Ganduri

AIW-06075Rv2

Sunt un visător naiv, rătăcit intr-o lume prea grăbită pentru a mai crede în ceva. O lume sobră și cinică, imună la principii si filozofie. Cuvintele sunt doar un mod de a obține ceva, nu de a transmite.
Poate de aceea socializez greu. Sunt incapabil să mă detașeze de tot ceea ce sunt, de tot ceea simt, sa bat câmpii vorbind despre nimic. Asa ca de cele mai multe ori ma pierd in tacere.

Cred în oameni. Cred în samburele acela de frumos pe care fiecare il sadeste în sufletul lui.
Accept sa fiu dezamăgit de oameni. Am preferat întotdeauna asta in dauna alternativei de a deveni insensibil si egoist.
Cred cu toata fiinta mea ca oamenii sunt în esență buni, dar nu stiu sa lupte cu demonii din ei si atunci se pierd, devenit doar reflexii in oglinda a ceea ce vad in jurul lor.
Realitatea este doar o fantasmă creată de noi înșine, din clișee, pentru a ne adapta la un anumit tip de societate.
Nu exista un model a felului in care trebuie sa traiesti.
Cei mai multi doar copiaza ceea ce var in jurul lor.
Traiesc viata interpretand o partitura de muzica scrisa de altcineva. Fara improvizatie, fara nuante, urmarind doar niste note straine.

Nu ma indentific cu un asemenea mod de viata.
Refuz sa fiu doar un soricel previzibil ce invarte rotita, alergand nebun spre nicaieri.
Intre cersetorul pierdut, ce recita din Eminescu si deseneaza cu creionul pe un carton o parte din visele lui si familistul perfect, cu 3 joburi, macinatat de foamea de succes, as prefera oricand hainele de cersetor. Cersetorul ma poate suprinde cu frumusetea lui data de imprevizibilitate, cel care cauta doar sa urmeze tiparul socieatii in care traieste, nu are cu ce sa ma surprinda.
Responsabilitatea, pentru mine, nu inseamna sfarsitul vietii, ci inceputul.
Oamenii care si-au pierdut acea nebunie iresponsabila, care pasesc garboviti de pietrele ce si le-au pus singuri pe umeri, isi pierd din culoare.

Imi este dor.
Imi este dor de oameni diferiti. De oamenii ce nu dau doi bani pe toate cliseele astea legate de viata. De oamenii ce pot sta ore in sir de vorba discutand despre nimicuri filozofice, fara a se plictisi. Mi-a ajuns atat de tare superficialitatea asta din jurul meu in care discutiile sunt simple si despre nimic. Imi este dor de oamenii iresponsabili, nebuni, care au curajul sa sara din rotita aceea si sa paseasca pe pamant, bucurandu-se de nebunia din sufletul lor.
Unde sunt cu totii?
Pe strazi oamenii sunt imbracati in aceleasi costume perfecte, aceeasi pantofi proaspat scosi din cutie, poarta aceeasi esarfa la gat, ingrozitori de tristi cu masca lor de maturitate responsabila.
Imi e dor de cersetorii prafuiti, ce rad sinceri, bucurandu-se de zborul unui pescarus. Imi este dor de Don Quijote si de Alice, cea pierduta in Tara Minunilor.

32 comentarii

Din categoria Fantezie, Ganduri, Realitate

32 de răspunsuri la „Ganduri

  1. Eu sunt sigură că mai sunt astfel de oameni. Să vrem doar să îi vedem…

    Apreciat de 1 persoană

    • Cu siguranta ca sunt. Dar nu in jurul meu. In jurul meu lumea participa activ la un Matrix, convisi ca aceasta este unica realitate. Rate, un job infect pe care-l injuri la fiecare doua cuvinte, meditatii la copii, bani pentru mizeria aia de vacanta din vara, bani pentru telefonul luat si el in rate, o rutina crancena alaturi de cei din jurul tau. O viata copiata unul de la celalalt, niste clisee cu : asa e viata. Nu prea vad ceva diferit in jurul meu, decat foarte rar. Numar pe egete oamenii care nu invart la rotita aceea din colivie. Poate ca sunt eu blocat intr-o lume gresita.

