Era atâta liniște în locul acesta uitat de lume. Prăbușit pe o bancă, privind un răsărit ce desena mugurii florilor de cireș într-o nuanță nepământeană, timpul părea că s-a oprit, lăsând loc unei clipe de eternitate.
Cât a trecut ? Cine mai stie.
Sakura, Japonia locul unde am visat dintotdeauna să ajung, vibrația aceasta pe care o simțeam în fiecare dimineață, și totusi…
Totul era atât de incomplet.
Trebuia să plec.
Nici măcar nu am putut să aleg.
Avea nevoie de spațiu, de timp, de gândurile ei. Avea nevoie de lumea lor și de mine departe. Nici măcar nu era alegerea ei.
Unele lucruri trebuie făcute pur și simplu.
Aici, pășind printre petalele florilor de cireș, admirând în fiecare dimineață răsăritul de pe aceeași bancă, am o bucățică din “lumea noastră” la care am visat împreună.
Probabil că nici unul dintre noi nu ne aflăm acolo unde ne doream să fim, dar cu siguranță suntem acolo unde ar trebui să fim.
Privesc ecranul telefonului, recitind ultimele mesaje. Mesajele de sărbători. Stiu că-mi face rau, dar este singura legătura cu lumea lor.
Uneori, răpus de un dor nebun, încep să scriu.
Mă opresc și sterg. Sunt prea departe pentru ca mesajele mele să mai ajungă la destinație.
Probabil că-ți lipsesc și eu, dar între noi este un ocean de flori de cireș și două lumi complet diferite.
În fiecare zi mă întreb cum mai este la tine în suflet. Dacă rănile ce le-am lăsat sângerânde s-au cicatrizat.
Uneori îmi este atât de dor.
Îmi e dor de discuțiile noastre despre orice. Încrederea ce-o aveai atunci când părerea mea conta. De clipele când lăsai garda jos depănând amintiri și trăiri sufletești de care nimeni nu avea habar.
Copilărește, înca mai privesc nerăbdător telefonul atunci când primesc un mesaj, sperând să scrie: Maitreyi
O pală de vânt mângâie un smoc de petale din florile de cireș ce mă înconjoară, trezindu-mă din reverie. Miros atât de perfect.
Ți-ar fi plăcut aici.
Pe cea care am lăsat-o departe, lumea asta ar fi găsit-o acolo unde și-ar fi dorit să fie.
Pășind în necunoscut, într-un nou început.
Sper ca ești bine. Oamenii la care țin atât de mult din jurul tău, sunt bine.
Acum e tot ce contează.
Poate că într-o zi ne vom revedea.
Poate.
Ratacit printre litere 
Omule… precis esti de sex masculin ? Daca n-ar fi acel Albert… mai c-asi crede ca-i vorba despre o femeie , nu c-ar conta prea mult dar , astfel de compozitii sant proprii damelor , fara suparare . Zi-o pe cinstite : ” vorbesc ” cu un EL sau cu o EA ?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Asta pentru ca traiesti in cliseul cum ca un barbat trebuie sa fi obligatoriu un cacacios fara sentimente, fara trairi, un onanist care este preocupat sa faca si el o cucerire…si cam atat. Din pacate este un cliseu pentru oameni cu mize mici in viata. Cu putina cultura generala, daca am privi putin in istorie…
Dar, na, barbatul modern are aere de macho dur, scuipator de seminte si rumegat de vulgaritate. Cum am spus, oameni cu mize mici in viata. Auzi, tu, barbat care sa citeasca carti, sa-i placa arta, sa asculte muzica clasica sau sa-si exteriorizeze sentimente. Nu, bre. Barbatul modern merge la sala, freaca menta cum poate, nu are sensibilitati. Cam asa, nu?
