Arhive pe etichete: Realitate

Rădăcini

bunica

Suntem doar o parte din trecutul nostru, din cei ce-au fost înaintea noastră. Fiecare celulă din noi s-a născut cu sute, poate cu mii de ani în urmă și este suficent să vezi sclipirea din ochii unui bunic atunci când își mângaie nepotul pentru a întelege că viața e mai mult decât un ciclu.

În nopțile de iarnă, când viscolul și fulgii de nea bătătoreau pământul, buni meu ieșea afară și aproape toată noaptea construia în curte un derdeluș pentru noi nepoții. Întotdeauna m-a fascinat această putere a unor oameni vlăguiți de problemele vieții de a găsi resurse pentru hălcile acelea mici de carne, năzdrăvane, care roiesc în jurul lor.
Poate că bunicii nu sunt de aici, poate că vin de pe o planetă necunoscută, se îmbracă în hainele si trupul părinților noștri, redându-ne un strop din timpul pe care nu-l avem.

Mi-au fugit puțin gandurile la toate astea pentru că azi este aniversarea unei ființe fermecătoare. Nu știu dacă este de pe Venus, pentru că este o ea, dar știu cu certitudine că este gura de oxigen pentru câțiva pământeni.
Dumnezeule, ce ochi blânzi are!
La mulți ani, buni!

Reclame

2 comentarii

Din categoria Realitate

Feminitate

woman-2498725_960_720

Cel mai sofisticat mod de a fi al unei femei este simplitatea.
Cât de încântătoare poate fi o femeie imperfectă, O femeie ce s-a acceptat asa cum e și nu simte nevoie să schimbe nimic pentru a ieşi în evidenţă.
O şuviţa de păr rebelă, de ce nu, căteva fire cărunte, buze proaspete, dezbrăcate de polimeri, ochii ce te răscolesc prin magia lor, feminitate.
Sedus de pictura veche, de farmecul feminin neprelucrat, poate că sunt subiectiv.
Nu-mi pot imagina o Gioconda cu tatuaj şi nici o Afrodita vopsită ca un perete.
Există atâta perfectiune în micile defecte feminine.

Îmi amintesc chipul celei mai frumoase femei pe care am vazut-o vreodată. Ten măsliniu, păr saten, lung, pierdut pe umeri. O privire ce trăda o siguranţă de sine copleşitoare.
Nimic din glamourul divelor moderne, dar o simfonie a graţiei şi a armoniei ce o aducea aproape de perfecţiune.
În timp am rămas cu această slabiciune pentru farmecul feminităţii naturale, a culturii încrederii în sine fără nevoia obsedantă de a epata, de a ieşi în evidenţă cu orice preţ.
Este atât de fascinantă o femeie ce-și acceptă imperfecțiunile fără a-și bate capul cu ce cred ceilalți.

Într-o lume în care tehnologia și produsele cosmetice te pot transforma în orice, oricând, când trendul si turma dictează felul în care te îmbraci sau te porti, cred că cea mai sofisticată femeie pe care am văzut-o vreodată rămâne totuși o brunețică slăbuță, misterioasă, îngrozitor de imperfectă, rătăcită într-un univers de dive.
Dar ce știu eu ce e frumusețea…

6 comentarii

Din categoria Ganduri, Realitate

Cei de lângă noi

377267_370813109655465_2055797438_n

Cândva, cineva drag mi-a mărturisit că preţuieşte prezenţa mea pentru că nu o menajez deloc atunci când greşeste. M-a surprins, obişnuit cu oamenii care caută comoditatea unor prietenii superficiale. Sub marota amăgitoarei clipe de linişte este mai simplu să te înconjori de oameni care spun şi aud doar ceea ce vrei tu.
Poate că sunt eu defect, dar cred ca o persoană care nu reuşeste să te facă să-l urăşti pentru onestitatea lui, un om care nu răscoleşte cu adevărat tot ceea ce sti tu, nu-ţi poate fi niciodată un prieten.
Avem nevoie în viaţa noastră de oameni care să ne facă să zâmbim, dar avem nevoie şi de prieteni loiali care să ne zdruncine bine atunci când e cazul.
Cei de lângă noi, cei care contează, întotdeauna vor scoate gunoiul pe care noi l-am ascuns sub preş şi vor vorbi despre el. Pentru că asta fac prietenii.

Într-o lume în care reţelele de socializare fac ca oamenii să fie despărţiţi doar de un click, în care descoperim şi redescoperim prietenii, tindem să depreciem noţiunea de om apropiat.
Este mai simplu ca în spatele unei măşti să zâmbim fad, imbăindu-ne într-o călduţă superficialitate. Până când…
Până când întunericul ne mângâie parşiv pe frunte. Nu poţi înţelege până nu ajungi să-l priveşti în faţă.
Atunci, tot ceea ce ştiai despre oameni se schimbă. Înveţi valoarea unui umăr care este acolo când ai nevoie, iar asta e tot ce contează.
El devine – Cei de lângă noi.