      Apreciază

      • Ştiu ce spui. Dar eu sunt convinsă că fiecare are propriul sistem de valori şi propria lume interioară. Poate că mizeria aia de vacanţă le oferă satisfacţie cât pentru un an întreg. Satisfacţie pe care alţii o găsesc doar răsfoind o carte.
        Pe de altă parte, jobul ăla infect plăteşte facturi şi ţine de foame.

        Apreciat de 2 persoane

      • Potecute, aici nu sunt de acord cu tine. Poate de aceea sunt atat de ciudatel.
        1, Vacanta aceea care le ofera satisfactie, este ca ziua de Valentines Day. Daca iubesti pe cineva o poti face zi de zi. Daca-ti doresti sa fi liber, sa te bucuri, o poti face oricand, nu un an de zile sa fi intr-un fel si sa ai nevoie de niste zile speciale sa fi altfel. Numai ideea de planificare imi da o senzatie de bleahhhh. Poate nu dupa o zi pe alta (desi sunt genul care m-am urcat in tren alaturi de cineva drag, plecand fara o destinatie), dar sa-mi programez cu un an inainte totul…este ceea ce spun eu. In Matrix trist.
        2.Iar ideea asta cu facturi si tinut de foame. Crede-ma ca am auzit placa asta de atatea ori. Am si uitat numarul discutiilor in care s-a incercat sa mi se explice cum e treaba asta.
        Iar in momentul in care am inceput sa facem o socoteala cate lucruri inutile cumparam cu timpul pentru acel „tine de foame” defapt am descoperit ca muncim pentru a ne satisface o imagine, care de multe ori este doar pentru cei din jur. Nu stiu cum se face ca majoritatea celor care au 3 joburi si-si vad pe cei dragi doar in poze, au telefoane, automobile si lucruri care sunt venitul de la cel putin 2 din cele 3 joburi..:)))
        Sunt mult prea batran sa mai inghit chestia asta ca muncim atat de nevoie. (nu exclud si cazurile exceptionale)

        Apreciază

      • Albert, hai să încercăm să privim lucrurile de la un nivel mediu. Adică, nu ştiu ce job ai tu, dar sunt convinsă că majoritatea celor care au un job cu program de 8 ore nu-şi permit aventuri de a se urca în avion azi să plece undeva. Din cauza programului, din cauza banilor şi din cauza locurilor de cazare. E mult mai ieftin să programezi o vacanţă azi pentru luna decembrie, de exemplu.
        Da, cu cei care au trei joburi, sunt de acord cu tine.
        Dar în general… tu eşti angajat, nu? Că parcă spuneai ceva de jobul tău la un moment dat. de ce n-am putea trăi liberi, fără job, fără program, fără stres?

        Apreciat de 1 persoană

      • Da, lucrez intr-o televiziune. Dar asta nu are nici o relevanta. Potecuta, oamenii sunt prizonieri in primul rand pentru ca asta isi doresc ei. De ce vacanta inseamna neaparat sa te urci intr-un avion? O vacanta alaturi de partenerul tau , cu cortul, la Varful Omul, nu este la fel de relaxanta? Uite, tu si crede-ma ca nu obisnuiesc sa perii pe nimeni. Se vede in spiritul tau ca nu esti prizoniera conformismului. Si tu ai un job, faci ceva, pentru ca munca este mai mult decat necesara. Dar scri, si o faci minunat. Se simte in tine ca esti genul de femeie pe care daca o prietena o suna sa faca o trasnaie, nu spune pas. Eu nu scriu in articol sa fim niste copii iresponsabili, ci sa gasim un echilibru intre rutina muncii (fireasca) si nebunie.
        Ti-am spus ca lucrez intr-una din televiziunile nationale si vad atat de bine cum traiesc oamenii prinsi in clisee. Oamenii cu bani si fara. Nu e mare diferenta. Toti urmeaza niste tipare pe care le vad in jur. Putini isi asuma sa fie diferiti. Cum faci tu cu pozele tale. Esti diferita. De aceea si intru cu drag pe blogul tau. Pentru ca este altceva. Intelegi? Urasc tiparele. Grav. :)))

        Apreciază

      • Ohhooo. No, stai aşa că acum m-am prins că de fapt vorbim de acelaşi lucru. Mea culpa, am înţeles greşit.
        Nu, nu are relevanţă unde lucrezi dar îţi mulţumesc pentru răspuns. Frumos job ai! Indiferent ce faci acolo, e frumos! Şi nu mai intru în amănunte. Treaba cu jobul a fost ca să evidenţiez că dacă eşti prins 8 ore pe zi, 5 sau 6 zile pe săptămână, nu poţi pleca aşa, când ai chef. Eu am chef acum să plec în Londra, de pildă. Dar mâine la ora 15 trebuie să fiu la muncă, nu am zbor azi şi nu am bilet. Eu la asta mă refeream.

        Albert, acceptă că oamenii sunt diferiţi şi nu putem să-i judecăm că nu sunt ca noi. Uite, eu m-aş relaxa tare bine într-o curte (eu stau la bloc), la umbră, cu o carte, miros de tei sau de salcâm. Un weekend aşa ar fi pentru mine cât o vacanţă.
        Dar există persoane care nu concep o vacanţă decât în destinaţii exotice sau oricum, cât mai departe de ţară. Fie ca să viziteze, fie ca să se relaxeze pe o plajă. Asta îi face pe ei fericiţi. Am eu dreptul să îi judec pentru asta? Nu am.
        Alţii văd vacanţa doar ca pe un lung şir de zile de somn şi grătare şi bere rece. Sunt de judecat? Nu sunt.

        Îţi mulţumesc mult pentru cuvintele frumoase, Albert!
        Da, recunosc, n-aş zice niciodată nu unei nebuneli, la invitaţia unei prietene. De fapt, nu cred că am refuzat vreodată 😀

        Apreciat de 1 persoană

      • Potecuta eu vorbesc de libertatea din noi, despre cliseele pe care ni le autoimpunem. Viata inseamna si compromisuri. Ce naiba am 40 de ani, macar atata lucru stiu si eu, dar daca nu aduci niste extrasistole (sti la ce ma refer) mori inainte ca viata ta sa se termine. Tu spui ca oamenii sunt diferiti. Asta ma sperie cel mai tare. Ca tind sa devina asemanatori, previzibili, niste umbre care repeta ceea ce vad in jurul lor. O seara buna, Potecuta.

        Apreciază

      • Uf, da… ştiu. Din păcate ştiu ce vrei să spui.
        Seară bună şi ţie! Mulţumesc!

        Apreciat de 1 persoană

  2. ane

    „Trăiesc viata interpretând o partitura de muzica scrisa de altcineva” unde e eroarea,cu toții ascultam muzica scrisa de compozitori celebri,si nu numai. Tie iți este dor de o lume care nu mai exista, impactul tehnologiei asupra vieții a determinat apariția omului modern. Comunicarea non verbala. Cineva te-a separat 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Da, Ane imi plac muzicienii care reda o partitura celebra, dar ii ador pe cei pentru care muzica sa insemne si sa creeze ceva.
      Avem nevoie de identitate, nu sa ne contopim toti intr-un amalgam omogen.
      Si nu sunt suparat, Ane.
      Dar nici dispus sa ma prefac ca nu vad unele lucruri si sa scriu despre ceea ce simt eu legat de ele.

      Apreciat de 1 persoană

      • ane

        Consumi energiile inutil. Bucura-te de frumos,ignora uratul. Se poate!

