Asteptari

Un pescarus superb m-a dojenit aseara pentru ca eram trist si dezamagit. Dorind sa-mi fie aproape, cu cele mai bune intentii, mi-a vorbit de durerea ce vine din a avea asteptari.
Nu este prima data cand aud asta.
Cumva, intr-o societate superficiala, in care din ce in ce mai putini oameni sunt dispusi sa-si asume lucruri, acest cliseu cu lipsa de asteptari devine tot mai pupular.

Incerc sa-mi imaginez o lume fara asteptari. Incerc sa-mi imaginez lumea mea fara asteptari si nu reusesc deloc. Poate ca totul tine de educatie, de felul in care bunicii mei au reusit sa-mi transmita niste principii, dar pentru mine o lume in care in care nimeni nu-si mai asuma nimic, in care manati de un egoism rapace calcam in picioare orice om de langa noi, este o lume distropica, in care nu vreau sa traiesc.

Defapt ce inseamna a avea asteptari?
Atunci cand spui unui om: buna dimineata, astepti sa-ti raspunda? Daca daruiesti unui om jumatate din felia ta de paine este firesc sa citesti in ochii lui apreciere? Atunci cand afara ploua si iesi fara umbrela, astepti sa te uzi?
Ce lume este aceea in care faptele noastre nu au consecinte?
Cum putem sa ne educam copiii spunandu-le ca pot face orice, oricand, pentru că greșelile lor nu exista, este vina celor care au avut asteptari?

Acel pescarus minunat cu certitudine stie asta. Puii de pescarusi superbi, sunt o dovada a educatiei primite. Si atunci? De ce am ajuns sa credem asta?
Pentru ca renuntam prea usor.
Pentru ca numarul oamenilor fara caracter s-au inmultit, au ajuns sa domine peisajul si condusi de instinctul de autoaparare incercam sa ne convingem ca cel mai bine ar fi sa lăsăm de la noi, sa nu avem asteptari.
Nu pot. Nu pot si nu vreau sa traiesc asa.

Astept ca atunci cand sunt corect cu un om si el sa fie corect cu mine, iar atunci cand nu este, refuz sa cred ca este vina mea, pentru ca am asteptat asta si voi considera ca omul acela este un nesimtit.
Da, voi avea in continuare asteptari si evident multe dezamagiri.
Dar dezamagirile vor veni din dorinta mea de normalitate si nu pentru ca voi accepta ca mizeria sa capete luciul normalitatii.

Continuati sa aveti asteptari. In oameni care raspund la bunatate cu bunatate, la iubire cu iubire, la oameni ce nu calca totul in piciore pentru a-si hrani un narcisism bolnav. Continuati sa credeti ca cei care nu dau doi bani pe asteptarile celor din jur, defapt nu dau doi bani nici pe ei.
In momentul in care cu totii nu vom mai astepta nimic, de la nimeni,  ce rost va mai avea totul?
Pentru ca fara asteptari nu exista nici responsabilitate. Exista doar egoism si superficialitate.

Eu inca am atatea asteptari de la lumea asta, de la cei dragi mie.
Tu?

Publicitate