3 comentarii

Din categoria Ganduri, Realitate

Am nevoie

hands-2888625_960_720

Am atâta nevoie de zâmbetul tau, de o atingere blândă care să risipească demonii din jurul meu.
Dacă mai pot fi îmblânziți…
Mă plimb aiurea pe străzi și tot ceea ce-mi doresc acum este prezența ta. Tinându-mă de mână, într-o tăcere asurzitoare, să rătăcim prin ploaia măruntă născocind speranțe.

Am atâta nevoie de un om bun, de sufletul smerit ce privea spre divinitate cu teama că a lăsat orgoliul să acopere cu cenușă bunătatea din sufletul ei. Iubirea vindecă răni. În primul rând a celor care o dăruiesc.
Fi gând bun.

Când te prăbușești, când întreg universul se spulberă în miliarde de cioburi, iar tu nu ști și nu ai puterea să te agăți de nimic, unicul lucru care contează este să ști. Să ști că în bezna aceea, chiar dacă nu o vezi, există o mână care este întotdeauna întinsă pentru tine. Să ști că indiferent cât de tare te-ai rătăci, acolo, în neant, este cineva care se gândește la tine.

Am nevoie de un zambet si de un milion de cuvinte frumoase, spuse in tacere.
Și poate și de un strop de nebunie.
Nebunia ta.

4 comentarii

Din categoria Ganduri, Realitate

Recunoştinţă

graffiti-2786989_960_720

Era atât de amuzantă vocea ei serioasă, încercând să justifice unui presupus consilier de ce nu a finalizat o comandă, încât mă abţineam cu greu să nu izbucnesc în râs.
Vorbim rar la telefon.
Firesc. Doi oameni ce iubesc să scrie, să deseneze cu peniţa frânturi de suflet, nu puteau comunica altfel decât prin mesaje interminabile, uneori o gură de oxigen de care te agăţi însetat.
Într-un târziu a realizat că este vocea mea, iar bucuria din glasul ei a fost pentru mine cea mai frumoasă declaraţie de preţuire, într-un 1 martie însorit.

Sunt multe lucruri care nu au mers în viaţa mea, dar trebuie să recunosc că am fost binecuvântat cu cele mai minunate femei din lume.
Iar azi…
Azi nu pot decât să mă înclin umil şi să le fiu recunoscător.

Da, Pescăruş, vocea ta pe nisipul mării, urându-mi un an încântător, a fost unica bucurie pe care am avut-o în nişte sărbători anoste.
Sti, iţi spuneam că nu cred în prietenia între un bărbat şi o femeie, e mult prea complicat, nici acum nu cred, dar, cumva, noi am reuşit să nu ne dezamăgim niciodată.
Pentru noi doi, pentru umbrele din viaţa noastră, asta a însemnat tot.

Da, tu nu mergi la salon, nu faci o pasiune din a ieşi în evidenţă, esti o femeie pe care noul trend feminin o dispreţuieşte, dar pentru mine eşti cea mai minunată femeie din lume.
Simplă, dar sufletistă.
Este vorba despre tine, Flori
Într-o lume în care totul are un pret, tu pentru mine eşti nepreţuită.
Şi nu doar pentru că eşti sora mea.

Tu, ghem de om….
Zâmbetul tau, felul în care-mi mângâiai mâinile încercând să mă strângi de ele, într-o tentativă nebună de a evada din acest univers, totul a adus atâta linişte în viaţa mea.
Noi bărbaţii iubim cu adevărat doar reflexia parţii feminine din noi. Suntem creaţi din aceeaşi materie, prin iubire tindem să ne întoarcem la geneză, la secunda în care sufletele noastre s-au despărţit.
Tu, mi-ai fost cea mai bună prietenă, cea mai nebună iubire la care puteam visam, dar mai presus de tot şi toate, tu ai fost, tu. Unica, complicată, ca o futună ce răvăşeşte totul în tine, dar aduce în acelaşi timp şi parfumul unei primăveri nesperate.
Ghem de om.

Despre mamă.
Despre mamă se simte, nu se vorbeşte. Rămâne acolo, ca o icoana în sufletele noastre, un chip pe care-l preţuim de cele mai multe ori mult prea târziu.
Azi ne gândim la voi. Nu pentru că aţi avea nevoie de o zi în care să o facem, dar cu siguranţă aveţi nevoie de cîteva ore în care să nu mai fiţi îngerii noştri protectori şi să vă preocupaţi doar de voi.
Distracţie plăcută în seara asta, o meritaţi!

Sursa fotografie pixabay

13 comentarii

Din categoria Realitate