        Apreciat de 1 persoană

      • Sti, Ane, vorbeam cu cineva despre asta.
        Cred ca ai auzit si tu de Doina Cornea. A fost unul din idolii mei. De ce? Pentru ca intr-o lume care se resemnase, in comunism, ea avea curaj sa vorbeasca despre altceva. Nimeni nu-si inchipuia ca vreodata va avea vre-un impact tot ceea ce spune ea, dar Doinea cOrnea nu o facea doar pentru noi. O facea si pentru ea. Isi irosea energia spunand ceea ce crede. Desi nu ma pot compara in nici un fel cu ea, prefer si eu sa-mi irosesc energia vorbind despre lucruri in care cred.

        Apreciat de 1 persoană

      • ane

        Si nu numai Doina Cornea lista e lunga. Ei au supravietuit in conditii grele pentru. Nu uita ca noi din fericire nu am trecut prin foamete si razboi,nu am trait acele momente, doar am citit. Lagărele comuniste,de exterminare,….

        Apreciat de 1 persoană

      • Iar noi ii adoram tocmai pentru ca nu au tacut si au spus ca societatea aceea este gresita.
        Este rau ca indraznesc sa spun ca ideile de baza ale societatii de consum sunt gresite si transforma oamenii in niste fiinte fara identitate, niste robori tristi. Nu toti, dar ideile de baza ale socieatii sunt gresite.

        Apreciat de 1 persoană

  3. Ești într-un fel sau în altul. Dacă vrei să schimbi ceva înseamnă că (probabil) esti nemulțumit. Cât despre clișee, viața toată e un clișeu (educația, instruirea, jobul, căsnicia) și nu e neapărat un lucru rău. Pe pielea mea, evadările din clișeu au prețul lor.

    Apreciat de 1 persoană

    • Desi nu despre mine este vorba, indraznesc sa spun ca nu am urmat nici unul din acele clisee.
      Foarte sincer.
      Am iubit dincolo de regulile societatii in care traiesc si mi-am asumat asta.
      Toate joburile pe care le-am avut au fost de pionerat in romania si nonconformiste, iar educatia.
      Desi am fost unul din elevii premianti, rar am fost unul din elevii model. Imi amintesc ca am fost ultimul din clasa facut „pioner” si doar pentru ca nu se putea altfel. :)))))))))))))
      Evident ca-ti respect opinia, pentru ca cel mai frumos lucru este diversitatea opiniilor, dar cred ca cel mai rau lucru posibil sunt tocmai aceste clisee.
      Intr-o relatie, profesional si cum vrei tu, prietena draga, rutina nu poate aduce progres nicicum. Iar cliseele aduc rutina.

      Apreciat de 1 persoană

      • Complet adevărat! Dar rutina mă pune în „rândul lumii” și îmi economisește forțele. Dar, recunosc, nu sunt prea vitează și uneori mi-aș dori să sparg rutina, dar mi-e frică de consecințe. Cred că nici ție nu îți e ușor, dar important îmi pare să te simți bine în pielea ta. Cum spuneai… suntem la fel și totuși diferiți.

        Apreciat de 1 persoană

  4. Acuma chiar ca ma bag in seama pentru ca m-am suparat. Inteleg tot, dar cu vacantele ce ai?:) As vrea ca pentru mine vacanta sa fie un cliseu care sa tina toata viata. Sa umblu de colo colo si daca se poate sa mai si traiesc din asta. Da, stiu, e deja cliseu. Tot cliseu e sa si visam.
    Pana la urma toti avem modele. Uite, chiar si cea pe care tu o iei drept model (nu ca n-ar fi demna de asta), Doina C. a fost pentru unii muma, pentru altii ciuma. Unora le-a fost deschizator de drumuri, altora le-a inchis si le-a facut viata grea. Nu spun mai multe ca nu asta e scopul.
    Concluzia mea e ca oamenii au nevoie de clisee si modele pentru ca le este mai usor sa priveasca la altii decat in sufletul lor sa afle in primul rand cine sunt ei cu adevarat. Si prefera sa para, decat sa fie.

