Arhive pe etichete: Realitate

Am nevoie

hands-2888625_960_720

Am atâta nevoie de zâmbetul tau, de o atingere blândă care să risipească demonii din jurul meu.
Dacă mai pot fi îmblânziți…
Mă plimb aiurea pe străzi și tot ceea ce-mi doresc acum este prezența ta. Tinându-mă de mână, într-o tăcere asurzitoare, să rătăcim prin ploaia măruntă născocind speranțe.

Am atâta nevoie de un om bun, de sufletul smerit ce privea spre divinitate cu teama că a lăsat orgoliul să acopere cu cenușă bunătatea din sufletul ei. Iubirea vindecă răni. În primul rând a celor care o dăruiesc.
Fi gând bun.

Când te prăbușești, când întreg universul se spulberă în miliarde de cioburi, iar tu nu ști și nu ai puterea să te agăți de nimic, unicul lucru care contează este să ști. Să ști că în bezna aceea, chiar dacă nu o vezi, există o mână care este întotdeauna întinsă pentru tine. Să ști că indiferent cât de tare te-ai rătăci, acolo, în neant, este cineva care se gândește la tine.

Am nevoie de un zambet si de un milion de cuvinte frumoase, spuse in tacere.
Și poate și de un strop de nebunie.
Nebunia ta.

Reclame

4 comentarii

Din categoria Ganduri, Realitate

Recunoştinţă

graffiti-2786989_960_720

Era atât de amuzantă vocea ei serioasă, încercând să justifice unui presupus consilier de ce nu a finalizat o comandă, încât mă abţineam cu greu să nu izbucnesc în râs.
Vorbim rar la telefon.
Firesc. Doi oameni ce iubesc să scrie, să deseneze cu peniţa frânturi de suflet, nu puteau comunica altfel decât prin mesaje interminabile, uneori o gură de oxigen de care te agăţi însetat.
Într-un târziu a realizat că este vocea mea, iar bucuria din glasul ei a fost pentru mine cea mai frumoasă declaraţie de preţuire, într-un 1 martie însorit.

Sunt multe lucruri care nu au mers în viaţa mea, dar trebuie să recunosc că am fost binecuvântat cu cele mai minunate femei din lume.
Iar azi…
Azi nu pot decât să mă înclin umil şi să le fiu recunoscător.

Da, Pescăruş, vocea ta pe nisipul mării, urându-mi un an încântător, a fost unica bucurie pe care am avut-o în nişte sărbători anoste.
Sti, iţi spuneam că nu cred în prietenia între un bărbat şi o femeie, e mult prea complicat, nici acum nu cred, dar, cumva, noi am reuşit să nu ne dezamăgim niciodată.
Pentru noi doi, pentru umbrele din viaţa noastră, asta a însemnat tot.

Da, tu nu mergi la salon, nu faci o pasiune din a ieşi în evidenţă, esti o femeie pe care noul trend feminin o dispreţuieşte, dar pentru mine eşti cea mai minunată femeie din lume.
Simplă, dar sufletistă.
Este vorba despre tine, Flori
Într-o lume în care totul are un pret, tu pentru mine eşti nepreţuită.
Şi nu doar pentru că eşti sora mea.

Tu, ghem de om….
Zâmbetul tau, felul în care-mi mângâiai mâinile încercând să mă strângi de ele, într-o tentativă nebună de a evada din acest univers, totul a adus atâta linişte în viaţa mea.
Noi bărbaţii iubim cu adevărat doar reflexia parţii feminine din noi. Suntem creaţi din aceeaşi materie, prin iubire tindem să ne întoarcem la geneză, la secunda în care sufletele noastre s-au despărţit.
Tu, mi-ai fost cea mai bună prietenă, cea mai nebună iubire la care puteam visam, dar mai presus de tot şi toate, tu ai fost, tu. Unica, complicată, ca o futună ce răvăşeşte totul în tine, dar aduce în acelaşi timp şi parfumul unei primăveri nesperate.
Ghem de om.

Despre mamă.
Despre mamă se simte, nu se vorbeşte. Rămâne acolo, ca o icoana în sufletele noastre, un chip pe care-l preţuim de cele mai multe ori mult prea târziu.
Azi ne gândim la voi. Nu pentru că aţi avea nevoie de o zi în care să o facem, dar cu siguranţă aveţi nevoie de cîteva ore în care să nu mai fiţi îngerii noştri protectori şi să vă preocupaţi doar de voi.
Distracţie plăcută în seara asta, o meritaţi!

