinge flacara din el. Sunt oameni care mor, emotional vorbind, la 30 de ani, mai mult de jumatate o fac la 40 de ani.
Nu rutina distruge o relatie, oamenii mor emotional de tineri.
Cand nu-i mai cumperi o floare sotiei pentru a plati rata la televizorul plat din sufragerie, tu esti mort, dar nu sti asta inca.
Cand stai o saptamana intrega cu fundul in scaunul masinii si ai uitat sa mergi o ora sa te plimbi cu ea prin parc, nu timpul si rutina au distrus acea relatie. Comoditatea ta.
Cliseul asta cu rutina care distruge o relatie este scuza perfecta pentru cei care sunt doar niste fantome ale trecutului. Cei care traiesc doar pentru a plati rate, pentru a-si lua o masina mai buna ca a vecinului, ultimul model de telefon, dar au uitat cand au scris ultima data un mesaj de dragoste partenerului.
Nu rutina este vinovata de faptul ca au stins totul in ei, au alungat orice forma de lumina si traiesc goi, fara nimic in interior.
Asta nu este rutina.
Defapt este moarte.
foto: internet
Perfect de acord cu tine! Sunt căsătorită de 12 ani și pot spune cu mâna pe inimă că sunt fericită! Poate o fericire „prea simplă” pentru un spectator. Dar atât de a noastră! Și da, avem rutină, avem responsabilități, copii, slujbă. Dar avem și un atu. Încă ne avem pe noi! Mai încărunțiți pe alocuri, mai ridați dar aceiași noi, doi tineri ce au hotărât să își petreacă viața împreună, dintr-un motiv simplu, pentru că se iubeau! O zi minunată să ai!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Asta presupune ca ati stiut sa gasiti un echilibru intre maturitate si copilarie, intre responsabilitate si nebunie. Nu exista relatia perfecta, dar exista relatii fericite.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Exista tineri, morti adulti, în aparenta vii,
Ce se casatoresc din dragoste desarta.
Germenul mortii se transmite la copii,
Iar moartea pe pamânt e semanata !
Umbrele mortii întuneca planeta Terra,
Ciar cerul se acopera de nori ciudati.
Însa deasupra norilor, mai guverneaza Hera
Si în curând, toti norii vor fi înlaturati !
***
Fiti fericiti si binecuvântati ! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
erata *Chiar…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Unii se nasc deja morti (emotional vorbind), adica au capacitati reduse. Nu cred ca mor pe parcurs, iar daca lasa lucrurile la voia intamplarii probabil ca nu prea le mai pasa. Vorba ta, nu rutina e de vina si nici nu e cel mai grav lucru care se poate intampla.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, poate ca unii isi pierd inca din copilaria capacitatea de a empatiza devenind narcisisti, egoisti. Dar exista si o categorie care se schimba in timp. Ce urmeaza niste tipare. Sunt tipi, daca este sa vorbim de barbati, pentru ca sunt barbat, ce traiesc ancorati intr-o alta realitate. Una in care masculinitatea este sinonima cu badaranismul, misogiginismul si marlania. Asta este realitatea lor. Sau poate ca asta este realitatea si exista tampitei ca mine ce cred ca si un barbat poate fi sensibil, altruist si cald. Cine mai stie care este adevarul.
ApreciazăApreciază
Raman la parerea mea totusi, ca unii asa se nasc 🙂 Stiu ca nu-i locul sa dezbatem asta si nici subiectul, dar chiar nu cred ca oamenii vin pe lume un blank total si fiecare scrie si rescrie ce vrea pe el, pentru ca exista si factorul genetic.
Asa cum unii se nasc cu un IQ scazut, asa si altii cu EQ scazut (inteligenta emotionala), fie ca sunt barbati sau femei. Ca multi nu-si cunosc locul sau nu isi asuma rolul, e din alt film. Unul horror.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, ai dreptate.
ApreciazăApreciază
Scuze, cred ca trebuia sa stau in banca mea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Esti eleva ? :)))) De ce stai in banca la ora asta?
:))) Mi-te imaginam mai aproape de varsta mea :)))))) Nu Invisible, chiar nu m-ai deranjat cu nimic. Pur si simplu aveai dreptate.
ApreciazăApreciază
Cred că e mai uşor să se găsească vinovaţii în afara noastră. E şi cel mai periculos. Dar e comod şi la îndemâna oricui. Eu de maturitate forţată nu cred că voi fi acuzată prea curând. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mda, dar ai o imaturitate frumoasa. Si mie mi se pare imposibil ca cineva sa intre intr-o rutina alaturi de tine :))))
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc tare mult!
Să ştii că sunt şi periculoasă. Scap chestii la masă, mă lovesc de uşi, de pereţi, mă împiedic, din astea, de copii…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
si atunci cum sa te plictisesti cu tine, cand ai atat de multe de reparat pe unde treci tu :))))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aici ai dreptate, ce să mai zic? 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană