Despre prietenie, cu dragoste

Ai avut vreodată senzația că te ști cu cineva de-o viață deși abia l-ai cunoscut cu câteva minute înainte? Că nu trebuie să-ți cauți cuvintele atunci când vorbești și totul vine simplu, firesc, de cele mai multe ori completându-vă unul pe celălalt?
A existat cineva în viața ta care să-ți spună : – sună-mă la orice oră din zi și din noapte, nu mă deranjezi niciodată?

Despre prietenia adevărată s-a vorbit mult.
Idealist până la ultima picătură de sânge nu am să înghit niciodată mizeriile motivaționale care doresc să ne transforme pe toți în niște vampiri narcisiști care se hrănesc cu virusul iubirii de sine dusă la extrem. Suntem cu toții parte dintr-un mecanism complex în care fiecare rotiță are importanța sa.

Singurătatea nu are nimic nobil în ea. Un om care nu are pe cineva în viața lui pe care să-l poată suna în miez de noapte pentru orice nerozie, este un om îngrozitor de trist.
Iubește-te pe tine doar atât cât să te descoperi, să te înțelegi, în rest dăruiește iubire celor din jurul tău pentru că e unicul mod prin care vei fi complet.

Ce-am fi fără prieteni? Fără amintiri ? Fără momentele în care ne-am rătăcit si cineva a fost acolo pentru noi?
Ce-am fi fără clipele când am râs cu lacrimi alături de cineva drag sau de timpul pierdut pentru a filozofa pe teme existențiale?
Da, poți trăi doar clipa, așa cum spun mulți, dar fără trecut, fără amintiri, fără prieteni de suflet, ești doar o umbră fără sens.

Aristotel vorbea de trei feluri de prietenie:
-Prietenia de necesitate, cea de plăcere și cea „perfectă”, a oamenilor care îsi doresc unul altuia binele.
Dintre toate doar ultima își merită numele și rezistă.
Tu ce fel de prieteni ai în viața ta?

Despre prietenie cu dragoste.

10 comentarii

Din categoria Fără categorie

10 răspunsuri la „Despre prietenie, cu dragoste

  1. Foarte frumos, Albert! Subscriu întru totul gândurilor tale.

    Apreciat de 2 persoane

  2. Cât de adevărat… într-adevăr, suntem făcuţi să ne hrănim sufletele cu interacţiuni plăcute… Foarte frumos pus 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  3. Ah Conty, ce lucruri grele spui tu aici. Am avut senzatia aia si o mai am uneori, cand cineva imi spune exact cand am mai mare nevoie sa aud cuvintele „sunt aici”. Dar marele regret este ca nu sunt mereu aceiasi oameni, desi as vrea cumva sa-i pastrez pe toti.

    Apreciat de 2 persoane

  4. Un subiect greu. Si delicat. Dar ai dreptate in cele spuse. Un prieten bun este nepretuit. Aristotel, a stiut el, de ce a clasificat prieteniile – sa ne puna pe ganduri… 🙂 O zi buna!

    Apreciat de 1 persoană

  5. Şi eu sunt de acord cu ce spui. Şi o spui şi frumos.
    Câi oameni ne pot suna pe noi la absolut orice oră fără să ne deranjeze şi pentru câţi am sări din pat la orice oră pentru că ne spun că au nevoie să stea cu cineva de vorbă? Că şi asta e foarte important. Nu doar câţi ar fi dispuşi să facă asta pentru noi.

    Apreciat de 4 persoane

  6. Iosif

    Poti sa fii înconjurat de mii de prieteni si sa te simti singur. Poti sa ai partener/partenera si copii, si tot strain sau singur sa ramâi, daca nu-L ai ca prieten pe Hristos, totul este relativ, zadarnic fara de folos…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s