Sursa fotografie pixabay

13 comentarii

Din categoria Realitate

Clișee despre bărbați

mongoli-1.jpg

 

Prins cu ceva probleme personale, câteva zile am intrat pe fugă pe blog. Am scris putin, mai mult republicând.
Și totuși…
Un text răsfoit în seara asta pe internet a reusit să scoată de sub televizor tastatura, împingându-mă de la spate să scriu câteva lucruri despre clisee.
Clisee despre bărbați.

1.Bărbații sunt niște vânatori de fuste, monocolori, insensibili, la fel de romantici ca un bătrân cimpanzeu de la zoo.
Bărbatul adevărat emană prin toți porii lui putere și duritate nu sentimentalism și slăbiciune.

Mi-ar lua o zi să scriu o listă întreagă de bărbați care au rămas în istorie prin operele lor de o sensibilitate desăvârșită.
Muzică, pictură, literatură.
Bărbații nu au fost doar niste vânători exceptionali. Ei au știut să îmbine latura lor dură, animalică, necesară în vremuri în care viața și moartea erau despărțite de un fir de nisip, cu parfumul unei sensibilități desăvârșite.
Apoi s-a întâmplat ceva.
Războiul, expedițiile, granița aceea fină între viață și moarte, au dispărut.
Așa a apărut bărbatul de sală.
Bărbatul frustrat, privind în urmă la strămosii lui, temător că-și pierde supremația ca parte dominantă a acestei specii.
Femeia, dintotdeauna mai puternică emoțional decât barbatul, nu a făcut altceva decât să se adapteze la noua realitate.
Ea poate vâna si cuceri singură, nu mai are nevoie de un barbat pentru asta, dar are nevoie de un partener care să o susțină și să o facă să tresare altfel decât cu sabia.

2.Un alt cliseu întalnit în seara asta:
“Eu ştiam că, în cazul bărbaţilor, dragostea la prima vedere se numeşte erecţie,”

Asta vine tot din trecut, din vremuri în care bărbații nu erau recunoscuți prin fidelitate.
Vreau să faceți un exercițiu de imaginație.
Speranța medie de viata a unui barbat era de până în 30-40 de ani. Războaiele, molima, expeditiile. O cruciadă până la Ierusalim, dus-întors, plus cafteala cu arabii, putea dura ani intregi. Un stagiu militar în armatele regulate era între 5 si 10 ani. Era firesc ca viața sexuală a unui bărbat să nu fie tocmai una monogamă.
Dar.
Ce legătură are asta cu bărbatul modern care cel mai lung drum îl face până la piață sau la mall?

Poate părea surprinzător pentru mulți, dar vă asigur că sunt extrem de mulți bărbați selectivi care nu au erecție la prima duduie vopsită și plastificată care-și unduie formele.
Da, unii din noi am evoluat. Ne dorim alături o femeie care să trezească în noi mai mult decât o banală erecție. Ne dorim mai mult decât o partidă de sex sub șaua calului.
Nu neg masa de bărbați ce-și măsoară penisul cu rigla dimineața și care după fiecare cucerire împarte cu ceilalți detaliile intime, eventual cu poze, despre noile cuceriri.
Bărbați cu mize mici în viață .

Ar mai fi multe clisee despre care as vrea sa vorbesc, dar timpul s-a cam scurs.
Poate alta data.

PS: Despre vulgaritatea gratuită, senzația stranie că toți suntem dealeri de droguri sau foști pușcăriași care folosesc organul sexual ca mod de a se face înțeleși, ar trebui sa vorbim sau acceptăm limbajul de spelucă insalubră ca un mod de a relaționa?

9 comentarii

Din categoria Realitate

Rătăcit printre litere…

 

50679470_1903386679787470_8822638050401058816_n

Ne îmbrăcăm din ce în ce mai des în clisee.
Într-o lume care naște influenceri mesianici în fiecare zi, trenduri și branding cu ușurința dospitului covrigilor cu sare, dacă nu te alături valului te trezești marginalizat. Felul în care te îmbraci, în care te porți, modelul telefonului sau a teneșilor din picioare nu mai este doar o alegere, este un mod de a-ți demonstra statutul social.
Succesul se măsoară în bunuri și nu în cunoștințe.