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Pe dracu ” cliseu ” !!! Pur si simplu deoarece , de cand bantui blogurile oamenilor ” aiurea si obraznic ” cum spunea mai nu stiu cand Arghezi , am intalnit de N ori situatii in care , pacalit de nik-ul sau poza atashata , si crezand ca este barlogul unui barbat am constatat ca , de fapt intrasem in budoarul unei … dame . De-asemenea si invers . Gelu-gelu este doar un exemplu dar… mai am cateva similare . Pana si chestia aia cu ” onanist ” , pana si aia ma cam pune pe ganduri caci , daca pana acolo si eventual si dupa ” Dar, na, barbatul modern are aere de macho dur, scuipator de seminte si rumegat de vulgaritate. Cum am spus, oameni cu mize mici in viata. Auzi, tu, barbat care sa citeasca carti, sa-i placa arta, sa asculte muzica clasica sau sa-si exteriorizeze sentimente. Nu, bre. Barbatul modern merge la sala, freaca menta cum poate, nu are sensibilitati. ” … la „onanist ” , m-am blocat . De regula , barbatii folosesc termenul labagiu , femeile care se dau savante , al folosesc pe cel pe care l-ai aruncat dumneata pe tapet . Fireste ca , Mitza Baston ar fi scuipat tot expresia LABAGIU dar aia era totusi ….PLOIESTEANCA 😉 . Vrei sa fiu sincer cu dumneata ? Imi place mai mult sa-mi zica careva ca-s onanist decat… labagiu desii , DOAR UN BARBAT AR ZICE ASTA . De ce-mi place ? Suna mai delicat , mai stiintific , mai academic ….mai de Bd.ul Chopin sau de Champ Elisee decat labagiu care , miroase de la o poshta a Ferentari-Rahova sau Jilava . Imi pare rau de un singur lucru si aici , dumneata esti in mare parte vinovat . La nivelul dumitale de inteligentza { intotdeauna i-am considerat pe cei ce-s detinatori de blogguri si care fac postari acolo , mult … cu mult mai inteligenti decat mine } dumneata , trebuia sa-ti dai seama ca , NICIODATA nu m-asi fi incumetat sa-ti solicit „datele ” despre sexul dumitale daca postarea dumitale , gandurile dumitale asternute in aceasta postare , nu mi-ar fi placut infinit mai mult decat acelea din postarile anterioare . Acesta mi-a placut deoarece , in afara de faptul ca nu-mi place sa ” frec menta ” si nici ” la sala ” nu merg , denota din parte a dumitale multa aplecare spre natura , spre frumusetea naturii care frumusete din pacate … noi oamenii am alungat-o incontinu din sufletele noastre femei sau barbati fiind deoarece avem mai multa negura in suflete decat frumusetile infinite ale naturii . Noi oamenii , nu putem produce nimic absolut singuri , noi oamenii nu putem produce cu mintea si cu munca noastra nici macar un fir de iarba care d e fapt inseamna viata si cu toate acestea , in loc sa cadem in extaz in fatza maretiei naturii , trecem de cele mai multe ori nepasatori si nesimtzitori mai departe in drumurile si cu necazurile noastre . Mi-a placut postarea dumitale deoarece , pe langa acele flori de ciresh { am sase ciresi in curte } am descoperit in randurile dumitale o sensibilitate pe care n-am vazut-o decat la Toparceanu , Nicolae Labis sau la Charles Beaudelaire . Fireste ca nu-l uit nici pe Nichita Stanescu . Nici macar ” poetul nepereche ” al romanilor , nici macar ala n-a scris vreodata asa ceva in care , dragostea , iubirea { OBSESIA 😎 } pentru partea feminina a lumii { aia ” frumoasa ” 😕 } sa se impleteasca atat de frumos cu frumusetea naturii . Adevarata frumusete care si dainuie vesnic , asi adauga ca o parere personala . Solicitandu-ti iertaciune si prezentandu-ti umile scuze pentru cazul in care te-am suparat cumva , plus pentru lungimea comentariului , spun doar atat : RESPECT Albert Ai Conty ! P.S. Bai frate dar tu … cand vrei sa zgarii , chiar zgarii !!!!!!!!!!!! 😡
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Pentru a nu lungi foarte mult discutia si pentru ca in mare parte ati raspuns chiar dumneavoastra, va adresez o intrebare retorica.
Ceva imi spune ca ati citit mai mult decat niste bloguri de amatori. Va rog sa-mi raspundeti fara sa analizati prea tare.
Pentru ca am si eu cativa idoli (romani in viata) privind literatura, care este termenul folosit in randurile domnului Cartarescu sau Plesu? Onanist sau Labagiu?
La o bere si cei doi, ca si mine, eventual dumneavoastra, pentru ca nu suntem usa de biserica mai vorbim si altfel.
De ce in randuri incercam sa avem un altfel de limbaj?
O fi din respectul pentru cei care te citesc? Nu stiu, intreb si eu.
Cat priveste randurile mele.
O voi repeta, oricat de obsesiv ar suna. Eu nu scriu literatura. Despre ce vorbim? Textele mele sunt mai degraba un joc. Cred ca si dumneavoastra ati sesizat ca sunt lucruri fara sens, ca leg de dulcegarii romantice fraze care nu pot fi intelese decat de o singura persoana.
Da, mi-ar place sa scriu, dar nu stiu sa o fac.
