Este mintea umană capabilă să perceapă ce este in sufletul unui părinte ce-si vede copilul agonizand? Putem înțelege sentimentul de neputință ce îi străbate fiecare celula?
Probabil ca nu. Desi, multi dintre noi suntem parinti.
Uneori ma pierd in cuvinte. Aici pe blog.
Este modul meu de a vorbi de lucruri pe care firea mea timida nu le poate rosti cu voce tare. Foarte rar vorbesc despre altceva decat despre dragoste si sentimente.
Iar cand o fac, o fac pentru ca rezonez cu acea cauza.
Azi voi vorbi despre o mama ce nu mai are puterea nici sa ceara ajutorul. Uneori viata isi pune piciorul pe grumazul nostru incat nu mai putem nici macar striga.
Am aflat despre tragedia ei pentru ca este colega cu sora mea. Am inteles ca a existat o campanie de ajutor.
Habar am daca oamenii au reusit sa o ajute.
Dar am simtit nevoia ca eu, atat cat pot si stiu,sa incerc sa-mi aduc umilul meu respect pentru puterea ei de a trece prin toate astea.
Nu cer nimanui sa ajute, sa doneze sau sa distribuie aceasta postare. Fac doar ceea ce trebuie sa fac si ceea ce stiu sa fac. Sa las sufletul sa dicteze degetelor ce sa scrie. Atat.
In poza gasiti detaliile pe care le stiu si eu despre acesti oameni.
Azi a fost despre printi si printese.
Cineva mi-a spus ca a vazut mainile unei femei trecute prin viata si pentru ea aceea este cu adevarat o printesa.
Oare cum arata mainile acestei mame dupa atatea lacrimi?
Seara buna.
Ratacit printre litere 
Atunci când venim pe lume, nu alegem noi nimic, alegerea este făcută. Prin urmare print ori cerșetor, toți pătimim in aceasta viata. Trebuie sa găsim puterea, de a ne duce crucea,uneori mai grea decât puterea noastră. Nu exista numai bine si fericire, cred asta!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este cutremurator de dureros sa-ti vezi copilul in suferinta si sa nu poti face nimic.
ApreciazăApreciat de 1 persoană