Singuratate

 

Tarziu in noapte am ajuns acasa si m-am intins pe pat cautand sa-mi pun ordine in ganduri, privind spre nicaieri. Sunt prea multe lucruri pe care nu le inteleg, prea multe rani ce-au aparut acolo unde ma asteptam cel mai putin.
Am inceput sa butonez telefonul.
Am vazut ca am primit un email de la o persoana ce a intrat de curand in viata mea si care s-a asezat stinghera acolo intr-un colt al sufletului meu, cautand raspunsuri acolo unde nu exista decat flacari.
Am citit randurile ei, flamand sa descopar oameni ce inca ard din dragoste, oameni ce inca sunt vii. Oameni ce pot avea totul dar simt ca nu au nimic pentru ca nu au persoana iubita langa ei.
Dar nu despre ea vreau sa vorbesc in textul meu, desi o admir neconditionat pentru puterea de a lupta pentru sentimentele ei. Aseara mi-a pus o intrebare despre care am simtit nevoia sa vorbesc pe acest blog:
“Spune-mi, cum te descurci cu ideea de singurătate? Te apasă? Îți doresti sa fie altfel? Sigur ca îți doresti, dar crezi ca ai un handicap sau te simți incomplet prin faptul ca esti singur?”
Asa ca am decis ca azi sa scriu despre singuratate.

La 19 ani am intrat intr-o relatie. O relatie ce a durat mai bine de 15 ani. O parte din ei locuind impreuna. 15 ani am fost intr-o relatie, dar defapt am fost singur.
Singuratatea nu este doar atunci cand te trezesti dimineata si in pat nu este nimeni langa tine. La fel de singur esti cand te minti ca ai o relatie, cand te prefaci ca totul este in regula, cand defapt totul este sfarsit de mult.
15 ani am zambit, am trait ca si cum as avea pe cineva langa mine.
Dar defapt nu aveam pe nimeni nici atunci cand o tineam de mana, nici atunci cand o sarutam sau o imbratisam. Defapt in toti acesti 15 ani am fost singur.
Nu simteam bucuria de a ajunge acasa, ma dezamagise de prea multe ori, iar eu de prea multe ori din teama de singuratate ii tot acordam o alta sansa.
Cel mai trist lucru este sa acorzi o alta sansa unui om care este strain de tine de atata timp.
Te minti pe tine, il minti pe el si pierzi si timpul.
Timpul pe care nimeni nu ti-l va mai da inapoi.

Stiu ce spun.
15 ani am crezut ca lucrurile se vor indrepta, ca va fi mai bine, ca daca ma stradui mai mult voi reusi sa fac lucrurile sa mearga.
Este o prostie.
Pe o perioada scurta un om se poate schimba. Cat de bine stiu asta. In cei 15 ani au fost perioade cand eram convins ca s-a schimbat si ca lucrurile merg spre bine.
Dar era o tampenie. Un timp pierdut inutil. 15 ani in care puteam face atatea.
Dar am preferat sa ma amagesc ca relatiile au si momente bune si momente proaste. Mi-a fost prea teama de singuratate si mi-am irosit cei mai frumosi ani din viata.
Inevitabil s-a rupt.
Ca toate relatiile bazate pe minciuna, pe teatru si false zambete.
Si am inceput sa traiesc siingur cu adevarat.

La inceput a fost chiar placut. Toate obligatiile, tot ceea ce implica o relatie, disparuse. Exista o libertate pe care nu am avut-o niciodata. Puteam sa-mi fac ce program doream, sa merg unde si cand doream. Sa stau in casa si sa lenevesc, daca asta imi doream.
Pentru un timp toata aceasta latura la care tanjim cu totii, a libertatii, a fost incantatoare.
Dar este o iluzie.
Este la fel de toxica ca si singuratatea in doi. Singuratatea cu zambetul pe buze, cu pasiuni care sa inlocuiasca iubirea este la fel de otravitoare ca o relatie proasta.