Bărbatul modern nu mai are nimic din romanticii nebuni ai secolului trecut.
Acum masculinitatea excelează prin vulgaritate și mârlănie. Bărbatul seducător este obligatoriu tupeist, misogin, lipsit de sensibilitate. Foarte direct.
Suge-o, Ramona! nu este întâmplător biblia omului modern.
Ne place noroiul pentru că este mai ușor de atins decât norii.
Bunul simț și educația cere timp, bădărănia o înveți din mers.

Am început să scriu în joacă.
Fără prea mult talent, am ales să desenez litere ca unic mod de a-mi descătușa timiditatea.
Apoi m-am îndrăgostit.
O iubire interzisă, o femeie de o inteligență sclipitoare, iubitoare de frumos. A trebuit să învăț să transform cuvintele în flori albastre de câmp, în puf de păpădie încercând să deschid punți spre un univers în care iubirea și pasiunea vindeca răni.
Rătăcit printre litere s-a transformat.
În timp a devenit mai mult decât o simplă declarație de dragoste.
A devenit un mod de a merge contra curentului.
Un mod de a demonstra că masculinitatea nu vine la pachet cu vulgaritatea, tupeul și mârlănia.
Că poți scrie decent fără să folosești sau să faci aluzie la organele tale sexuale

Chiar dacă nu întoteauna reusesc să imprim rândurilor mele calitate, Rătăcit printre litere va rămâne o oază de imaturitate, fantezie și pasiune.
Va continua să critice clisee, oamenii superficiali, limbajul specific boschetarilor, încercând să demonstreze că bunele maniere, sensibilitatea, mângâierea prin cuvinte nu țin întotdeauna de gen.
Poate că….
Poate că măcar un puști va citi textele mele și va deveni un bărbat manierat, sensibil și cu mult bun simț. Un bărbat care va ști să-i vorbească iubitei și fără să lege la trei cuvinte, obligatoriu organul lui sexual.
Poate că…

Pentru toți cei care vă regăsiți in textele mele, dacă doriți să mă urmăriți o puteți face  aici:

wordpress: https://albertaiconty.wordpress.com/

facebook: https://www.facebook.com/AlbertAiConty/

instagram: https://www.instagram.com/ratacitprintrelitere/

 

sursa photo: internet

 

13 comentarii

Din categoria Realitate

Sărbători magice!

f660e-unicorn-2013holidayunicorn_by_daio

Sărbători fericite, prieteni dragi!

Eram un țânc, cu mucii siroind pe barbie, inotand prin zapada proaspata, incercand sa ajung la o alta casa din satul bunicilor mei. O „stea” pe care tataie o tot repara de la an la an si niste versuri repetate o saptamana intreaga, era tot arsenalul meu de copil.
Cele cateva bucati de sclipici lipite de bunica le pierdusem undeva printr-un sant, picioarele erau deja ude de la incaltamintea proasta, dar in sufletul meu era o fericire pe care nu am mai regasit-o niciodata ca adult.
Intram in curtile oamenilor, recitam pe nerasuflate aceleasi versuri, apoi indesam intr-o desaga facuta de bunica din carpe, cateva mere, uneori niste covrigi calzi.

Sunt amintiri de care am mai vorbit.
Am crescut preţuind lucruri simple. O biblie veche fără coperţi, cu foi tocite şi îngălbenite de vreme, a fost primul meu abecedar. Bunicii mei, Dumnezeu să-i ierte, au fost profesorii, psihologii şi eroii copilăriei mele. Am învăţat să preţuiesc oamenii, pentru că doar oamenii te definesc şi te ajută să creşti.

Pagina asta, rândurile, totul nu ar fi existat fără voi cei care le citiţi, fără acea persoană care mi-a inspirat fiecare literă. Fiecare apreciere m-a făcut să continui, fiecare abonat nou al paginii m-a responsabilizat să încerc să scriu mai bine, iar muza mea a fost tot timpul acolo, în sufletul meu, desenându-mi fiecare cuvânt pe care trebuia să-l tastez.
Fără voi, toţi, totul ar fi fost nimic.

Vă mulţumesc.
Unicornii, vă mulţumesc!
Sărbători fericite!

16 comentarii

Din categoria Ganduri