    Apreciat de 1 persoană

    • Hai sa le luam pe rand :))) :

      1. Putem avea opinii diferite? Pentru ca de la asta trebuie pornita intreaga discutie.
      2. De ce vacanta este mai mult decat un cliseu? Pentru ca vacanta tocmai asta inseamna. Un moment in care rupi rutina zilnica. Poate nu poti schimba prea multe la job, nu poti schimba prea multe din programul copiilor, dar daca si vacanta este tot ceva socotit pana la ultima virgula, personal as spune pas. Na, acum tine de gusturi.
      3.Daca a visa este un cliseu, cum naiba de cliseul asta nu prinde la nimeni, iar toate celelalte clisee sunt imediat adoptate?
      4. eu am vorbit de disidenta Doinea Cornea. Nu o cunosc personal. Indiferent ce a facut, pentru mine, curajul de a spune lucrurilor pe nume, intr-o societate in care toti se ascundeau dupa deget, este mai presus de orice.
      5. Tu de ce ai nevoie de clisee? Ai spus ca oamenii au nevoie de asta. Dar tu?
      Daca ai fi tu, libera sa te exprimi cum simti, sa faci ceea ce simti tu ca este bine sa faci, de ce ai simti nevoia sa copiezi pe altii?

      Apreciază

  5. 1.Putem avea opinii diferite, nu e nici o exceptie:)
    2.Tocmai ca pentru mine vacanta sa nu devina un cliseu, imi plac si cele planificate din timp, in care sa ma documentez, sa imi fac traseul, sa imi planific obiectivele si timpul si sa incep sa visez. Dar imi plac si cele spontane si fara nici un plan facut, asa ca le combin ca sa nu devina rutina. Si am mai mult decat una pe an. Si o sa imbatranesc pe o insula exotica. Si nu-mi pasa daca e cliseu sau nu:)
    3. Unii se prined, dar poate nu-i vezi tu:) Acu’ depinde si de nevoile fiecaruia.
    4. Am vrut sa scot in evidenta ca in fiecare om (sau ma rog, aproape) oamenii pot gasi un model de admirat sau de blamat. Depinde ce vrem sa vedem.
    5. Aici nu m-am exprimat bine, am vrut sa spun „unii oameni” ca sa nu ma includ si pe mine. Dar acum cred ca e prea tarziu sa mai schimb asta 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Invisible, din respect pentru tine si pentru celelalte prietene de pe aceasta pagina, nu voi continua discutia.
      Un singur lucru vreau sa-ti spun:
      Sti unde lucrez.
      Multe dintre clisee sunt fabricate fara ca oamenii sa inteleaga ca defapt sunt manipulati prin asta.
      Unicul mod de a fi liber este sa gandesti cu capul tau, sa faci alegerile in care crezi si sa ei deciziile in functie de ceea ce simti nu de ceea iti spun altii ca ar fi bine.
      Pana la urma asta inseamna clieu, sa faci ceea ce spun altii.
      Seara buna.

      Apreciază

      • Mi-e greu sa inteleg de ce aduci in discutie respectul, nu mi se pare lipsa de respect discutia pe marginea acestui subiect, dar clar imi scapa mie ceva. Seara faina si tie.

        Apreciat de 1 persoană

      • Cu tot respectul, cliseu inseamna sa faci ceea ce fac altii, nu ce iti spun ei sa faci. Sa repeti. Sa repeti ceva pana devine banal.
        Asa ca in viata aproape orice facem poate deveni cliseu doar pentru ca le fac si altii.
        Conteaza ce alegeri facem pentru ca asa vrem noi, nu pentru ca ne spun altii sau ca vrem sa copiem. Si vreau sa cred ca orice om cu capul pe umeri stie sa aleaga si sa decida singur.
        Pana la urma in asta consider ca sta libertatea.
        Imi pare rau ca ti-am incalcat dorinta si am mai avut o interventie. Am iesit din cliseu.

