Pustiul

Extrem de timid, introvertit, am fost un pusti ce incerca sa-si ascunda temerile pozand intr-un adolescent rebel, facand multe tampenii. Trecerea de la copilarie la maturitate este un proces unic, adolescenta fiind momentul in care bucata cu bucata incepi sa te construiesti.
Desi complicata, cred ca este cea mai frumoasa perioada din viata, iar adolescentii, fara exceptii, sunt micii nostri eroi ce cauta sa-si castige propriile batali cu ei insusi.

L este pustiul unei prietene de o viata. Am cunoscut-o cand noi eram la randul nostru adolescenti si am stiut sa pastram o prietenie frumoasa. Cumva vad in el partea incantatoare a unei generatii pe care multi o pun la zid. Se spune ca sunt mult mai superficiali, mai comozi ca noi, ca-si pierd timpul pe tableta si internet uitand de parfumul unic al copilariei.
Sunt o generatie judecata mult mai aspru decat am fost noi.

Habar am cum sunt toti ceilalti copii, dar L joaca fotbal, pescuieste, face o gramada de lucruri misto si cred ca in multe privinte stie sa-si traiasca copilaria mai colorat si fermecator decat am facut-o unii dintre noi.
Poate ca uneori suntem nedrepti cu ei.
Doar si pentru ca-i comparam tot timpul, condamandu-i ca folosesc o tehnologie la care noi nu aveam acces, poate ca exageram.

L, imi aminteste mult de mine. Desi se simte timiditatea lui, stie sa o mascheze frumos, zambeste mult, are o inteligenta slefuita, este un copil care cu siguranta isi va face parintii extrem de mandri de el.
Un pusti cu un bun simt minunat, cu o ambitie fantastica si cu un talent deosebit de a transforma in  frumos orice incearca sa faca.
Azi el implineste 14 ani.
La multi ani, L !
Sa cresti asa cum esti. Frumos.
Sa iubesti, sa speri, sa visezi si sa nu renunti niciodata la lucrurile in care crezi.

Cu mult drag.