Pentru ca saptamana aceasta este despre voi, partea frumoasa din viata noastra.
Clipea des, semn ca era obosita.
Aplecata asupra biroului, privind felul in care pustiul isi termina temele, mai avea inca taria sa zambeasca. Se juca cu parul lui, iar cu o voce calda si blanda ii explica acolo unde a gresit.
O priveam si nu intelegeam de unde mai are atata putere.
Puterea de a sta in picioare, de a vorbi atat de calm si cald.
Am simtit cum s-a trezit de mai multe ori peste noapte. Erau lucruri ce o framantau atat de mult in ultima vreme. O apasau atat de tare, dar nu se simtea pregatita sa vorbeasca cu cineva despre ele. Nu doream sa insist. Nu doream sa simta ca nu am incredere in ea, in puterea ei de a trece peste orice obstacol oricat de greu ar fi.
Dar orele ei de somn erau din ce in ce mai scurte.
Dimineata am vorbit putin de pici…
Vezi articolul original 795 de cuvinte mai mult
Ratacit printre litere 
Pingback: Ingerii mei | Ratacit printre litere