        Apreciat de 1 persoană

      • Ok, m-am exprimat gresit, dar am convingerea ca ai inteles ideea. Oricum si dorinta de a urma un sablon este tot o alegere. Nu inteleg totusi inversunarea asta pe aceasta tema. Ce a deranjat atat?
        Traim intr-o lume in care oamenii sunt in cele mai multe cazuri spontani in alegeri sau intr-o lume in care oamenii urmeaza de cele mai mule ori niste sabloane?
        Eu sustin ca oamenii ar trebui sa-si asume mult mai multa libertate. Ce este rau in asta?
        Sa se casatoreasca atunci cand simt, nu presati de societate sa intre in randul lumii. In general sa-si asume sa fie ceea ce vor si cand vor. Inteleg ca opinia ta este alta si ca oamenii ar trebui sa traiasca dupa niste sabloane bine definite. Ok. Este opinia ta, o respect, eu o fire rebela si nonconformista cred altceva.

        Apreciază

      • Nu sunt deloc inversunata pe tema asta si nici nu m-am simtit deranjata, pur si simplu mi-am spus parerea si tu ai inteles fix pe dos. Opinia mea nu este alta decat a ta, insa nu cred ca are rost sa o mai dezvolt.

        Apreciat de 1 persoană

  6. Iosif Strasbourg

    Personal cred ca nici un om de pe Terra în evolutia lui spatio-temporala, de la „Adam & Eva” încoace, nu a avut propria gândire si perceptie rational-sentimentala, si ca nimic nu poate face cineva decât prin acceptul si vointa ALTCUIVA care a fost SURSA, (cauza) existentei tuturor lucrurilor percepute si constientizate de ratiunea mintii, gândirea, care în evolutia ei spatio-temporala s-a dezvoltat atât de mult încât oamenii inconstienti, prin filozofii, religii si stiinta avansata, au eliminat din ecuatia VIETII AUTENTICE, exact SURSA (cauza) provocând întotdeauna de când exista viata rational-sentimentala, efecte catastrofale în care oamenii „inteligenti” au decazut în instinctele primatelor, limitati de propriile dorinte egoiste, neântelegând ca, vrând nevrând binele si raul este în genomul fiecarui om, iar alegerile ne apartin si suntem direct responsabili de efectele ce apar în urma acestora, fie bune fie rele !
    Seara luminata Suflet visator ! 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  7. arpeges

    Neata! Nu sunt de acord cu ce ai scris tu acolo, dar mi-ai dat alte idei. Iti multumesc! 😊

    Apreciat de 1 persoană

  8. E foarte mult dezvoltat pe marginea a ceea ce ai scris inițial. Discuțiile au deviat în funcție de percepția fiecăruia.
    Eu am o sigură întrebare, legată de textul de bază: dacă unii (mulți, nu toți) nu sunt așa cum îi dorești ca interlocutori ai tăi, te oprește ceva să mergi în preajma oamenilor care au comportamente așa cum ți-ai dori? Poate nu îi poți aduce pe toți din start în jurul tău, cu siguranță pot ajunge în unele dintre cercurile tale (chiar și cele îndepărtate – în lecturi, în informare, în prieteni virtuali).
    Și sincer, cred că știi asta :), iar răspunsul meu este mai mult pentru cei ce își alocă timp să se plimbe și pe sub articol. Pentru că există o lume extraordinară, există oportunități, există oameni frumoși. Doar să îi vrem în viața noastră și să nu stăm să-i așteptăm să pice din cer.
    Un weekend minunat!

    Apreciat de 1 persoană

    • Iustina, sti ce m-ar speria cel mai tare pe mine? O lume in care toti am gandi la fel. Ar fi groaznica lumea aceea. Ador oamenii care isi apara punctul de vedere, chiar atunci cand este diferit fundamental de al interlocutorului. Doamne fereste sa ajungem intr-o lume in care toti ne-am tine de mana si am spune aceeasi poezie.

      Apreciat de 1 persoană

      • Nu prea văd cum am putea ajunge acolo, nu cât timp suntem oameni și nu evoluăm în altceva.
        Până își potolește fiecare ego-ul e cale lungă. Apoi, suntem diferiți din start – din cultură, educație, chestii genetice etc.
        Dar mi-ar plăcea să avem câte un vers comun în poezii – ăla despre respect, despre ajutor, despre speranță.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s