Sincer si fara falsa modestie.
Dar incerc atat cat pot (nu stiu daca si-mi reuseste) sa demontez acel mit, feminin, ca barbatii sunt insesibili, superficiali, monocromatici atunci cand vine vorba de sentimente.
Poate ca multi sunt.
Poate majoritatea sunt.
Dar chiar si noi barbatii nu suntem o turma incolonata. Putem fi si noi diferiti.
Seara buna.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stimabile , mie personal chiar mi-a placut „Cimitirul Buna Vestire ” , ” Groapa ” sau ” Animale bolnave ” astfel incat , atunci cand dupa 1990 , am vazut cu cata furie astia doi indicati de dumneata , acopereau cu bale scriitura alora pe care pana atunci ai adulau , m-au convins sa -mi scot definitiv numele lor din memorie . Este suficient sa cauti si sa citesti arhiva alora de la revista ” 22 ” sau a alora de la „Romania Mare ” pentru a te convinge ca nu spun snoave . Ca atare , nici macar nu m-am mai obosit sa le citesc operele lingailor astia doi astfel incat…chiar nu cunosc { spre rusinea mea } care termen ar fi fost preferat de gandacii astia doi . Un lucru stiu precis , l-am auzit pe Gabriel Liiceanu prin 2001 , spunandu-i nevesti-si … madamme Aurora : „- Zi-le draga ca m-am dus sa ma cac si n-am acum vreme de ei ca-s constipat rau . ” Acei insi de care dl. Liiceanu n-avea vreme erau niste insi de la editura Humanitas care venisera la boier sa-i reclama faptul ca nu si-au primit salariile de doua luni . Nu stiu Cartarescu { ca nu-s Traian Basescu } dar ca Plesu a fost si este o jigodie , o lichea … vis a vis de asta n-am absolut nici un dubiu si-s sigur ca , si-n intimitate asta va folosii INTOTDEAUNA termenul onanist de teama sa nu se obisnuiasca prea mult cu ferentarismele si sa nu cumva sa se dea in stamba la vreo ocazie . Ar mai fi un nume pe acre dumneata l-ai omis dar care , stiu precis c-ar fi folosit mai degraba labagiu decat onanist : Horia Roman Patapievici . ” Dar incerc atat cat pot (nu stiu daca si-mi reuseste) sa demontez acel mit, feminin, ca barbatii sunt insesibili, superficiali, monocromatici atunci cand vine vorba de sentimente. ” Cu litere de aur ar trebuii scrise aceste randuri caci barbatii , sant mult mai sensibili decat femeile avand in vedere ca tot ele sant cele care ne indoctrineaza inca de la nastere cu… contrariul . Ce sa zic… SEARA BUNA !!!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Avem nevoie de ”petale din florile de cireș” 🌸🌸🌸
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Îmi plac florile si culorile de toate nuantele, însa cel mai mult le ador, pe cele de mar, din visul înaltarii mele catre cer. 🙂
O zi faina, draga Albert !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Şi Japonia a fost un vis până când… . Poate la fel va fi şi cu acel într-o zi din final.
Am trăit fiecare cuvânt. Atât de real e scris şi atât de cu … suflet. Mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Domnul Marian este un năvalnic și eu unul, m-am obișnuit cu dânsul. Intră tare, are păreri formate, dar pe de altă parte este un cititor din aceia cărora simțurile le zboară pe text mai repede decât ochii. Iar eu zic că asta este de bine. Sau și de bine. Mă bucur că nu v-ați supărat pentru aprecierea aceea. În fond a fost un fel de compliment. A remarcat gingășia dvs. sufletească. Cuvântul gingășie pare că ar fi propriu femeilor sau copiilor. Dar bărbaților? Ei bine, da! Și bărbaților. Pentru că este „sufletească”. Iar sufletul este androgin. Mai corect spus, nu are deloc însușiri fiziologice. Este deasupra lor.
Acum, hai să amintesc și eu un Garabet Ibrăileanu, sau un Goethe… Cum să nu fie bărbații sensibili? Zău, așa! Cine nu crede, să întrebe femeile. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Sincer, eu cred ca unicul mod de evolutie este cel emotional. Daca dorim sa evoluam ca societate. Daca pornim de la cliseul ca barbatul este incapabil de evolutie, de sensibilitate, atunci punem la indoiala capacitatea de evolutie a umanitatii. Nu spun ca toti barbatii sunt asa. Nici macar majoritatea. Dar trebuie sa credem. In toti!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Subscriu !
ApreciazăApreciat de 2 persoane