M-ai intrebat, draga mea prietena necunoscuta, daca singuratatea este un handicap.
Da, pot sa-ti spun dupa o experienta bogata de viata, ca singuratatea nu este doar un handicap, dar este o plaga care-ti otraveste fiecare particica din tine prin minciuna.
Ajungi sa te minti pe tine atat de mult, atat de pervers, ca este bine, incat ajungi sa traiesti intr-un avatar care nu este viata ta.
Acum doi ani in viata mea a intrat o femeie.
O relatie stranie, atipica, despre care nu pot povesti prea multe.
Intr-un fel in acesti doi ani am fost tot singur. Fizic.
Dar emotional am simtit diferenta intre tot ceea ce traisem pana atunci si ce putere poate sa-ti aduca omul potrivit.
15 ani am dormit cu o femeie, m-am trezit langa o femeie, dar am fost singur. In ultimi doi ani m-am culcat singur, m-am trezit singur, dar am simtit ca am pe cineva al meu.
Pentru prima data in viata mea nu m-am mai simtit singur.
Si nu vorbesc de nevoia de a avea pe cineva care sa te faca mai bun. Vorbesc de a avea langa tine omul care sa te completeze in punctele in care nu excelezi.

Scumpa mea prietena, oricine spune ca nu se simte incomplet atunci cand este singur. Minte.
Chiar si cei care sunt in relatii de zeci de ani si care sunt tot singuri si ei sunt incompleti. Nu te amagi ca-i vezi cu zambetul pe buze, ca povestesc la toata lumea cat de fericiti sunt ei, ca au cele mai frumoase pasiuni. Un om care nu are emotional pe cineva langa el, este un om incomplet, un om trist si suferind.

Stiu ca putini au puterea de a recunoaste asta. Este plin internetul de povesti in care oamenii ce au descoperit singuratatea pozeaza in cei mai fericiti oameni de pe pamant.
Da, sunt si avantaje. Poti citi o carte cand vrei, poti iesi sau sta in casa cand vrei, poti….
Poti face atatea lucruri singur.
Problema este ca dupa ce trece efectul analgezic, cand singuratatea iti intra in oase, razi dar nu este rasul tau. Atunci cand sufletul va sangera, pentru ca in viata treci si prin momente din acestea, nici pasiunile, nici banii, nici macar omul acela fals pe care-l ai langa tine, nu-ti vor alina durerea.

De ce am simtit sa scriu despre asta?
Puteam sa-ti raspund tie, T si atat.
Am facut-o pentru ca privesc in jurul meu si vad oameni narcisisti, oameni egoisti care in mizeria lor incearca sa-i convinga si pe ceilalti cat de minunat este sa fi singur, cat de performant esti singur, ce lucruri marete poti face asa.
Se vorbeste prea putin de singuratate, iar atunci cand se discuta despre asta se etaleaza doar partile pozitive.
Fara dragoste nu exista nimic pe lumea asta.
Iar in singuratate nu exista strop de dragoste. Nici macar cea de sine.

Sti, T, pentru ca tie iti datorez acest text, atunci cand spuneam ca te admir pentru dragostea ta fara speranta, exact asta iti spuneam. Si tu esti o persoana singura. Desi traiesti de-o viata cu cineva. Dar tu ai constientizat ca esti singura si lupti pentru a avea pe cineva. Ai esuat acum, asta nu inseamna ca vei esua intotdeauna. De esuat esueaza doar cei care nu lupta. Si tu puteai spune : ce conteaza ca ma simt singura langa el, am bani, am familie, imi gasesc niste pasiuni si viata merge inainte. Tu ai inteles ca defapt nu merge inainte, merge inapoi. Pentru ca inevitabil la un moment dat totul se va rupe iar anii astia pierduti nu-i vei mai primi inapoi Si ai ales sa lupti. Este motivul pentru care te apreciez.

Publicitate